Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Medea - Canzone Corse

Medea

A filetta


Medea
L’invitu
Sénèque
Traduction : Jean-Claude Acquaviva
 
Di celu è mare
Maestri Dii
Vinite ed’accunsintite l’alta spusalizia
È voi torna, populi tutti in accolta pia,
Vinite ed’appicciate à noi.
Vittima à a prima sarà
Un toru biancu à porghje so capu
À chì cummanda u tonu.
À Lucina, bianca una manza da parè neve
Chì n’ùn cunnobbe a coppia
Dea ch’affreni Marzu di farru incrispitu
Tù chì impedisci e so spietate mane
Dea, sosta arricata à i populi à a sfarra
Diviziosa Dea,
Di pace Dea,
Eccu per tè, più tenneru sacrifiziu
È tù O Diu ad’alzà u fiacculu
Di e liggittime nozze
Tù chì sì à sguaglià a notte
Sii pò tù u testimone nostru
Veni caru,
Fà ti vene travalzatu è briacu
Di rosule incurunatu.
È tù chì splendi à tardi troppu
Quandu sò in brama l’amanti
Tù chì torni lu ghjornu
Dop’avè cummandatu à a notte
Da sta mane sò spose è mamme chì ti chjamanu
Adondi la to luce
Bella hè
Più bella cà e figliole d’Attene
Di più cà e giuvanotte di a smuragliata cità
Avvezze tantu à corre cum’è masci
Pè e cime
Più bella cà l’olimpiana chi nuta
In l’acque sacre di l’Alfeu
 
Da bella, ch’ella si fia avanti
Tandu si cancillarà di pettu à Ghjasone
Diunisu, figliu di l’accendita murtale
Chì và in carru da tigri tiratu
È dinù Appollu, u fratellu di l’aspriccia vergine
Quella chì stà in bocca à Pizia
È Castore, è Polluce u so fratellu
L’abile cumbattante.
Maestri in celu,
Eccu a mio preghera.
Ch’ella sia sta donna, una sposa nesca
Nescu dinù frà i sposi
Ch’ellu ci sia st’eroie
Quand’ella move in mezu à e so pare
Lampante frà altri tutti hè u so visu
Ùn impallidiscenu e stelle à u fà di u sole ?
Ùn s’arritiranu puru quelle à luna vechja
Quandu spampillente, u so discu s’hè spechju ?
Cum’è di Tiru a porpura torna a neve imbacarillita,
Cum’ellu si spanna Barbirossu in l’ochji ammachjati
Di l’alba chi sprichja.
Spicca ti da roza a Caucasica chì t’accampa
Tù chì n’ùn fusti à ricusà e smisurate brame
D’una chì t’arricava u tremulu
Quand’è tù a strignii
Aguanta la a felicità
Vistuta da greca figliola
E ricevi to sposa
Da i so genitori offerti
Imene,
Nobile figliu di Baccu
Chì tene u tirsu
Hè ora avà,
L’ora sacra d’accende u fiacculu di deda.
Dalli,
Da e to languide dite
Scatulisca l’alta calisgina
Ribombinu puru i scaccani di e canzone in burla
È sconcia, a folla scioppi
Quella,
A si porti a notte
Senza mancu una parolla
Fece a sposa d’unu scappaticciu andaccianu


Arditezza
Sénèque
Traduction : Jean-Claude Acquaviva


Soca era una smisurata arditezza 
A guida a prima chi fu a strisge 
E perfide onde 
Annant’a cusi scaghjula barcella
Lasciatu si di mamma a batticcia 
Di a so vita fece u spassu di i venti strosi 
I mari l’ha battiti a casti 
Fidendu si a un legnu mastinu 
Tra vita e morte corciu sulcatu
Di nanzu a ellu 
Nisinu cunniscia e sidere 
Un lighja omu in l’affrescu stillatu 
E i vascelli un ci la facianu a chisgia 
E sbarsante lade o a capra d’Olinia 
Nemmancu u buiaghju 
Quandi u so carru trinca ad’ambarscia 
Pe di Boreu pe di Zeffiru 
Un ci era mancu nome
Arditezza di Tiffeu 
A imbuffa e so vele 
Annant’a u vastu mare 
Da suggeri a i vanti 
Un cuntegnu novu
E so tele ora e stindia a pienu 
Ora burdighjava in li tretti di u miziornu 
A briglia sciolta
A paghjella di l’impiccati
Sè vo ghjunghjite in Niolu 
Ci viderete un cunventu 
Di u tempu u tagliolu 
Ùn ci n’hà sguassatu pientu 
Eranu una sessantina 
Chjosi in pettu à lu spaventu.
Dopu stati straziati 
Da i boia o chì macellu 
Parechji funu impiccati 
Ci n’era unu zitellu 
L’anu tuttu sfragellatu 
È di rota è di cultellu.
Oghje chì ghjè oghje in Corscia 
Fateci casu una cria 
Si pate sempre d’angoscia 
Intesu di Marcumaria 
Era quessu u so nome 
Mancu quindeci anni avia


U casticu
Sénèque
Traduction : Jean-Claude Acquaviva

U ghjuvanottu arditu si 
Da purta l’eternu carru 
Fora di l’andati paterni 
Ebbe a pate a fiara da ellu zingata 
Malasciu a chi trafrancha l’assestu 
Ogni marinaru da argo imbarcatu 
Fece a malamorte 
Offesu u mare fu a orde vindetta 
Tiffeu fu u primu strintu da falcina 
Orfeu cansatu si in infernu 
In tempu d’una volta 
Ci he turnatu pe u sempre 
Sbrimbate e so carne funu 
Sparnucciate 
Mtre vinia a gallu u so capu 
In l’acque di l’Ebru 
Ercule rossu da u murtale rigalu di a moglia 
Si fece da miccia in capu a eta 
Anceu fu sbattutu da un cignale 
E tu o Meleagru 
Tu chi fusti a toglie vita a babbituzii 
Sare ammazzatu da Mammata altariata 
Rei tutti culpiti tutti 
Ma chi fallu po fu a fa smarisce 
In l’acque chete d’una surgente 
Stu giuvanottu da Ecule persu 
Andate andate o eroi 
Andate a batte mari 
Ma attenti a e fonte paisane
E quellu chi abbramava tantu u pilone d’oru 
E da chi tuttu stalvo 
Peliade fu sbrimbatu a messu a 
Bullisgina ind’una paghjolla 
Sazii site o Dii d’ave vindicatu u mare 
Un tramannate a quellu chi eseguia


U furore
Sénèque
Traduction : Jean-Claude Acquaviva

Verdì chì cima funesta andarà
A maga insanguinata,
Data si à u s’amore spietatu ?
Annant’à chì malcaminu a si strascina
U s’arcanu furore ?
Hà l’ochji imbariati
Ma altu lu capu da sfidà u rè.
Sarà po ella a sbandita ?
S’avvampa eppò s’avvampa dinù
Dop’avè sbiaditu, u so visu in anda.
Levati li i so chjuchi
Ùn hà passu cusì scatinatu una tigra
Amore nè Odiu Medea ùn affrene
Amore eppo Odiu si danu à l’arrembu
È vanu !
Verdì chì ultime ripe ?
Ùn sarà ora ch’ella smarisca rea a colcidiana
Li possinu rifiatà stu reame è i nostri rè ?
À briglia sciolta O sole, vai O sole
Vai è trapoghja in la notte, sapara notte
È di questu ghjornu tremendu
Fà ne u spasimà.