Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Spaventu - Canzone Corse

Spaventu

Voci di a Gravona


Spaventu
U MUNTAGNOLU

Annant’a lu monti Niellu 
Ci truvareti un machjaghjolu 
Chi campa solu ind’un casellu 
Agrattu di lu muntagnolu


La so vita hè naturali 
Hè quella d’un omu accampatu 
Ellu ha ricusatu lu mali 
Ch’infreba lu monti arrabiatu


O stondi cari è preziosi 
Passati in la so cumpagnia 
Asenta cuntà tanti fali 
U cori sempri in alegria


Ghjunzi vaghjimu ghjastimatu 
Per la muntagna infredulita 
E l’inguernu s’ha purtatu 
L’ultimu soffiu d’una vita


Annant’a lu monti Niellu 
Ci campava un machjaghjolu 
Oghji hè mutu ancu l’acellu 
A natura ha persu un figliolu


Annant’a lu monti Niellu 
Ci campara un machjaghjolu


RIVOLTA PAISANA

In li seculi passati 
Tempu di focu è di guerra 
S’eranu tutti uniti 
Cu fucilu è carchera 
In pettu a lu furesteru 
Ch’invadisce la terra


U nemicu zillicava 
I povari paisani 
Ma u sangue di rivolta 
Discitava ogni mani 
U populu s’appruntava 
A scaccia li furdani 


A chjama di u culombu 
Ribumbava pè a sera 
L’omi pronti a difendi 
A pupulazioni intera 
Ind’un aiuta cumuna 
Sott’a la santa bandera


U genuvese feroce 
Cullava pè a lisciola 
Pè ghjunghje a l’aghja foce 
Di a pieve muntagnola 
Induve s’era piattata 
A riscossa machjaghjola


Di a battaglia murtale 
Oghje ci ferma a memoria 
Sott’a la mossa nustrale 
Purtata a la vitoria 
U strangeru fu lampatu 
For’ di locu incu gloria


U paese fu salvatu 
Eccu viaghjà la storia 


E PO MARCHJA

D’issa ghjente d’issa terra 
Ne parlaraghju dino 
Che ne semu a la miseria 
A miseria d’un esse più


Eramu i schjavi fieri 
Avessa la schjavitù 
Chjocca messa a la manera 
A manera d’un esse più


Ma mi quale hè chi s’affaca qui ?

Ricantu : 
è po marchjà, è po cantà a nostra 
Santa libertà


Ci ferma nant’a li ghorni 
Ghjustu un pane d’un crepà 
Ma si so spenti li forni 
E u spiru un spuntera 


Straziemu e strade di l’esiliu 
Strannu passu a strascinà 
Passu messu a e manere 
E manere di quallà


Ma mi Quale hè chi s’affaca qui ?

Ricantu

Firmare sempre zitellu 
Zitellu a to verità 
Chi un mesu per un annu 
Eccuti u to campà.


S’hè pisotu l’urfanellu 
E s’hè messu a mughjà 
E so stragge e so penne 
U calveru di cantà


L’anu postu le catene 
E lampati in le priggio 
Ch’un si salva un paese 
S’elli ci so sempre i sgio


Ma mi quale hè chi s’affaca qui ?

Ghjè un populu chi marchja 
Incù lazziu di cantà 
A parola Santa à pura 
U nome di libertà


Ricantu 

L’ALTU SILENZIU

Quand’ellu spunta lu soli 
Da li cimi imaculati 
E chi d’ogni fumaccioli 
I monti so spurgulati 
Dui muvri soli soli 
Insemi so attippati


Fianc’a fiancu è pianu pianu 
Ripiglianu l’alturaghja 
Da li vali di lu Manganu 
Sin’a la Sera Cimaghja 
Versu l’eternu supranu 
Quellu di l’alta nivaghja


Correnu nantu i pianuri 
Mile fiumicelli chjari 
L’acellu cogli l’annuri 
E chjama li so cumpari 
Mez’a l’elpe di verduri 
Pasci l’agnellu in li sari


A lu cori di lu nivaghju 
In la conca di friscura 
Nasci lu fiori di maghju 
Si spechja in l’acqua pura 
Chi u muntesi in viaghju 
Veni è frisgia in burdura


In la terra di l’altu silenziu eiu so natu 
A fà viaghju supranu eiu ti chjamu 


L’IMMENZA VERITA

Dali paesi intavunati 
Codani i lagni addisperati 
Di un populu sempre offese 
Chi di apra a bocca li hè diffese
Se corsu è fieru di a to casata 
Da l’onore c’hè vindicata 


Ma ogni ghjornu un ha più pese 
So ghjunti i stragneri in paese
Tu chi stai’n i to tarri muntagnoli 
A campà Cume l’anziani pastori 
Sbatagliendu Senza cuntà lu to sudori 
Un hè vintu Di cantà Lu to valori
Di una natura incantata 


Ferma una faccia scurticata 
Causa a mane di u frusteru 
Chi zinca focu per piacere
I nostri tarri so rubati 
Da porta-fogli bè gunfiatti 
U corsu un po più caminà 
Chi li hè difesa a prupietà.


Tu chi senti 
A voce di a libertà 
Chi ti chjama 
Senza mai riviatà 
Ti dumandi 
Cio che tu ci voli a fà


In sti paesi intavunati 
Tutt’i cori si so infiarati 
Chi hè schiatata a verità 
In a mente di l’umanità
Per u corsu chi hè sempre statu 
A li so tarri arradicatu 
Un ghjornu novu s’hè pisatu 
U sognu s’hè realizatu 


CIRCINELLU

Circinellu di Guagnu hè nativu 
Per li guagnesi lu sangue ha virsatu 
Per mill’anni u so nomu sia vivu 
Fra le rose per sempre cantatu


Per guardallu c’è trè sintinelle 
Santu liseu u ghjuvanni u tritorre 
A sti canti currite o zitelle 
L’esempiu soiu fra nai un po more


U curatu di Guagnu hè lu sole 
Ch’ogni matina ci manda lu raghju 
Face nasce le nostre viole , 
E c’innacqua l’anticu curaghju


I Fiumicelli turrenti è luntane 
Cun viulini è pueti di sanna 
A st’eroe la sera è la mane 
Fatelli festa chi ride minanna


Di la giola ne schiatt’una bomba 
Di circinellu u paese n’hè fieru 
Un sintite chi balla in la tomba 
Cun Sambucucciu Paoli è Sampieru 


Un sintite chi balla in la tomba 
Cun Sambucucciu Paoli è Sampieru 


SPAVENTU

Aghju vistu un istati piccià focu la tassinca 
S’innuzavanu tant’arburu stirpati come rimigna 
Sopr’a tutti quelli costi hè smarita ancu la vigna


ln faccia di stu lucali s’infiarava l’alta rocca 
Curria fiara di u mali nant’i tetti di casali 
Sott’un fumu infernali stesieranu l’animali


Un saraghju mai quali tu se 
Gattivu sughjettu senza faccia 
Chi strughji pianu la nostra macchja 
Senza misurà cio chi tu faci


Si so tesi i fiumicelli sott’a cenera meschina 
Ancu l’antica mucchjetta hè riduta in pulvina 
Fughjenu spessu l’acelli u circondu in ruina


Sott’u pesu di u calori a muraglia s’hè sfragliata 
I fraschi portanu u dolu di a terra disguastata 
Piegni lu vecchju cantonu a la testa musginata


Po esse fieru di i to misfatti 
Tutt’i me lochi so sfigurati 
Un ci hè Ch’un tribunali divinu 
Chi po ghjudicà li to picati


Vuleria chi un ghjornu chjappu di altu rimorsu 
Sii prontu a rinicà mancanzi é stradi torti 
Lascia campà la natura libera di la so sorti 
Lascia campà la natura libera di la so morti 


SCRIVU A TE

Scrivu a tè fratellu di cantu 
Le mio rime a l’addisperu 
Quandi l’ochji so infiarati 
Da u morsu furesteru 
Oghje lampatu a malavia 
In fondu di una prighjone… Luntanu


Scrivu a tè cumpagnu di sempre 
A mo chjama addulurata 
D’un verati piu incu 
Animà una serata 
D’una voce meravigliosa 
Ch’incantava lu mondu sanu… Luntanu


Scrivu a tè ch’hè venuta l’ora 
L’ora di lu to ritornu 
Voltaci caru Natale 
O beatu quellu ghjornu 
Quandi tu t’avvicinerai 
Liberu di u to destinu, Vicinu
Canteremu inseme vultati a l’avvene 


Per una terra ch’un vole more 
E scriveremu e nostre ore

 
TERZINU DI A GRAVONA

A lu flancu di lu monti Rinosu 
Chi supraneghj’a face di Vizzavona 
Fala furiosa la Gravona


ln la to onda chjara è luminosa 
Si spechjanu i pinzi è l’Orienti 
Maestuosa in la mio menti


Sott’a piscia fresca è cristalina 
Ci solta l’acqua viva in abundenza 
I fiuminali di la spirenza 


I PASTRICCIALI

A lu Spunta di lu ghjornu 
Quandu sonna la campana 
Ci truvemi tutt’intornu 
In piazza di la funtana 


Per cullacci in muntagna 
Passà una settimana
Lasciemi u nostru paesi 
Passemi per l’usciatellu 


Ci pizzica lu muntesi 
Falla lu manti niellu 
I fiari so tutti stesi 
ln li prati da lu ghjellu


Franchendu lu cudizzollu 
Per a strada pitricosa 
Scuntremi un omu solu 
Nant’a un monti si riposa 


Salutemi lu pastori 
Di puntu a l’aghjavintosa
Ci aviemi pianu pianu 
Da cullandu a la fiumala 


S’avvicina lu veranu 
Volta è gira la farfalla 
Hè sparita ancu la nevi 
Da rama a petra mala


Ascasi in Lu fiumicali 
Ci aquistemi una stonda 
Per beie in cummunioni 
A l’acqua pura è prufonda 

Chi solta in lu ghjualli 
Sott’a la piscia de l’onda
Qui finisci lu viaghju 
A l’ortu di lu casoli 


L’arbi nant’a lu tarraghju 
So sbucciati in fiari ghjalli 
Chi carezza cun amori 
L’aria di li pastricciali


Quandu si chjina lu soli 
Darett’a la falcunaghja 
A ghjuventù riunita 
Canta è sonna intorn’a l’aghja 
E la paghjella risonna 
Da li monti a la piaghja 


QUAND’EDDI M’ACCURDARANI

Quand’eddi m’accurdarani chi sta tarra hè meia 
Quandu avaraghju ancu eiu u me paesi a me


Quandu mi rispitarani senza marchjami in coddu 
Quandu saraghju dino patronu di i me lochi


Quand’a me lingua anch ‘edda sara para di a soia 
Quandu eiu dino avaraghju a me scola


Quandu saraghju dino figliolu di i mei 
Senza vargogna piu d’esse inferiori a eddi


Quandu eiu vultaraghju ind’è me a campacci 
Tantu saremi amichi parchi saremi pari


Quand’eddi m’accurdarani chi sta tarra hè meià 
Quandu un mi mugara piu u so sapè supranu