Sventulera |
MEA LA BANDERA A mea la bandera svintuleghja a vita. E benchì bianc’è nera mi pare culurita A mea la bandera svintuleghja à sulana Quand’in ogni custera tira la tramuntana A mea la bandera svintuleghja l’amore E benchì prigiunera hè speranza chi corre A mea la bandera svintuleghja à marina Quand’a muntagna altiera basgia l’onda turchina A mea la bandera svintuleghja u crede Quand’in ogni preghera s’innalza la moi fede A mea la bandera svintuleghja à palesu Quand’à l’alba legera fala lu ghjornu offesu A mea la bandera svintuleghja a prumessa Di la so ghjente fiera è mai sottumessa A mea la bandera svintuleghja a rivolta D’une anima sincera ch’ùn ci pò esse tolta Bandera Bandera Svintulerà TRIBBIERA Gira è volta volta è gira Quandu chì lu tempu spira Di le tristezze passate O tribbiate o tribbiate O tribbiate le disgrazzie E simane ne sò stazie Ancu più tristi li ghjorni Chì fumonu senza forni Tibbiate ogni manera Inde l’aghja di i Chjami Ci si face la spulera Di le rime per dumane O tribbiate la paura Quella d’una sorte scura Sappiate ch’ellu si cura L’avvene d’ogni primura. MANI E centu mila fiori E centu mila mani E centu mila cori Dà batte per dumane Un ci hè fiore minori Ch’un sia meraviglie Messageru d’amore O sudu di l’erbiglie Un ci hè nazione chjuca Ch’un sia di l’umane Da fà ch’ellu si struca U core ind’a manu E centu mila fiori E centu mila mani E centu mila cori Dà batte per dumane Simu à passi minuti A strada petricose Infilarati à muti A circanne qualcosa Circhemu per i ciucci U degnu di u campà Mette in le so mannucce U pane di la libertà E centu mila fiori E centu mila mani E centu mila cori Dà batte per dumane I putenti in l’oscuru Chi tenenu lu mondu Anu poca primura Di a terra è di l’onda Or demuci la manu Fem’una aola forza Chi cio ch’elli anu in manu Hà di suddore nostru E centu mila fiori E centu mila mani E centu mila cori Dà batte per dumane Salvemu terra nostra E l’avvene di tutti Aprimu mille chjostre A i labbri asciutti Chi patenu la sete E chi strazianu tantu Per ingrassà cun fede U riccu di u sò stantu E centu mila fiori E centu mila mani E centu mila cori Dà batte per dumane A MORESCA Simu e chjome sciolte I centu cavallieri I valurosi alfieri Di l’eterne rivolte Chì l’ochji sò di petre E lacrime di fiori Vivi è silenziosi Cum’è ragi di lume E l’estru canterinu Voca da serr’à piane Chì un populu simu A e bocche di lu mare L’ALMA VIVA Eranu quaranta mila Trecent’anni nanz’à Cristu Pastore è donna chì fila Campagnolu mai tristu Un populucciu Cirnese Ch’hà francatu tant’offese Un populucciu Cirnese Ch’hà francatu tant’offese Cridianu à l’altru mondu A quelle stantare alzate A rispettu puù prufondu Ch’ùn c’era in l’altre cuntrate La ghjusizia era santa Cume pane chi si stanta La ghjusizia era santa Cume pane chi si stanta Ma li populi strangeri Ghjunti cù putente armate Cù li cavalli è l’alfieri Purtendu focu è fraiate Per difende l’isulottu Nacquisti o patriottu Per difende l’isulottu Nacquisti o patriottu Da Niolu à Ponte Novu Cunnobbi a francisata Per stagnà u sangue novu Patesti la staffilata Quella lagge culuniale Fece quì tamantu male In prima ligna i Corsi O strangeri amuriti Strascinendu i so rimorsi I sò morti i so feriti Artisgianu di la storia Fù sguassata a to memoria Artisgianu di la storia Fù sguassata a to memoria A punlenta in la musetta Machjaghjolu per l’onore A tracollu a mitraglietta Per inchjustrà l’oppressore Ma lu focu universale Ti tolse bell’ideale U to nome ind’una lista L’amarezza in la to terra Ti chjamonu terrurista Purtendu torna la guerra Più lu statu fù gattivu Più fort’u populu vivu Più lu statu fù gattivu Più fort’u populu vivu I marmari di u passatu Tenenu ricordi scritti Di qualch’omu aggalapatu Vucalendu « corsi arriti » Pezzu di storia zuccatu Chì mai serà zifratu. BORGU Un generale fù mandatu quì In Bastia pè tumbà è ferì Stu conte scemu chì vulia fà Dumà lu populu di Pasquà. Mà ‘ssi guerrieri, Arditi è fieri Sò di a sterpa di Sampieru Di Sambucucciu, corsu sinceru Luttonu contr’ à u strangeru E quellu ghjornu Compi u sugiornu In Cirnu è in quelli cuntorni Chì funu avvinti è arrivinti Scacciati di l’isula vinti St’armata feroce da serve i maiò A l’omu tranquillu a guerra arricò Li pasturelli a pobbenu parà Sopra à la Bastia per a libertÀ. Mà ‘ssi guerrieri, Arditi è fieri Sò di a sterpa di Sampieru Di Sambucucciu, corsu sinceru Luttonu contr’ à u strangeru E quellu ghjornu Compi u sugiornu In Cirnu è in quelli cuntorni Chì funu avvinti è arrivinti Scacciati di l’isula vinti In quellu Borgu a storia chì fù Scritta in u sangue torna dinù Per rammintà ciò chì fù è serà Ci tocca à cantà, ci tocca à cantà. Mà ‘ssi guerrieri, Arditi è fieri Sò di a sterpa di Sampieru Di Sambucucciu, corsu sinceru Luttonu contr’ à u strangeru E quellu ghjornu Compi u sugiornu In Cirnu è in quelli cuntorni Chì funu avvinti è arrivinti Scacciati di l’isula vinti CI FERMA A FA Ci ferma à fà, per a testa di moru Di la mio bandera, tracarca d’amore D’un pientu zitellinu, lacrima di sudore U tesoru… E ci ferma à fà per andà aldilà E per mintuà ste memorie ferite Di quelle vite care, oramai smarite Per l’eternità Ch’ella campa la mio terra Chi u strangeru ùn pò più tene U lindumane ch’a dà vene Firmerà à stantà E ci ferma à fà per sta tamanta serra Ch’o tenimu caru, ma chi ci hà da scruchjà Ci ferma à mughjà, d’una voce chì sà D’ùn vende più sta terra… E ci ferma à fà per salvà l’armunia D’un populu chì brama un dumane addulcitu Di pientà le ste lite chì ci anu insichitu E rifflete un cria Ch’ella campa la mio terra Chi u strangeru ùn pò più tene U lindumane ch’a dà vene Firmerà à stantà Firmerà à stantà Firmerà à stantà RIMBECCU Da longu marinu E prime bunfulate Carche d’adori rari Di suchji di basilcate Alliscianu e cunfine Di u tepidu estate E prime bunfulate E la piaghja serena Per sti lochi agguata A fior’d’acqua è di rena A pena ch’omu smatta Sò rotti avà li patti Chi di sperenza funu In tempu di u cummunu Chi ci dava ricatti Chi ci dava ricatti Strisce la navicella impuppata l’onde d’argentu di la mareghjata Sogna u vichjarellu à baretta incalfata I muri di a vergigna Alzanu e so sanne Pessime quant’è rogna In tempu di mattane E lu sguardu si pone Nant’à i tetti arditi Rifugi da sbanditi A lingua di straddone Quellu tagliolu pasce Appossu à lu pughjale S’intisgianu i lombati i merlati Una tintenna linda ci sona un madricale I sciabi di a miseria Piattanu a malavia Di l’omu à l’angunia Chi campa à vituperiu ‘la sia maladetta Quella trista sciagura Oghje monti è pianure Chjamanu a vindetta Da longu marinu E prime bunfulate Carche d’ardori rari Di suchji di basilcade Alliscianu e cunfine Di u tèpidu estate E prime bunfulate BOLIVIA Soffiu di terra luntana Pianure dà calvalcà Pè a Mèrica suttana Chi mi facce sunnià Nant’un aria Buliviana Di l’Indianu Quechua Vò dà l’altiplano Ad Atacamà Cù lu moi cavallu Chjoma in libertà Li mùcanu e ferite A quelli chi stanu quì E venice di e lite Un puderanu smarì Dà e surghjente salite A e mine di Potosì Vò dà l’altiplano Ad Atacamà Cù lu moi cavallu Chjoma in libertà In lu campu suminatu Strazii à ùn pudene più Sotta à un sole spietatu Chi ti brusgia dà quassù Oramai accecatu Dà e neve d’Illampu Vò dà l’altiplano Ad Atacamà Cù lu moi cavallu Chjoma in libertà Visu tondu in culore Zitellucciu nata avà Tù sè u più bellu fiore Figliolu d’Atahualpa Liberu come l’altore In liventu d’Ajama Vò dà l’altiplano Ad Atacamà Cù lu moi cavallu Chjoma in libertà CH’AVEMU FATTU Aldilà di e nostre mosse Induve sò sperenze chjose Aldilà di u veranu Cun tante rose pumpose Aldilà di u veranu Cun tante rose pumpose Sò li nostri sogni andati In le tagne fumicose Sò li nostri sogni andati In le tagne fumicose Ch’avemu fattu Ci aviamu fattu prumessa D’avvene chjaru è giocondu Di rompe tante muraglie Chi inchjudavanu stu mondu E d’armà tante tribbiere cù l’altri populi attondu Ch’avemu fattu Di e vigne luminose Avemu lasciatu in vinu E à i generalli pazzi E chjave di u destinu Per mette ind’i nostri cori U sarpu u più mastintu Ch’avemu fattu Di isse spighe in onde d’oru n’avemu fattu tante croce Di e lite in trà di noi n’avemu coltu dolu attroce Un pensendu mai un ghjornu di francà ne tale foce Ch’avemu fattu Aldilà di u nostru sognu lumera sempre camina Cù la so fiaccula antica Un vole vede ruina O sciagura prugrammata Nè luntanu nè vicina Chi femu E DUIE SARDEGNE Si l’isula surella Sardegna immaculata Sottu a listessa stella Troppu volte bramata Ci sò i paisani U pastore chi tonde E di li tempi arcani Ulisse in le to sponde E di li tempi arcani Ulisse in le to sponde O terra di Nuraghji Di lingua è di cultura Di guerrieri è di Maghi D’amore chi sussura Di un ala allibrata Porta sempre u misteru Di tutte e to cantate Ci hè Gallura à l’oriente Caprera è Maddalena Serre di l’Iglesiente Cù sbalargu è fulena L’acque di Fiumendosa E monte Gennagentu Chi piglierà pè sposa Cio chi porta lu ventu Ti mandu una manella Di note è d’armunia U fiatu di muvrella Eppò’ssa puesia Da la terra à lu core Crescenu e sperenze Sardegna à tutte l’ore Di tante indipendenze. CANZONA PER BASTIA U ventu hà pulitu li tetti U campanile di Santa Maria Scrive lu celu è l’architettu Di l’universu a puesia Vecu Ficaghjola è San Ghjisè E Filippine è Sant’Antone U mare estrosu quandu ci hè A sciuma bianca di e mio canzone In San’Niculà e guivanette Spazzanu u sole e li cori Trianguleghjanu le bissiclette I vechji riden’à li ciucci novi U portu vechju sente u caffè Musca u pesciu è l’acqua vita Tanti batelli ch’un sò per mè Gira lu capu gira la vita Bastia canta pè le cantine Rock è paghjelle opera’inseme Pett’à culombu li canterini Mez’à e fole di dopu cena Giranduleghjanu per a moi cità I fondi e strette è po le piazze Cercu la robba dà cantà Incù e rime un pocu pazze Bastia in zerga pè li carrughji Introna lu ghjornu è la notte Ancu i silenzii diventanu mughji Bastia rise Bastia lotte Bastia hè scema Bastia Ride A tutte l’ore notte è ghjornu S’è tù sì tristu ti cercu à lite Bastia pienghje è ride torna. U ventu hà pulitu li tetti U campanile di Santa Maria Scrive lu celu è l’architettu Di l’universu a puesia À TE Li parie lu signore E pè noi una surella Tù lucie cum’è un fiore D’anima la più ribella Cù tutta issa niscentria Sempre accolta l’allegria In issi ghjorni de memoria Ti vulemu faà ne attu Si un pocu di issa storia Ch’a noi altri ci ai fattu Cù tutta a ricuniscenza Sempre accolta a to presenza Tù stirai belli pieghi L’oghji sempre inghjuvellati Le stonde chè tù ci lasci Sò li mio celi stellati Si scacciava un timore Testimone hè lu to amore La ti porti la to fede A issu locu più santu Duve no vulemu crede Perche tu ci manchi tantu Duve sò sunate l’ore Duve più nimu si move Avà sò sunate l’ore Duve più nimu si move. |