Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Sintineddi - Canzone Corse

Sintineddi

Cantu u populu corsu


Sintineddi

SINTINEDDI 
( F. Lanfranchi / N. Luciani )


Tali un ochju lampatu à u mare latinu 
O una mani porsa à l’imperi à liventi 
Un sognu maladettu d’eternu scarpiddinu 
O una chjama antica chi più nimu n’ùn senti


Tali i voci chi funu da culandi à l’ora 
E li visi di petra chi dissinu di no 
Quidda sumiglia strana chi ùu si volsi mora 
E l’idea chi tandu tuttu qui principio

 
Tali a mani chi vensi in tempu d’ancu à fà 
E vi feci d’altura cù quiddu arti supranu 
Un era ancu lu mondu é n’erati digià 
Guardiani impitrati di u ricordu umanu


Tali l’abbracciu primu chi u silenziu vi deti 
E li sapienzi arcani cù li so canti immersi 
Di cio chi ùn hè storia tiniti li sicreti 
Tali una citatella chi a mimoria persi

 
VIAGHJI 
( Ghj. Fusina / Ghj. F. Leschi )


Da scopre venti simu nati 
Cum’è l’acelli benedetti 
Chì si lascianu nidu è tetti 
Quand’ella vene l’inguernata

 
Simu sempre à valisge fatte 
Simu sempre à mezu à le mosse 
Pocu ci impremenu le scosse 
È pocu dinù le disfatte

 
Cum’elli sò belli i viaghji 
L’avviò li treni è li battelli 
È di stradò li riturnelli 
Cù centu mila paisaghji

 
È po li cavalli d’idea 
I più maravigliosi sogni 
I più primurosi bisogni 
A nostra più bella epupea

 
Ma chì ci moverà le voglie 
Chì ci mette l’ale à i pedi 
È ci accarezza vulinteri 
Cum’è l’ acqua nantu à le foglie

 
Quand’ella corre liberata 
Ch’ella canta e so canzone 
Nant’à a rhingera di u balcone 
È ch’ella leva una ventata

 
Simu di quelli di partenza 
Simu di quelli di vultata 
Cusi rinova l’abbracciata 
Cusi rimboba la sperenza

 
E MUNTAGNE D’ESE 
( Ghj.P. Poletti )

 
Qui sò surgenti curtese 
È di lume l’eternu sugiornu 
Quassù per e muntagne d’Ese 
Sè tù ci torni mai un ghjornu 
Di silenziu n’aghju un tesoru 
È un ricordu di quelli ochji d’oru

 
Quì cantanu mille fole 
A’ e frebbe d’inguernu intrecciate 
Da Tarmini à Scaldasole 
A foce d’astra calma in le fruppate 
Di bellezze n’aghju un tesoru 
È un ricordu di quelli ochji d’oru

 
Quandi ferraghju ni hè chjosu 
In le furie di i venti suprani 
Altieru canta Renosu 
Cun centu cialambelle in le mani 
D’armunie n’aghju un tesoru 
È un ricordu di quelli ochji d’oru

 
Di sogni e d’orizonti 
N’aghju li prufimi discreti 
Di l’Amicizia di’ ssi monti 
Ne tengu i quaterni secreti 
Di sole è ventu n’aghju un tesoru 
È un ricordu di quelli ochji d’oru

 
U VALDU DI A LAMA 
( Paoli lu Soriu )

 
Da lu valdu di a lama 
Scrivar vogliu sta nuvella 
Per mandala par vallonu 
Ad’Anghjulina a mio surella 
Ch’ella stighi allegra è cuntenti 
Ch’ùn li mancarà niente.

 
Lu me poghju di Perettu 
Lu vogliu tuttu impiigà 
O lu me primu sughjettu 
Lu me ziu Antonu Scia 
Lu so vinu mani è sera 
Mai li vurrà mancà.

 
Tra mè è Antonu Tabura 
C’era statu un sott’intesu 
À la dispensa di Bura 
Verificatori di pesu 
Legnu scorsa è carbonu 
À mità incù lu patronu.

 
Poi c’hè Dariu Pulindinu 
Chì hè un omu di gran’valori 
Ad’eddu ùn li piacì più vinu 
Ùn bii più chè licori 
La so sola midicina 
Ni saria Fillippina.

 
Poi c’hè Paulu Castillinu 
Chì hè omu di a me famidda 
Hè asatu in la muntura 
È li tinarà la bridda 
À lu cavaddu filatu 
Quand’è saraghju spusatu.

 
O lu to nomi Pazzali 
Tona in tuttu in lu vangonu 
Agna, Bura è Chisà 
Facini un forti risonu. 
Sona cetera è viulinu 
Par ludar à Pulindinu.

 
Poi c’hè Ghjacumu Scia 
Chì hè struitu è di bon senzu 
U faremu sicritariu 
D’altri cosi lu dispensu 
È sarà pagatu a tara 
À la banca di Chisà.

 
À Lillu a me sputagna 
Li segnu lu passaportu 
Di cullar à la muntagna 
Ch’eddu ùn si lasci fà tortu 
Alta pulizza è baronu 
Da lu Tortu à lu Cuscionu.

 
A DOTA 
( Tradiziunale orezzincu / M. Cacciaguerra )

 
Mamma hè vechja è sola in casa 
Dunque mi trovu obligatu 
Piglia moglia s’eiu la vogliu 
Per ùn marchjà più strappatu 
Tutti mi danu cunsiglii 
S’eiu la trovu ch’eiu la piglii.

 
Quist’annu vogliu piglià moglia 
Ch’aghju una bella piantata 
Suminata hè à sette libre 
Spergu in Diu sia bona annata 
Mamma ùn pò in casa è fora 
Ci vole ch’eiu ghjunghji una nora.

 
Noi simu dui fratelli 
À sparteci un gran’casale 
U primu chì si marita 
Piglierà induve ella li pare 
È parti l’hà fatte mamma 
Testimoni ùn si hè chjama.

 
S’ella hè quante à la mubiglia 
À mè nunda n’ùn mi manca 
Aghju lu mio tavulinu 
A mio meria è a mio panca 
Una bella caffittera 
Quattru piatti è una suppera.

 
In qualità di vestume 
Propiu nunda nun mi manca 
Aghju duie camisgiole 
Una hè brutta è l’altra hè bianca 
Hè vera scarpi ùn hè aghju 
Quist’annu li cumpreraghju.

 
Dinò ci vole ch’eiu mi compri 
Un pezzacciu di barretta 
Un paghju di pantaloni 
Un ghjileccu è una ghjacchetta 
È pò allora aghju ogni cosa 
Ùn mi manca chè la sposa.

 
Aghju un bellissimu lettu 
Di li più fine castagnu 
C’hè cuvertoghje è lenzole 
Di cuprimi nun mi lagnu 
Aghju un bellu strapuntinu 
Un saccone è un cuscinu.

 
Quì finiscu o damicella 
À ludavi lu mio casale 
Sè voi vulete fà un capricciu 
Incu mè ùn ci starete male 
Eiu voi fratellu è mamma 
Serà pane biancu in brama.

 
BEAL FEIRSTE 
( M. Cacciaguerra )

 
Un ghjornu per furtuna scalai in questi lochi 
À vede cristiani piatassi per pregà 
Un Diu ch’ùn pò chè interra li so morti 
Cerchendu cumu fà.

 
Per scioglie’ssa disgrazia ch’elli chjamanu guerra 
Trà fratelli di sangue è nò di civilità 
Ognugnu suttumessu per forza à la Regina 
Chì ci vole a rispettà.

 
Beal feirste sì cità marturiata 
Beal feirste o chì vita straziata.

 
Mà in st’isula pinta di mare è di virdura 
C’hè una ghjente di core chì s’offre u so campà 
Senza nisuna stizza per la so sepultura 
U celu a saperà.

 
Cumu cresce la luce quella mane à bon’ora 
trà luna vechja è sole omu ùn si pò sbaglia 
Cumu cresce l’omu à mez’à la nigrura 
A vita libera.

 
È puru di’ssu mondu tutti ne sò fieri 
Di pretende salvà a nostra umanità 
Ùn feghjenu chè l’altri in paesi strangeri 
Bramendu a libertà.

 
O populu d’Irlanda fà sunà lu viulinu 
Tamburi è caramusa per pruvà d’innacqua 
L’avvene chì ferà girà lu mulinu 
Di a to fraternità.

 
Beal feirste sì cità marturiata 
Beal feirste o chì vita straziata 
Beal feirste sì cità marturiata 
Beal feirste o signore pietà.

 
IN MEMORIA 
( F. Raffali / N. Luciani )

 
Per un populu vivu 
Chì un vole esse domu 
Per un zitellu chì dumane 
Serà omu

 
Per quellu chì d’amore 
Vole pude campà 
Per quellu chì in prigiò 
Ùn ci hà nunda à chì fà

 
Per stu pezzu di terra 
Chì deve firmà nostru 
Per stu cellu turchinu 
È stu mare d’inchjostru

 
Per una casa vechja 
Chì ùn vole sprufundà 
Per una strada nova 
À meza oscurità

 
Ùn aspetta dumane 
O fratè, ùn aspetta 
Quale ella sia a manera di lotta 
Dumane

 
Per l’omu affunatu 
O schiavu di un patrone 
È chì deve piegassi 
À ciò ch’ellu l’impone

 
Per quellu chì dumane 
L’impiegu perderà 
Per una donna 
Chì si vole liberà

 
Per tutti quelli chì 
Un ghjornu sò cascati 
À un campu d’onore 
Feriti marturiati

 
Luttendu per a patria 
Vulendula salvà 
Per a nostra memoria 
Chì ci aiuta à sperà

 
Ùn aspetta dumane 
O fratè, ùn aspetta 
Quale ella sia a manera di lotta 
Dumane

 
PIU CHE U SOLE 
( Ghj. Fusina / Ghj. F. Leschi)

 
Più chè u sole è più chè u mare 
A lingua st’isula l’hà fatta 
À tempu à una sorte matta 
Più chè u sole è più chè u mare.

 
Da la so lingua hè cum’è nata 
Da la so voci è li so canti 
Da li so scritti tutti quanti 
Da la so lingua hè cum’è nata.

 
Sò’sse parulle à falla viva 
Di li pueta tutti pari 
Ch’ella hà tenuta cusì cari 
Da l’alta serra à longu riva 
Sò’sse parulle à falla viva.

 
Puru la più bella natura 
Hè pocu senza puesia 
Per esse ognunu qualchissia 
Da l’altri ne vole primura 
Puru la più bella natura.

 
Hè strappatura ancu l’amore 
Sott’à u silenziu di u celu 
Hè mutu u sintimu sinceru 
S’ell’ùn hà musica à u core 
Hè strappatura ancu l’amore.
Più chè u sole è più chè u mare.

 
DONNA NERA 
( tradut. Ghj. P. Poletti )

 
Donna, donna 
Di pelle difesa 
Induve vai à rigiru di notte 
In li pini, in li pini 
La mio deda incesa 
À u ventu di qualchì immense lotte.

 
Donna, donna 
Di l’ochji à la luna 
Dimmi tù qualchì verde campile 
In le fole, in le fole 
Di bona furtuna 
Induve si dorme senza fucili.

 
Donna, donna 
Di le to ferite 
N’aghju fattu un cantu d’amore 
Per i ghjorni, per i ghjorni, 
Di e mosse tradite 
Di turnà à imbelisce l’ore.
Donna, donna 
Induve vai tù ?

 
LETTERA    D’ARGENTINA 
( F. Lanfranchi / N. Luciani )

 
I loca di quì 
Sò fatti à lu to parè 
Vularia chì 
Tuttu firmessi par mè 
Ma u tempu si sbucina 
In’ssa terra d’Argentina

 
Quale à pò sapè 
Chi hè la mio vita avà 
Qualcosa di tè 
Chi fermà in li ghjorni à fà 
Chì lu me passu strascina 
In’ssa terra d’argentina

 
Com’è l’armunia strana 
Chì risona tantu è più 
Com’è a terra luntana 
Di a nostra giuventù

 
Com’è quidda casa vechja 
È lu paesi culà 
Com’è tanti fole à vechja 
Chì tu sapii cuntà

 
À chì po ghjuvà 
Di ramentassi dinò 
È chì firmara di li ricordi chì sò 
Chjusi in l’ora citadina 
Di sta terra d’Argentina

 
Tuttu ciò chì fù 
Ùn mi ne possu scurdà 
Ma dimmila tù 
Chì ferma in li ghjorni à fà 
Chì lu me passu strascina 
In’ssa terra d’Argentina

 
Com’è a piazza tamanta 
Duve andavamu à ghjucà 
Com’è ‘ssa risa chì ùn pianta 
In fondu à mè di chjamà

 
Com’è li passi sicuri 
Chì tu purtavi quassu 
Com’è li chjassi primuri 
Di la noscia giuventù
È tù…

 
TU DUMENICU 
( Ghj. P. Poletti )

 
D’ottobre in zerubia a luna cusì bella 
È u ventu in furesta viulineghja in li pini 
A notte di vaghjime aspetta un’antra stella 
Da i Martini à siò marchjanu clandestini

 
E tù Dumenicu, ribellu di cugnome 
Chì ùn vulia mai dorme

 
E vostre le vittorie eranu silenzione 
A gloria sai bè, ùn canta chè un ghjornu 
Quantu funu i cumpagni di ‘sse mosse furiose 
Chì partianu fieri senza pregà ritornu

 
E tù Dumenicu, ribellu di cugnome 
Chì ùn vulia mai dorme

 
È oghje senti di chì ogni passatu hè mortu 
Chì li fiori S’annoianu nantu à e tombe vechje 
Chì hè megliu à ùn circà qualè chì avia tortu 
S’imbrutta la memoria in certe bocche techje

 
E tù Dumenicu, ribellu di cugnome 
Chì ùn vulia mai dorme

 
Oghje nantu à ‘ssi chjassi pascenu i muntoni 
Di quandu in quandu i neri intisgianu i bianchi 
Chì dicerianu avà Giusti è Mondoloni 
È tutti i to fratelli cù i sò fucili stanchi

 
E tù Dumenicu, ribellu di cugnome 
Chì ùn vulia mai dorme

 
D’ottobre in zerubia a luna cusì bella 
È u ventu in furesta viulineghja in li pini 
A notte di vaghjime aspetta un’antra stella 
Da i Martini à siò marchjanu clandestini

 
Tù dumenicu 
Ribellu di cugnome chì ùn vulia mai dorme

 
DIANA DI L’ALBA 
( Tradiziunale zicavese )

 
Diana di l’alba 
Stella nel cel vermiglio 
Sè tanta bella 
Chè sei la maraviglia 
Tù sè com’è la farfalla 
Dunde lu focu s’appiglia.

 
Eo non sò lupu 
Nè voi agnella seti 
Datemi un basgiu, 
Chì tanta bella seti 
Sè nisunu ùn lu pò spigna, 
Voi spigna lu pudeti.

 
Quandu lu ghjattu 
Farà pace incu lu topu 
L’onde del mare 
Si siccaranu al fondu 
L’onde del mare non seccanu mai 
È voi podreti succora à li me guai.

 
LLEGO CON TRES HERIDAS 
( M. Hernandez)

 
Llego con tre heridas, 
La del amor, la de la 
Muerte, la de la vida.

 
Con tres heridas viene 
La de la vida la del 
Amor, la del muerte.

 
Con tres heridas yo 
La de la vida, la de la 
Muerte, la del amor.

 
RIMORI 
( N. Luciani )

 
Rimori, rimori 
Rimore d’un tempu andate 
Ribomba in mè

 
Rimori, rimori 
Rimore d’un sangue caldu 
Mischiatu in mè

 
Paradisu o infernu 
Per una giuventù 
Tela di sempre eternu 
O purtellu apertu 
Paradisu o infernu 
Salvezza o servitù ?

 
Rimori, rimori 
Di rabbie assufucate 
Tremanu in mè

 
Rimori, rimori 
Tante voce spurgulate 
Vicinu à mè

 
Paradisu o infernu 
Per una giuventù 
Tela di sempre eternu 
O purtellu apertu 
Paradisu o infernu 
Salvezza o servitù

 
OGNI PALMU DI STA TERRA 
( M. Acquaviva )

 
S’hè distessa ind’è l’aria un affanatu di morte 
È sò fatti di marmaru i visi sottu à lu sole 
Sò d’abbissu i silenzii è in pulvina e fole 
U mondu incredilitu sbattutu hà e so porte

 
Caminerà ab eternu ‘ssu stolu senza fine 
Cù a to sipultura sdresgiendu ogni bagliore 
È chì facia ruvidu u trimendu dulore 
Chì rode u campà à ‘sse ore visparine

 
È stu sole di nuvembre annantu à la to bara 
Sarà ora ascuratu è ora maestosu 
Ma turnerà dinù di ‘ssa terra u sposu 
Cun ellu vulterà a to mimoria cara

 
Di tè mi firmerà più chè un visu culpitu 
Più chè un dolu pisiu colmu di mille pene 
Mi firmerà u vede di ‘ssu spaziu infinitu 
Chì lu to passu scrisse à stampi per l’avvene

 
Mi firmeranu è voci chì à l’altare s’alzonu 
Per invade sti celi cun parolle di cera 
È chì correnu in mente tale un furiose tonu 
Chì va è nè scumponea matina è a sera

 
È quandu in tempi à vene invechjerà u ricordu 
Ogni palmu di sta terra si purterà à l’iglia 
Un sognu fattu veru chì in un intimu accordu 
Di tè si n’averà qualchì fidà sumiglia.