Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Naturale - Canzone Corse

Naturale

Guelfucci Petru Santu


Naturale
Aostu
 
L’ansciu caldu di a tarra azzeca a cardiccia
Purtendu si e voce di e tribbiere antiche
È l’aghja intornu à quale maturavanu e spiche
Dorme nu u so lettu di filetta russiccia

 
È dorme a mio tarra chì sulleone asseta
Sò l’ultimi vardiani lamaghjone è vitalba
Ad alzà capparoni per mantene la salva
Ad aspittà l’acquata chì a vita disceta

 
Ma subitu u celu s’ammanteghja à l’intornu
´ssu lume chì accicava in un frombu si spegne
Aostu si ritene eppoi mette à piegne
È mancu un si sà più s’ell’hè notte o ghjornu

 
U fiume eri asgiatu fala più furiosu
È mi pare di sente qualchì stranu lamentu
U fiatu di un mulinu ch´omu cridia spentu
Macina torna l’ore in versu laziosu.

 
Un altru mondu

 
Quì sò nate à millaie e billezze infinite
Quì canta l’armunia di e voce addunite
È ognunu s’impreme di e più ghjuste lite

 
Quì sò i vardiani di e cose sicrete
Quì sò i fiumi scemi è e funtane chiete
È ognunu ci stancia e so prufonde sete

 
Quì và la vita
Pare infinita
Quì và la vita
Infinita

 
Quì e stagione sò cum´è quattru viaghji
Quì u sole cumpone canti cù i so raghji
È ognunu sà sente tutti i so missaghji

 
Quì u tempu hè ligeru, l’ore sò fatalelle
Quì a notte s’accende à u focu di e stelle
È ognunu ci campa e stonde e più belle

 
Quì và la vita
Pare infinita
Quì và la vita
Infinita

 
Quì ci sò l’emuzione, e passione palese
Quì i sguardi sò chjari è e mani sò tese
È ognunu di l’altri ne piglia e pratese

 
Quì si ne và lu ghjornu abbracciendu a sarra
Quì l’acquatu carezza è prufuma a terra
È in core d’ognunu ci brusgia una fiara

 
Quì và la vita
Pare infinita
Quì và la vita
Infinita…

 
Universale
 
E mio cunfine
Sò sponde inturniate
D’onde turchine
Fole è sunniate…
È u ghjornu sbuccime
Ci sparghje e so ale,
Sentu l’universale.

 
Una furtezza
Chjerchju di a mio ghjente,
Un aghja tralucente,
Nidu dulcezza,
Ci nascenu e rime
À parolle nustrale
Scrivu l’universale.

 
E mio cunfine
Sò di rena è di mare,
Voce latine,
Manduline è ghitare
Eternu sussurime
Di versu naturale,
Cantu l’universale.

 
Una furtezza
Un reame di vita,
Muntagna intimurita,
Fonte purezza,
Muvra di l’alte cime
Ritta nant´à u sciappale,
Temu l’universale.

 
E mio cunfine
Sò bracce spalancate,
Albe marine
Date à e cavallate
È à mezu spulime,
Di lacrime è di sale,
Campu l’universale.

 
Una furtezza
In brama d’orizonti
Un armata di monti,
Isula altezza,
Necu l’assugittime
À lege culuniale
Sfidu l’universale.


Di rime sciolte
 
Scrive ghjorni, notte è stagione
Luce o bughjicone
Dì l’umbrie o puru e sulane
Friscure o caldane

 
Fà canzone d’ogni stundarella
Tinta d’oru o ancu mischinella
Scrive l’ore passate o à vene
À rime serene

 
Scrive, cantà, dì
In puesia cusì…

 
Piaghje, monti è fureste prufonde
Stelle è luna bionde
Celu, mare è immensi rinaghji
Sole di mille raghji

 
Fà canzone d’ogni paisaghju
Culuritu à dicembre o à maghju
Scrive l’ore bianche o verdicante
Di rime tamante

 
Scrive, cantà, dì
In puesia cusì…

 
Rise, surrisi è carezze sincere
Alma è mente ligere
Zerga, brioni è core à timpurale
Missoghju fatale

 
Fà canzone d’ogni gestu umanu
Un cuntrastu, una strinta di manu
Scrive l’ore di Pace o rivolta
D’una rima sciolta.

 
Scrive, cantà, dì
In puesia cusì…


Sant’Alesiu
 
In core à e sulane
Ci hà postu u supranu
E credenze arcane
Ch´innalzanu l’umanu
Da Rusiu è e caldane
À l’aghje di Sermanu

 
D’un passu indiatu
Versu l’antica fonte
L’omu s’hè attippatu
Fighjendu à l’orizonte
Issu tempiu innalpellatu
In cima di u monte

 
Laudate Sant´Alesiu
 
Magia o incantu
U tempu s’hè firmatu
Cum’è un ritattu nantu
I muri incalcatu
L’estru di Ghjuvan Santu
Petru Francescu à u latu

 
S’innalza da l’altare
U « gloria » sulenne
Colla versu e sarre
Ribomba à voce piene
Cantu di e fiumare
Chì corre in le mio vene

 
Paghjelle inariulate
Chjamate senza fine
Quelle voce andate
Versu d’altre cunfine
Di granu suminate
Trà e valle turchine

 
Laudate Sant´Alesiu
 
Natura
 
U celu tesse un linzolu di seta,
Candilleghja l’acquatu nant´à l’arba,
Ind’è e valle spirieghja l’alba ;
Natura surriente si disceta…

 
U sole sparghje u so primu ragiu,
Maistosu trapaneghja a sarra,
Strisce d’oru chì avvampanu a terra ;
Natura riceve u primu basgiu.

 
Un vintulellu colmu di dulcezza
Alliscia e virdicante culline
Fendu trimà e fronde castagnine,
Natura gode a prima carezza.

 
Armunia chjamata Natura,
Degna d’esse ludata da tutti, Natura.

 
U virani imbalsama a muntagna,
Sott’à i largi in la furesta ascosu,
Muvrella saltichjeghja graziosa.
Natura à sole altu l’accumpagna.

 
Spampilluleghja l’acqua luminosa
Di una surgintella cantarina,
Senti a so vucetta cristallina !
Canta per tè natura generosa !

 
U sole d’oru in mare si trapenta
Abbraccendu u ghjornu chì smarisce,
A sarra a l’attrachjata s’imbrunisce,
Natura assirinata s’addurmenta…

 
Armunia chjamata Natura,
Degna d’esse ludata da tutti, Natura.

 
Trà muntagna è marina
 
Trà muntagna è marina ci aghju e mio passione
Millaie di maraviglie è sulane di canzone

 
Ci aghju immensi silenzii, malincunia dinù
È i chjassi muntagnoli chì si ne vanu à l’insù

 
Muraglioni testimonii d’un passatu gluriosu
Tagliati indu a sciappa arritta è spavintosa

 
Ci aghju un mondu di purezza, di serenu è po d’asgiu
U cantu di e surgente è di u ventu u basgiu

 
I machjoni lucicanti timparati d’umbulina
È e cavallate sceme di l’immensità turchina

 
Ci aghju l’ansciu trascaldatu di l’estate infiarate
Inguerni di neve bianchi pè e sarre insannicciate

 
Un’ emuzione prufonda à u sbuccià di u ghjornu
O un timore sicretu quand´hè bughju à l’intornu

 
Ci aghju l’occhji di i mei per fighjà eri è dumane
Un ortu di puesia è i chjosi posti à granu

 
Ci aghju tutta a mio vita è forse ancu l’amore
Ci aghju tante è tante cose per u sempre in u mio core…

 
L’infame siere
 
N’un tempu ch’ùn hè più, figliolu t’arricordi ?
Solu era di biade l’oru di e mio stese
Campavanu à u sole tutti i nostri accordi
È solu di u ventu ne patia l’offese

 
N’aghju vistu stagione, accoltu impiaghjere
Ribombanu ancu avà i so tintinnulimi
N’aghju ascosu fiurimi, maturatu cugliere
È datu per prufittu centu mila vaghjimi

 
In core l’aghju sempre à millaie e spere
Cum’è tanti virani  è tant’altre lucende
Ùn vogliu per mè e to infame siere
Eiu ch’ùn sò di nimu, eiu ch’ùn sò à vende

 
Per u tempu da fà, figliolu s’è tù senti
U vularia gode sempre à alma sirena
Ùn pate altri assalti cà quelli di li venti
Vinuti à alliscià vitrusellu è cianfena

 
Sunnieghju un aratu turnatu à carizzammi
Bramu per a mio pelle quelle dolce ferite
´ssi solchi à suminà da chì torna mi chjami
Tarra, è invintà pascure infinite

 
In core l’aghju sempre à millaie e spere
Cum’è tanti virani  è tant’altre lucende
Ùn vogliu per mè e to infame siere
Eiu ch’ùn sò di nimu, eiu ch’ùn sò à vende

 
Trè voce
 
Una voce è un’antra è un’antra è u cantu
Chì ci piglia è ci ammanta è ci porta à l’incantu
Cum’un fiume trascina, da azzicà u mare,
L’imbuleghju di rime arrubatu à e sarre

 
Sei filari à tesse di seta puesia
Da veste u silenziu à robbe d’armunia
È versi savuriti per daccile à sente
Quelle voce mimorie intinte d’oriente

 
Trè voce intricciate
À e stonde landane
Eppuru arradicate
À l’ore di dumane

 
Una voce è un’antra è un’antra è u cantu
Chì ci piglia è ci porta à viaghju tamantu
Cum’è muse chì vanu appese à u ventu
Da fà nasce sistine una volta eppo centu

 
Di siconda è di bassu è di terza addunite
Per cuntacci l’amori, l’esiliu o e lite
E ferite, e gioie cù u più fine arte
È dà vita è ribombu à ogni cosa à sparte

 
Trè voce intricciate
À e stonde landane
Eppuru arradicate
À l’ore di dumane

 
L’utimu ghjornu
 
Si tacenu li fiumi in core di l’arestu
È à machja à l’intornu more dissuchjulata
In fondu à u desertu brusgia una vampata
Suminendu sciagure malanni è bisestu

 
Sò lacrime amare sottu i sulleoni
Da a fame chì rode i scheletri sbandati
Ma quale hè chì n’hà cura di issi malavviati ?
Ùn ci vole à scumove i tratechji ricconi !

 
Issu mondu d’uni pochi ch´ammansa i prufitti
Calcichendu ogni ghjornu a miseria spugliata
L’aboccu di u soldu a corsa indiavulata
Da impistà i mari è i nivaghji infitti.

 
Ma venerà issu ghjornu di collera feroce
Allora celu è terra tandu s’appaghjeranu
Scatenerà i venti, i monti è l’oceanu
Quellu ch´insanguinò u legnu di a croce.


Cavallu corsu
 
Sì u cumpagnu fidatu
Ch´eiu cavalcu cun piacè
Nant´à l’andatu tracciatu
Da i strazii è da e spere
Opera di l’antenatu
Di tante faccende fiere

 
Per issi chjassi petricosi
O sta teppa a più dura
Assulanati o ascosi
Cum´una più bella fiura
I to passi generosi
Ne piglianu a misura

 
Pè u Borgu o e custere
in d’altre occasioni
À mezu à lagni è preghere
O furori di cannoni
Sottu à e fiere bandere
Ùn temie paragoni

 
In muntagna o maraviglia
Senza teme a stagione
Chjoma sciolta è senza briglia
In Tenda o u Cuscione
Sempre à tutti faci inviglia
Cum’è u fieru San Petrone

 
Quandu a manu di l’omu
T’hà messu à a servitù
Di libertà ere colmu
Forse ti ricordi tù
Mancu u frescu di l’olmu
Ti pò rende sta virtù

 
Faccia à stu razzinu schiettu
Mi tanaglia u rimorsu
È vulinteri l’accettu
D’allocierisce u morsu
In segnu di gran rispettu
U mio cavallucciu corsu

 
À PASSU LENTU
O BRIGLIA SCIOLTA
CUM`È U VENTU
ELLU MI PORTA