Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Una tarra ci hè - Canzone Corse

Una tarra ci hè

A filetta


Una tarra ci hè
À L’ACULA DI CINTU

U Cintu hè lu to core 
È ne conti le to strade 
Sò petre accumpulate 
Poste pè ch’omu capisca 
Quant’elle sò belle l’ore.

Niolu hè la to mente 
Fiurita à paisoli 
Quanti vechji si sò soli 
À l’entre di a so notte 
Ma, tù ci sì cù la to ghjente.

U tempu s’hè firmatu 
In e sepe à rifiatassi 
È sò corie, è sò bassi 
À infierì li to detti 
D’omu acula beatu.

Vidarei u nostru ghjornu 
Ùn pò esse ciò ch’omu crede 
Una casa senza fede 
Turneranu e friture 
È sarà caldu ogni fornu.

À quelli chì una sera 
Ind’è tè fecenu cena 
Li ai datu una penna 
Pè ammintà la to storia 
L’amore di’ssa terra.


A MUNTAGNERA

Ch’ellu si n’hè scorsu maghju 
Sarà più d’una simana 
Approntati, o capraghju ! 
À lascià piaghja è calmana 
Ch’ai da fà l’altu viaghju 
Dopu ghjuntu in Barghjiana.

Avvedeci, o Falasorma ! 
Cù i parenti è l’amichi 
Sempre liati à Niolu 
Per e gioie è i castichi, 
Da Montestremu à u mare 
Avemu listessi antichi.

Sbuccarè in Caprunale 
Guardendu da altu à bassu 
Supranendune à O’mità 
È a funtana di u Tassu 
Basgiati a croce nova 
Chì a vechja ùn s’hè più trova.

U terzu ghjornu à la mane 
Ti n’andarè vulinteri 
In Sesta o Petra Pinzuta, 
Biccarellu o à Tileri: 
Più chè mai ghjunghjaranu 
À l’abbordu di i frusteri.

Avà chì ai righjuntu 
Di l’estate u rughjone 
Di tantu in tantu in paese 
Affaccati à l’occasione 
Poi ùn manca la to festa 
A mane di Sant’Antone, 
Poi ùn manca la to festa 
A mane di Sant’Antone.


DA GRANDE

Sappia oghje quale sò 
È ciò ch’o saraghju grande 
Saraghju cum’è babbò 
Rè di le muntagne bianche.

Un campagnolu curtese 
Cù la mio mamma natura 
Un pasturellu di paese 
Passi d’elpe è di pianura.

Vogliu avè mill’animali 
Pecure, capre è vaccine 
Senza calle nè stazzali 
Senza rete nè cunfine.

Solu avè un barraccone 
Grande guasi cum’è un mondu 
Pè nasconde à la stagione 
E mio bestie tutte in tondu.

Cum’è amiche, altagne è volpe 
Cum’è manghjà, frutta è acqua 
Cum’è tettu stelle è sole 
Ch’in l’erba l’aria si stracqua.

È dinù per l’istatina 
Fà mi tante mirendelle 
Pè le valle è le culline 
Cù millaie di zitelli.

È poi l’ai ben’capita 
Chì vinarai incù mè 
È inseme in la vita 
Ne seremu regina è rè.


È PURU SIMU QUÌ

Timpeste d’Oriente 
È straziata ghjente 
È puru simu quì…

Genuvesi i cummerci 
È mattane di tempi guerci 
È puru simu quì…

Crucetta assuffucata 
È brama crucifissata 
È puru simu quì…

Francisata feroce 
È populi senza voce 
È puru simu quì…

Quattordeci ùn li dicia 
Tant’anni di caristia 
È puru simu quì…

Partenze è spalluzzere 
È sole ch’ùn dà più spere 
È puru simu quì…

Cità di u San Rimore 
Ruchjate senza pastore 
È puru simu quì…

À e lenze di l’abbandonu 
A macchja chere pardonu 
È puru simu quì !


EO SAI

Eo sai saraghju quì 
Pè chì memoria toia 
Abbia sempre una lenza da annacquà 
Un sole da ragighjà.

Eo sai saraghju quì 
À parà ti lu tempu 
Chì hà da zuccà e fronte 
À porghje ti à e volte e mio riviglie tonte.

À sente ti centu hè più cose dì 
Eo sai saraghju quì.

Eo sai saraghju quì 
Ad’apprupinquà i ghjorni 
Pè chì u viaghju 
Ùn si fia in un travintaghju.

Eo sai saraghju quì 
Quandu strughje l’ultima neve 
È chì Golu fattu si n’hè zergosu 
Da l’anni sbrembatu ma silenziosu.

À sente ti centu hè più cose dì 
Eo sai saraghju quì.


FIURE

Un vascellu tontu 
È un marosulu mossu 
Cum’è tela slibrata 
À un sguardu chì conta 
U stampu di una smossa.

Ed eiu à mezi à quessi 
Urfagnu di memoria 
Calpighjatu in l’andà 
Di li ghjorni prumessi 
Mare di l’anticoriu.

Un cunvugliu umanu 
Persu in lu so rambusciu 
Mez’à e cose finite 
Mez’à e bughje vite 
Passu d’ultimu usciu.

È u tempu s’hè ammansatu 
Addossu à i mio passi 
Cum’è a neve in foce 
Quandu mancu una voce 
Più nun vole sgabbiassi.

Un vascellu tondu 
Marosulu di miseria 
Imagina d’un alba 
Mentre a mio carne calda 
Nun ghjetta chè materia.


L’OMBRA MURTULAGHJU

D’asprura s’hè fattu lu raghju 
Di a tarra hè biancu lu sulaghju 
L’ore si sò triste è pisive 
Un ombra corre trà e campive.

Cutteghja l’anima svanita 
Si lenta à suspira a vita, 
Sbuleca macchja è sipalaghju 
Vene à chjamà u so fuculaghju.

Nascenu ughjulu è abbaghju 
In e chjose negre pagne 
Ruspa è rumena e campagne 
Si insanguineghja lu caghju.

A notte stende lu so imperu 
Sgotta à bughjoni l’ultimu seru 
Fala u vadu fuma u pagliaghju 
È l’ombra scompie lu so viaghju.

Cantanu in celu e più pietose 
Cantanu in pienti, voce angusciose 
Di u ventu s’apre u cataraghju 
À u passu di u murtulaghju…


MALANNI

Disuccupatu sò pè la campagna 
È mi ne vò pè i so chjassi solu 
Fighjendune’ssi lochi di cuccagna 
È aspettendu a notte in paisolu.

I mio pinseri sò à l’ammarezza 
À l’avvacinu, à la malincunia 
È mi stantu à cunservà la saviezza 
Chì più d’una volta si n’anderia.

Disuccupatu sò pè la citane 
È mi ne vò pè i carrughji solu 
Fighjendune e vitrine à robe vane 
È aspittendu di l’ore lu scolu.

I mio pinseri sò à l’ammarezza 
À l’avvacinu, à la malincunia 
È mi stantu à cunservà la saviezza 
Chì più d’una volta si n’anderia.

Disuccupatu sò ma chì vulite ? 
Travaglierebbe anch’eiu s’eiu pudia 
À mè ùn mi circate tante lite 
Ch’ùn m’arricordu più di ciò chè l’allegria.

I mio pinseri sò à l’ammarezza 
À l’avvacinu, à la malincunia 
È mi stantu à cunservà la saviezza 
Chì più d’una volta si n’anderia.


SÒ L’OMU

Sò l’omu, 
Quellu di i ghjorni senza ragioni 
Di e notte senza lucenda 
Di a calmana tremenda 
È di u fretu senza fuconi.

Sò l’omu, 
Invichjatu in un cantu 
Di tè innamuratu forse 
Chì faci cù lu mio percorsu 
Veculu è Campusantu.

Sò l’omu, 
Fruttu di un paese 
D’una radica nudosa 
È a mio stella hè ascosa 
Sott’à lu to bilese.

Sò l’omu, 
D’una storia à mai scritta 
D’un oceanu verde 
Di ciò chì più nun si perde 
D’una brama ch’ùn s’azzitta.


U LAMENTU DI MARIA

O sianu li mè ochji à manu di Diu maiò 
Vinuta à a fronte toia da ambata di vita, 
Lu mè dilettu dolce, la mè carne ferita. 
Sia di ricordu sempre u locu duve mi stò, 
Dund’hè corsu u to sangue in la sera tradita 
À pede di a to croce l’umanità in cruccò.

Lu to arsente sguardu chì di u sole fù branu, 
Eiu l’aspittaraghju per u so vultà gluriosu, 
Incù’ssu passu lebbiu’ssu visu mai rosu, 
Aspittaraghju à tè lu to dettu tercanu 
Suldatu di l’alte paci, figliolu cimintosu 
L’anghjuli appress’à tè in longu stolu vanu.

Cusì negri i niuli cullandi à l’Oriente, 
È scuru u punente chì impanna stu mondu 
Ne sì nant’à una croce è tuttu ti stà di tondu 
Più nun hè lu to sguardu bramosu è spampillente 
In la so strana mossa leva una baraonda, 
Mentre stai cusì chetu vincitore dulente.

Cum’è u celu s’hè greve è cum’è a notte hè fosca 
Mantu negru chì balla ind’è l’anima meia 
Ti gardu caru Ghjesù è a to sorte attosca 
Tutta l’aria chì ingira’ssa vechja terra ebreia 
È si ne và luntanu a chjama in a to bocca 
Ch’hè ventu d’amore in la tenebra reia.

Di sopr’à a to fronte corsa hè una culomba 
È una nebbia grisgia calata hè addossu à mè. 
T’hà fattu lu Rumanu di sta croce una tomba, 
Tù chì lampavi in terra u pesu di l’ohimè 
Di a to carne viva ùn ferma più chè ombra 
Una cota chì lagna cerca sempre u perchè.

O caru lu mè figliolu Diu di pelle umana 
Omu chì si ne more in l’attese cuncolte 
Vinutu à sole altu per riscattà a notte` 
Più nun batte stu core di cotru hè la to manu 
Un pocu di u to sangue nant’un farru rumanu 
Hè dighjà una fiumara chì trabocca a morte.

Oramai mi ramentu sta notte di Betleemme 
Mi ramentu u to visu a to parolla nesca 
Le stantare di toiu chì funu tante gemme 
Poi ste tenebre oghje in fronte à Gerusalemme 
O tù chì sarè dumane quell’acqua chì rinfresca 
Un core in lu nivone chì brusgia quant’è l’esca.


UNA TARRA C’HÈ

Una tarra c’hè per voi 
Di lacrime d’invernu 
D’ore chì vanu in darnu 
È di luce chì piglia fine 
Toccu Sittembre, dolce cunfine.

Una tarra c’hè per voi 
Di sarre impaurite 
Di carghji annant’à e dite 
Omi in tana è frastoni 
Quandu s’incroscanu i toni.

Una tarra c’hè per voi 
Fragata da l’arsure 
Brusgiata da e cutrure 
Spusalizia d’eternu 
Trà notte è fede, è infernu.

Una tarra c’hè per voi 
Di mare, mondu è disertu 
Di sfide è danni à ch’ùn hà apertu 
E calle di l’amicizia 
Una tarra c’hè… divizia !