Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Anima corsa - Canzone Corse

Anima corsa

Ciosi antoine


Anima corsa
Nostalgia 

Rivecu a mio Mamma
Bella cum’è a trent’anni
Incu li so fiori in pettu
Colti dà a matina
E rivecu u mio Babbu
Incu stù capellu neru
Chi cullava in paese
Trà mezzu alle vigne


U fiume di à vita
Corre tropp’ in furia
Oghje anu tutt’è dui
I capelli di nebbia
Ma eiu i vecu sempre
Incu l’ocghji d’un zitellu
E quandu pensu à què
Mi vene a nostalgìa.


Duie loghje è un sulaghju
E un vecchju scalone
A casa induve sò nattu
Un’ era un palazzu
Rigali per natali
Ci n’era poccu e micca
Ma aghju campatu quì
I più bell’anni di a miò vita.

 
Un’ era la miseria
Benchì s’assumigliva
Ma c’era sempre u sole
Pò c’era l’amicizia
In stù paese persu
In stù paese caru
E quandu pensu à que
Mi vene a nostalgìa.

 
Ma quandu pensu a tè
Tandu mi scappa u pientu
Tuttu st’amore persu
Un’ mi ne possu scurdà
Ma quandu pensu a tè
Si calmanu li venti
Si spenghjenu li focchi
E nasce a nostalgìa.

 
E rivecu li vecchji
Chi si ne sò andati
Per ste macchje fiurite
Quassù in paradisu
S’hanu lasciatu quì
Troppu piazze viote
Incun’elli Ghjesu Christu
Parlerà u corsu


Dumè s’ hè spatriatu
Antone si n’ hè mortu
E pò a scola l’anu chiosa
Un’ c’era che tre zitelli
Un pinzzutu a cumpratu
Induve c’era un mulinu
E quandu pensu a que
Mi vene a nostalgìa.



Corsu 
Mediterranee 
Solitudine 
L’amicizia 
Maria serena 
Ghjaseppu e lillia 
Aiacciu mi sentu 

 
Le porte-croix

Chaque année pour le Vendredi Saint, dans les rues de Sartène
Un homme en cagoule rouge, une lourde chaîne aux pieds
Parcours la ville en portant une immense croix.
Personne jamais ne connaîtra son nom.
Personne…


Les pieds rouges de sang
Il avance à pas lents
Le Porte-Croix.


Trébuchant sur les pierres
Il marche son calvaire
Le Porte-Croix.


La tête sous la cagoule
Pour que ceux de la foule
Ne sache pas


Qui est cet inconnu
Qui devant eux pieds nus
Porte la croix.

​​
Lui qui faisait violence
Il fait sa pénitence
En silence.


Les yeux pleins de rougeurs
Brûlés par la sueur
Et la chaleur


Laissez passer
Laisser passer le Porte-Croix.
Laissez passer le pénitent et ses pêchés.
Laissez passer celui qui porte la lourde croix
Laissez passer (laissez passer)
Car lui seul sera pardonné.

​​
Les pieds rouges de sang
Il avance à pas lents
Le Porte-Croix.

​​
Mais soudain dans la foule
A travers sa cagoule
Le Porte-Croix

​​
A reconnu sa mère
Venue faire la prière
Et ne sait pas

​​
Que c’est son fils à elle
Qu’aujourd’hui on apelle
Le Porte-Croix.


Etait-ce de l’intuition
Pour que vieille sans raison
Elle soit là ?


On dirait qu’elle sent
Que c’est un peu son sang
Qu’elle aperçoit.


 
Natura
Amore 
Kalliste 

 
Isula 

Isula… 
Per mè sì lu viaghju 
sì quellu ch’io feraghju 
quellu chì mi chjama 
cù l’antica brama 

 
Isula radica di la mio vita 
terra persa in l’acqua salita 
tanti venti da calmà 
è marosuli à francà 
isula… 

 
Isula… 
celu tintu di sole 
terra incantata da e fole 
tante ricchezze à salvà 
u mio sognu da ricamà 
 isula… 

 
Sì un basgiu mandatu 
battellu sbandunatu 

 
So tren’ anni dumane 
Comment naquit la corse