Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Radiche suprane - Canzone Corse

Radiche suprane

L’alba


Radiche suprane
Soli

O lu focu corri è chi trema
Frondi di seta purpura è trpida
Bracci tesi neri è longhi
Com’è diti carbunari


Soli, soli chi s’affaca culà insù
Trà rossu è neru
Lumu bramatu
In a notti sanguinosa
Branchi schiariti da drentu
Forza di a prighera muta
Chi faci sbuccià a vita
E ci laca
Stanchi è fiacchi…
Soli nuttambulu…
Miraculu!


I fanali

Negri negri acculmati
Si ne stanu i scappali
Zirla una brama altiera
Chi n’avvinghje i signali
Quassù so in le Grutelle
Arciverdi li fanali


L’ombra d’oru

Ancu l’ombra hè rossa 
È spampilluleghja d’oru, 

Lebbia 
Surisu chi badda
 
Stelli di suchju. mani zitiddini 
Arca sicreta di i tempi andati 
Quandu omu sapiu veda è traveda 
E chi nimu ùn si stunia
Di scopra un celi di mezzanotti 
Turcchinu è tondu
0 un melu di focu 
Baddendu è ghjirendu

 
Pà da soffiu 
È vita 

Pà fà frutti 
Dolci è inzuccarati 


U celu

E lu celu si ferma 
Per tutte le scuscenze 
Da. sopr’à l’armunie chi ne capiscu poche 
Per tutt’avvene chi ùn puderaghju gode 
Sottu celu

 
Ferma lu celu à mirà

A la neve accaldata da lu soffiu di tè 
U luciore addumbratu 
Pè tutte e matte suffrenze ghjittate nette 
A lu celu 

 
Ferma pocu à incelà 
L ‘ombra è la neve cume zeppu sciroppu
Amaru è tepidu

Sudatu so,

L’onde di e mascare sciappate date per pocu
A lu celu 

 
Ferma lu celu à dà 
A l’amante affulatu per l’amore burlatu 
Autanasiatu 

 
Tantu lu tempu di passione infalsita, drugata 
Pè lu celu 


U clonu

Brama di duppiicà 
E nasce l’altr’eiu 
Quellu di e mo carne 
Tessu da stessa tela 
Pasta di stessu impastu 
E li crescenu l’ale 
Custi è culà 


Sicond’altru serà 
Di i listessi tratti 
Mo più fidu ritrattu 
Clonu, u sicondu l’omu 
Si manghjerà l’altru 
Un gustu prununciatu 
Cumu impalaticatu 

 
Pè u primu ch’hè natu 
Educazione sensuriale 
lngurdizia fatale 
Perde si di piacè 

ln e stonde tutale 
Di l’umanu valè 
ln primura di sensu 
 
Li ne vene un altru 
Quellu più delicatu 

Di a tutta cappienza 
Strana è bella sapienza 
Quella di e carne umane 
Caru rituale 

Di belle forme tonde 

Dolce in generale 
Paspà à l’immurtale 
Crosciu è trimulosu 
ln tana murale 
L’umana cundizione 
Infine l’hè fatale 
Hà vintu l’animale 


O sangue


Si tù sborru acquagnolu
D’onde sparnucciate.
Pregne.
Cibu celeste à fior di rambella.
Manna.
Surpu è riflussu
Acceppi a vita.
O suchju si tù!
Si tù o sangue!


Sè tu

Sè tu
A siconda
U spechju
U doppiu neru chi si piatta


Qiddu di sottu tarra 
Corpu à spiritu 
E tu 


Arburu vivu 
Arburu mamma 
In li to radichi a ti pidda 
Pa tè 


Criatiura 
Sola in mondu di i vivi 
Corpu à sali 
Pa tè 


A forza di u castagnu
U lumu di l’alivi, 

A divizia di l’arbitru 
U meli di a fica 
 
L’ arburu ti dà
A so biddezza
A so putenza 
Sè tu siconda, investa, nettula,
Chi volta com’è un soli…


U carognu

So e narbature vive, a stillata purpurita 
Ci pare ch’ellu curessi u sangue caldu di vita 
Ai u fiatu di talentu, si u rigeneramentu 


Si intricciata cosmica trapaneghji a cridanza 
Da l’assuluta entità to diviziosa essenza 

Si lumera perpetua tridimensiunale lea 

E to radiche scavanu da a terra u prufondu 
U to burdinale cura a facciata di u mondu 
Sfrisgi cù tanta brama i celi da a to rama 


Di l’alba

Di l’alba 
Senttu punghje l’aresu 
Hè u lume nucente appesu 
A le cime u ghjornu tesu 
Di l’alba 
 
Sentu ghjunghje l’amori 
Ch’anu campatu altri 
Adori à le rime appuppati, mori 
Digià 

 
Vecu more sti tempii 
E i più deliziosi frattempi 
Hè l’ora di i mio ochji empii 
Di l’alba 

 
Fin.itu lu parcorsu 
Trabiotu di rimori 
Cume scialbu à i cori 
Hè tesoru scorsu

U tracciapiste

Prima di voi tracciu e piste 
Tastu a sorte, vi dicu, a so, 
L ‘amore esiste forse infine ma l’amore hè odiu 
Odiu d’esse cummossu, po di a dipindenza di l’assente 
L ‘ossu di a vita a murtale essenza, 

D’esse in mossa cù lu tempu intulerente 

Eiu lu f acciu lu caminu 
Prima di voi lucacci d’annoiu induvinu 
E peghju e viste 
Scopru e goffità miste di dopu di noi 
E ne facciu liste 

Prima di voi tracciu e piste 
Tastu a morte bivende avvilinate di a sorte 
E tante lacrime chi so lacrime nostre 
U stranu populu di l’umanu 
Di i boffi dimonii lu zanu 
Mi vende in sciroppu infame 
l sunniacci à chjave in manu 

Prima di voi sguassu e piste 
Cusi bellu lu ghjocu di u maestru 
Di u quandu Diu esiste 
U tracciapiste 

E vi si pare micca chi femu lu caminu
Chi vi ci porta lestru à u rangu caninu
O  chi bellu caminu 
A mani in borsa 

Ti tastu, dea schjavitù 
Ti tastu è a cunnoscu a forza 

Narodna
Instrumentale

U fiore sunnio

E u fiore sunnio
Alitu sommu
Da muschi è muschi 
Allicculatu 
Palpitu è partu 

Tù o frassu 
Tù l arrampicatu 

Eccuti in trasandaria 
A corri corri pè stu mondu 
A trapanalla a soda curteccia 
À arruchjalla l’ardente marolla 
Boccarisa estatica 

Ne schizzi o lumbricu avvampatu

Sta mane

Sta mane un diu hè falatu 
À fà e so parte à u mondu terranu, 
S’hè scusatu è hà pientu, 
Hà fattu casu pè una volta à a ghjente
L’hà guardata è intesa, 
Trascambiata, sfarente. 


Un diu hà postu u so pede
Pè vede, sangue di l’universu si perde 
Un diu di stu cunfrontu à u statu di l’omu, 
Hà capitu digià di u mortu di u mondu 
U scheletru hè rosu cundannatu à sciappà 
A u nentru, nentru di sè, à prufondu.


Da u pesu di tantu tempu persu, 
Inanzu, à dà solu parolle 
Un diu s’hè rinicatu cum’hè un omu inchjusu 
Ind’è l’universu chì more 
Stamane un diu s’hè tombu 
È nimu, nimu, n’hè stunatu


Stamane un diu s’hè tombu 
È nimu, nimu, n’hè stunatu


Stamane un diu s’hè tombu 
È nimu, nimu, n’hè stunatu