Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Pè fà la campà - Canzone Corse

Pè fà la campà

I messageri


Pè fà la campà
Pè fà la campà
 
Inventà mi una storia  
Duve più d’una vittoria  
Mi face megliu andà  
Mi face gode è po sperà  

 
Dì mi la torna sta sera  
È ch’ella pò esse vera  
A meia sola a verità  
Ne vogliu fà umanità

 
Ùn ci ne pò esse guerre  
Sò toie è meie isse terre  
È cusì ùn pò più durà  
S’o mi pudessi cunfidà  

 
Dì mi s’è no simu pronti à dà  
Dì mi s’è no simu pronti avà
Pè fà la campà… Pè fà la campà… 

 
Inventà mi una storia  
Chì pò stà in la memoria  
È pè noi altri lu vighjà  
U celu chjaru da truvà  

 
È porta la to bandera  
In giru à la terra interra  
È a so pace ti darà  
U ventu forse hà da girà  

 
Ci ne feremu una festa  
Chì più nimu s’intesta  
È i cori s’anu da pisà  
Pè issu noi ancu à fà  

 
Dì mi ch’è no simu pronti à dà
Dì mi ch’è no simu pronti avà
Pè fà la campà… pè fà la campà… 

 
Duve hè
 
Ti brusgia la memoria  
D’ùn sapè ne chì fà  
È po in la to storia  
Quantu passi à rifà 

 
A più bella risposta  
Ch’è tù li voli dà  
Dici ch’ella ti costa  
Ma voli perdunà  

 
È sola una primura  
Ti pò fà caminà  
Ùn hè vechja paura  
Chì ti pò fà piantà  

 
Duve hè… Duve hè… 
duve hè ch’è tù trovi
Issa forza d’ùn sparì
Duve hè… Duve hè… 
duve hè ch’è tù provi
Quand’ellu hè notte quì

 
Ti cunsuma lu core  
È ne voli inventà
So chì mai si more
È ti pò cunsulà

 
E ti preghi più sane  
Isse strade à ritruvà  
Ùn hè di spere vane
Ch’ellu si pò cambià

 
È sai ch’ella scritta  
Chì l’omu pò amà  
È po a ci teni arritta  
Quì a nostra dignità

 
Dì mi quandu
 
Possu andà à i quattru venti  
Francà le torna e fruntiere  
Strade quantu mi n’inventi  
Pè ritruvà ciò ch’è tù ere  

 
Dì mi quale hè chì e cunsola  
Tutte le toie e pene piatte  
Quandu a sera ne volti sola  
U core quale u sente batte  

 
Cum’una ferita ch’ùn guarisce più  
U più bellu amore u m’ai datu tù 

 
Dì mi quandu  
Leghjerai ciò ch’eo ti mandu  
Ciò ch’aghju scrittu una sera  
Ancu per tè s’ella era vera  
A vita ch’emu fattu tandu  
Dì mi quandu

 
Possu andà e terre luntane  
Parte cù una valisgia piena  
Hè sempre in le to mane  
Ch’eo vecu s’ella vale a pena  

 
Dì mi quale hè chì u ti cura  
U focu per ùn lascià lu spinghje  
Si di mè ùn ai più primura  
S’è tù mi voli torna stringhje

 
Cum’una ferita ch’ùn guarisce più  
U più bellu amore u m’ai datu tù  

 
Dì mi quandu  
Leghjerai ciò ch’eo ti mandu  
Ciò ch’aghju scrittu una sera  
Ancu per tè s’ella era vera  
A vita ch’emu fattu tandu  
Dì mi quandu

 
Ch’è tù
 
Ùn ci hè gioia più grande  
Di cede à la vita chì dà  
D’ogni manera li sai rende  
Ch’emu tutti un viaghju à fà  

 
È daret’à ogni pena  
Ci hè sempre una via à truvà  
Ùn sò più castelli di rena  
Chì a to manu pò lascià  

 
Dì li issa notte chì rima  
Cù e to più belle felicità  
È po più alta ch’è a cima  
A sà ch’è tù e poi purtà  

 
Ch’è tù… ùn sì ch’è tù
Chì a li poi dà
Ch’è tù… ùn sì ch’è tù
Chì a li poi fà  

 
Stu levame à le to mane
Di stintu tù ne voli fà
È l’acqua di ste funtane
Corre quant’ella ne sà  

 
L’ai in core issa furtuna
Li truverai un diventà
Guarda chì sta vechja luna
Sta sera quì s’hà da chjinà

 
Hè più ricca ch’omu crede
A terra di stu lavurà
Sai chì nimu a vede
A bella strada à amparà

 
Chì ti manca
 
Pè inventà l’adunite  
È sunnià ci altre vite  
Nant’à ogni penseru  
Di stu mondu furesteru 

 
Pè pensà le più vere  
Nant’à l’idee nere  
Ti portu un curagiu  
Pè sti celi un ragiu  

 
Pè mandà longa lena  
In la strada serena  
È à chì mondu crede  
Di chì più bella fede  

 
Chì ti manca… chì ti manca…  
Un nunda basterà  
Chì ti manca… chì ti manca…  
D’un nunda si ferà  

 
Pè sperà le più ghjuste  
In le vittorie fruste
Leghju in le to mane  
Beiu à ste funtane  

 
Pè rifà le ste mure  
Di l’annate più dure  
Ti pregu furtuna  
È più longa la funa  

 
Pè truvà quelle strade
Quandu nunda ci accade
Ci hè l’amore di Mamma  
È a to voce chì chjama

 
È s’ell’ùn c’era lindumane
 
Per ditti o bà quantu sò fieru
Di ciò ch’è tù m’ai amparatu
Per ùn cunosce l’addisperu

 
Cume spiecatti à tè o mà
Chì tutte le mio stonde strane
Mi l’ai fatte supranà
È s’ell’ùn c’era lindumane

 
Per divvi tuttu lu mio amore
U trimuleghju di le mio mane
A pena amara di lu mio core
È s’ell’ùn c’era lindumane 

 
Figliola à sparte cun tè
È asciuvanne le to lacrime
Da ch’è tù ridi à più pudè

 
Figliolu per esseti à fiancu
È appaccià li to affanni
I ghjorni chì eiu ti mancu
È s’ell’ùn c’era lindumane

 
Per divvi tuttu lu mio amore
U trimuleghju di le mio mane
A pena amara di lu mio core
È s’ell’ùn c’era lindumane 

 
Cume dittila franca è chjara
Sì l’acqua di le mio funtane
Sempre ti vogliu tene cara

 
È isse stonde à sparte cun tè
À cunghjurà ogni malanni
Per fà chì ognunu campi bè
È s’ell’ùn c’era lindumane

 
Per divvi tuttu lu mio amore
U trimuleghju di le mio mane
A pena amara di lu mio core
È s’ell’ùn c’era lindumane 

 
Ci ne feremu
 
Dì mi st’altra manera  
Pè gode è fà sunnià  
Duve veghja la to spera  
È po chì ne voli fà  

 
Ùn pò mancà d’amore  
Quellu chì vole dà  
D’una mamma u calore
Ùn ti ne pò omu scurdà

 
Dà mi e to più vere  
È lascia l’ale andà  
Mi ne facciu un duvere  
Di fà ride l’umanità  

 
Ci ne feremu… 
un altra storia… 
meia è toia… 

 
Dì mi st’altra manera  
Di sparte senz’aspettà  
È po dà mi una lumera  
Chì nimu spinghjerà  

 
Mi ne freme lu core  
È ùn si vole stancià  
È sai ch’ellu ùn more  
S’ellu hè ghjustu avà  

 
A saperemu tene  
A to più cara verità  
A sò da duve vene  
È quale a senterà

 
Dì li la tù
 
S’ellu hè l’amore chì ti porta  
S’è tù mi volti da luntanu
A tengu aparta la mo porta
A ti daraghju a mo manu

 
O quantu tù ai mancatu
Ùn ne sentia batte pettu
Ancu per tè aghju pregatu
À quale u dave u t’affettu

 
Mi sò statu solu à u focu
À dì mi quantu mi ne pentu
À asciuvà lu u to pientu  
È più primura d’andà in locu

 
Dumane chì ne serà
Induve ci emu da ritruvà

 
Dì li la tù  
À u mo core ch’ùn sà più  
Cun ellu s’è ci volti più  
S’è tù l’ai da fà batte dinù  
Dì li la tù 

 
Ùn mi n’ai più datu nove
Chì strada hà fattu a to vita
L’amore forse chì l’ai trove
Dì mi si a to pena hè finita

 
Aghju pensatu dà ti tantu  
È quante sere à chjar’di stelle
In fondu di u mo core frantu  
Quant’ella hè liscia a to pelle

 
N’aghju passatu tante notte  
À dì mi vulterà dumane  
À mette anelli à e to mane
È appagià e nostre lotte

 
Ùn ci crede più
 
Mi pesanu tantu isse cantilene  
Quelle chì ci intinghjenu e vene  
Quelle chì a vita si trascina  
Ci mettenu l’anni in pulvina  

 
E sò e spere ch’è tù ti porti  
È issi penseri ancu morti  
Chì u to passu si consola  
Chì a ti stringhjenu a gola  

 
Vai la to strada serena  
A sò issa manu chì sumena  
Ùn vole perde issa battaglia  
Ùn vole più fochi di paglia  

 
Ùn ci crede più  
Ma li vogliu dì dinù  
Issa fede per ùn trimà più  
Issa via per andà dinù  
Pè ciò chì serà è ciò chì fù  
Ùn ci crede più… 

 
Mi pesanu tantu isse centu pene  
Quelle ch’eo portu da e mo schiene
Quelle chì a storia ùn sà più tace  
A truveremu soga a nostra pace  

 
E sò l’amore e più ghjuste  
Quelle chì a vita l’hà fruste  
L’aghju agrotte in lu mo core  
Pè dà le chì ùn volenu more  

 
Senti issa voce chì cunsiglia  
Chì vole bè pè la famiglia  
Chì vole l’omi tutti fieri  
Sò da scurdà li l’addisperi

 
Pè sperà
 
Issa vita nant’à u screnu  
Quant’ella mi face trimà  
Mi pare cum’un velenu  
Tantu ti vole stancà  

 
Ti facenu torna crede  
Chì ci vole à ricummincià  
Eo ti mandu tanta fede  
Chì noi a pudemu fà  

 
A sò chì vale a pena  
È chì u sole hà da vultà  
Hè quellu chì sumena  
Chì si trova un serà  

 
Dà mi u to core  
Pè sperà  
Dà mi u to core  
Pè sperà  
Solu pè sperà 

 
È a terra sempre ti rende  
S’è una grana li sai dà  
È in lu celu più grande  
Una stella t’aspetterà  

 
Chì sott’à li nostri tetti  
Manca pocu pè sunnià  
Facenu male li so detti  
È po piattanu l’al di là  

 
In le cime ch’è tù sai  
Ci hè un solcu à tirà  
Ùn ti ne fà di li guai  
Una funtana ti derà

 
Ùn traì
 
È pè ste terre di pace
Và longu u to caminu
Sott’à u celu bambace
Ci veghja u mo destinu

 
Sò issu mare chì ci porta  
È po per tè ciò chì vale
Apri mi puru a porta
Chì u vecu lu fanale

 
È t’aspetterà l’amore  
Pè ciò ch’è n’emu di fede  
È ne lasceremu un fiore
Per quellu chì vole crede  

 
Ùn traì
Ùn traì chì sò i nostri cori  
Ùn traì
Ùn traì per elli ti ne mori 

 
È s’ella ti costa l’ora
Dà li isse forze più vive
Pè a ghjente chì hè fora
Pè pudè torna scrive

 
Pè e vite à l’arritrosa  
È pè l’estru prufondu  
Vai a to manu chjosa
Sin’à la fine di u mondu

 
È t’aspetterà l’amore  
Pè ciò ch’è n’emu di fede  
È ne lasceremu un fiore
Per quellu chì vole crede 

 
Ùn traì
Ùn traì chì sò i nostri cori  
Ùn traì
Ùn traì per elli ti ne mori  

 
Hè nostru ‘ssu dumane
 
Si certi ne diceranu
Ch’ùn abasta di sperà
S’ell’ùn sò chè tempu ìn vanu
Ore sane à bramà
Un ghjornu s’accorgeranu
Chì a forza nasce in l’unità
Purghjimu ci una manu
Demu vita à stu sunnià

 
Hè nostru ‘ssu dumane…
 
Per inventà lindumani
Ch’ellu ferma à custruì
Smintichendu l’inganni
È ogni ferità guarì
Demu vit’a sti sonnii arcani
Si u to core ti dice di sì
Unimu e nostre mani
Chì dumane hè disgià quì

 
Hè nostru ‘ssu dumane… 
 
Li mio sonnii è li vostri
Si ponnu assumiglià
Sti dumani chì sò nostri
Femu li, realità …

 
Era cusì
 
Guarda hè cum’un caminu chì fala mez’à e mure
È solu un vechju mulinu in fondu à isse ghjure

 
È u curanu u silenziu tutte e so case appese
È po d’ogni licenziu vanu e so mani tese

 
Anu lasciatu quì l’orte per tè è noi altri tutti
È solu d’amore forte chì sò nati li so frutti

 
Ùn ci hè più pocu à dì
A vita era cusì
Ùn ci hè più pocu à dì
A vita era cusì
Era cusì 

 
Hè cum’un fiume chì corre è conta la so storia
Di caselli è di torre n’hè piena la memoria

 
È po d’elli stonde brave pè u campà è pè a morte
Ci anu lasciatu e chjave pè apre tutte le porte

 
È sò partuti un ghjornu lascendu pochi ritratti
S’aspetta quì cum’un ritornu mezu à i nostri l’atti

 
Ùn ci hè più pocu à dì
A vita era cusì
Ùn ci hè più pocu à dì
A vita era cusì
Era cusì 

 
Sè vo sentite
 
Sò di quella terra, tribulat’è culpita,
L’accell’ adisperata, anch’ella s’hè sbandita
Priva di libertà, è di virdura fiurita
Eccu u so campà…
Anc’eiu cum’è ella, vulia spaisà
Invece mi stò quì, ùn possu chè cantà
Qualchi parolle amare, à chi vol’ascultà
Si pò sempre sperà

 
Sè vo sentite, ma chì ne dite…
Aghju lu core chì teme di finisc’inchjustratu
Da lu rimore cundannatu
Ellu, chì sunniava di fiori , è di prati di stelle
Per rigallalli à e zitelle 

 
Ma u ghjornu vi disceta, sempre cù listessi vezzi
A sera v’addurmintate, incù ritiru è tristezza
Ch’ella luci a chjarantana (luna piena)
Ch’ella soffii a tramuntana
Voi, nu e sentite…
Eiu, fideghju passà, i vostri canni tant’ammati
Stracquati nant’à cuscini, ch’ogni maestru hà basgiatu
Ma d’alisciassi a manu, n’hè diventatu’ùn peccatu
D’alisciassi la manu

 
Sè vo sentite, ma chì ne dite…
Aghju lu core chì trema di finisc’ ingabbiatu
Da u rimore casticatu
Ellu chì per sempre bramava st’acquate di stelle
Per agruttassi cù e zitelle 

 
Ma l’ultima fata, di l’incantu s’hè scurdata
U m’amicu u fiumicellu dorme in buttiglia cundannatu
E stagione sò firmate, in pedi à l’arburi burlati
Ed’eiu fermu solu…

 
È stò in la mio terra, tribulat’è culpita
U cor’adisperatu è l’anima ferita
Privu di libertà è di virdura fiurità
Hè quessu u mio campà…