Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
In l'abbriu di e stagioni - Canzone Corse

In l’abbriu di e stagioni

A filetta


In l’abbriu di e stagioni
PUETA

Teni li to mani accolti 
Comu he che tu un volti ? 
Cu li to canti suminati 
Suminati.
Pueta di li ghjorni d’oghji 
Alzi la to voci chjara 
Chi ci chjama e c’impara 
Ë discita tutti i poghji 
Tutti i poghji.
Pueta di u cori d’omu 
Chi tu un se mai domu 
Di brama a libarta 
Da tutta l’umanita.
Pueta di a vita a vena 
Lampi lu to sgridu rudu 
Chi lascia lu mondu nudu 
In preda a tanta pena, 
Tanta pena.
Pueta di u locu vivu 
Viaghji li stradi novi 
C’insegni a fa i provi 
Un lascendu a nimu privu 
Nimu privu.

DI L’AGHJE

Ë l’arice di i nostri paesi 
Appossu a tanti sudori appesi 
Stanu l’aghje.
Duve un partu dede a tribbiera 
Di e mannelle sin’a a spulera 
Eccu l’aghje.
Opare di un’antica fede 
Ë quale listroni li si cuncede 
Oghje l’aghje.
Ma rifa dumane rinvivi 
Cio chi e fecenu innargugli 
Per chi l’aghje.
Per chi a u spunta di u novu sole 
Un si trovinu mai piu sole 
Tutti a l’aghje, 
Tutti a l’aghje.

MA DI CIO CHE TU VOLI

Ma di cio che tu voli 
He bella a nostra terra 
Da e so cime a i moli 
Da e so cime a i moli 
In centu riturnelli 
Ci cantanu l’acelli 
He finita la guerra 
He finita la guerra. 
Ma di cio che tu voli 
Chi si sta be in paese 
Quand’ellu un s’he piu soli 
Quand’ellu un s’he piu soli 
é ch’omu s’addunisce 
In amicizia lisce 
Ë bandere palese 
Ë bandere palese. 
Ma di cio che tu voli 
Li fera pro l’avvene 
Ë i lochi muntagnoli 
Ë i lochi muntagnoli 
Si quellu chi ci spera 
Face gira la sfiera 
Di e so inghjuste pene 
Di e so inghjuste pene. 
Ma di cio che tu voli 
Chi d’oddiu un si capace 
Un ghjornu ti cunsoli 
Un ghjornu ti cunsoli 
é ti vene a u core 
Un surrisu d’amore 
Dolce quant’he a pace, 
Dolce quant’he a pace.

U MULATTERU

Rittu, rittu, o mulatteru, 
Si piatta l’ultima stella ! 
Intoppa’ssu cavizzone 
é fa una voce a Muvrella, 
Chjam’a Turcu e a Muvrone, 
Chi pascenu in l’arbicella.
Piglia subitu’ssa frusta 
E la musetta pripara, 
Piglia la bona pruvenda 
Di la to mula piu cara, 
Accendi lu to lampione, 
Sinno saristi a la fara.
Cerca umbasti e cavichjoli, 
Un ti scurda di la funa, 
Quandi castagne in musetta, 
Un ne resta piu manc’una, 
Addivizza pa la machja, 
Anc’a lu chjar’di la luna.
L’ochju versi u capimachja, 
Quand’ellu pesa o misura, 
Ë quessu tu mulatteru, 
Paghi mese e facitura, 
Parchi quessu ha duie mani, 
Una piatta e l’altra fura.

Quandu ritorni la sera, 
Canta, canta o mulatteru, 
Fa, sente anc’a le to mule 
Ch’invece di stu mistieru, 
Brammaristi di direge,

La Violetta

La Violetta, 
La va, ella va, 
La va nel campo 
Ch’ella risembrava 
Duve he la to Ceci 
Ch’ella rimirava.
Cosa rimiri, 
Mio cari Peppi, 
Io ti rimiro, 
Perche tu sei bella, 
Bella se vuoi venire 
Con me a la guerra.
No, no ala guerra 
Non devo venire, 
Non devo venire, 
Con te a la guerra, 
Perche si manghja male 
é si dorme in terra.
No, no per terra 
Non devi dormire 
Tu dormerai 
Sul letto dei fiori, 
Col tuo caro Peppi, 
Che t’innamori.
O Trumbettieri, 
Sonate, sonate, 
Sonate puru 
La bella marchjata 
Chi c’he la Violetta 
Chi va a l’armata, 
Sonate puru 
La bella marchjata 
Chi c’he la Violetta 
Chi va al’armata.

MARE ETERNU

E to bocche sicrete chi ingullinu i venti 
E gruppate figliole di i scunnisciuti pienti 
Anu putere a di l’oghje e l’antichita 
Tralasciate ch’elle funu da l’umanita.
Ma quandu a luna t’accarrezza 
Purtenduti i so ragi fiuriti 
Di fole e storie favulose 
Cun nave e vascelli da a notte invintati.
Tandu ti cali in core di a vechja surgente 
Di lu misteru chi nun conta piu cunfini 
é t’empii di canti chi s’affundonu feriti 
Sott’a le to rivolte chi fermanu senza fine.

ANIMA

Addossu a li tristi balli 
Di e fiaccule appese 
Tra li so mattoni caldi 
Tra stelle fucace arrese 
L’anima di u focu va.
Addossu a li negri arali 
Natu a boscu in centu lochi 
Cum’e cantanu i fochi 
Quandu so i timpurali 
L’anima di u legnu va.
In l’abbriu di e stagione 
Ch’andara cun ellu ando 
Quale un stete a paccaro 
Quandu sbottanu li toni 
L’anima di a terra va.
é quandu da luce a ochji 
In le sere assirinate 
Lu ricordu nant’a i rochji 
Ci si lascia e so spiate 
L’anima di a vechja va.

OGGI

Longu a a costa balanina 
Ind’una vechja cunfina 
Ci si vede un paisolu 
Ch’oghje pienghje lu so dolu 
Un locu abbandunate 
Chi senza ansciu s’he firmatu.
Sin’a lu mille nove centu 
ôn cunnobe un perdimentu 
é tantu l’ultime ghjente 
Lascianu e so case spente 
Solu stete un infelice 
Cugnumatu Fra Felice.
Mai un pobbe accita 
Rompe a so fidelta 
é mentre anni e anni 
Nimu sparti i so malanni 
Per cumpagne una ruchjata 
é un esistenza scannata.
In vechjaia fa custrettu 
Di lasciassi more cu tettu 
Ogg’insalvatichitu 
Agunizava arghitu 
S’ammutulinu e campagne 
Impatrunisce da l’altagne.

Cortu ne fu u s’esigliu 
Chi u mischinenellu figliu 
Cumaccatu di stanchezza 
é rossu da a tristezza 
Vulto un ghjornu lu spinu 
é morse impiaghjulinu.
Ma a u ciutta di u sole 
Quandu u celu di stelle bolle 
In la cappella sfundata 
S’alza una voce sfurzata 
Ch’in’ssu scornu nun si stice 
Ch’he quella di Fra felice.

SINTENZA PER TE

In i strappazzi di l’oddiu 
C’he nata oghje la so pigliata 
In e carchere di u dolu 
Falcina e u to figliolu si detenu bracciata.
In i pienti di a spiccanza 
Si impii la panza, a viulenza 
In e rame di l’alte sponde 
Nascenu e fronde d’indipendenza.

PE’SSU DUMANE

In lu rincintu chjasimatu 
Di li pinsamenti puri 
Rumperemu fondi e muri 
Per canta lu liberatu.
U zitellu inciambalitu 
Fara minui le so brame 
Nasceranu qui le chjame 
D’un dumane cuncipitu.
E putenze d’un imperu 
Mureranu in ogni core 
E rinasceranu l’ore 
Carche d’animu altieru.
Imbrisciara la bandera 
Sopr’a li monti piu vivi 
Pigliara fiatu in i cibi 
U canta di a voce fiera.
A sipultura di u spiritu 
C’innalzara ind’e l’aria 
E la speranza unitaria 
Sbucciara in lu stramurtitu.
I seculi d’eri e dumane 
Intistaranu la pace 
Per un paese chi si face 
Mille sponde muveranu