Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Corsica sempre corsa - Canzone Corse

Corsica sempre corsa

Ciosi antoine


Corsica sempre corsa
O barbara furtuna

O Barbara Furtuna sorte ingrata
A’tutti ci amolisci u core in pettu
Pensendu a’ quella liberta’ passata

 
Addiu Corsica mamma tanta amata
Nel separar di tè senza ritornu
More ne more l’alma scunlata

 

Quarant’anni da luntanu 
I strangeri
Serra di fiume d’orbu
Annata scorsa
Messagiu a i Patriotti
Dio vi salvi Regina
Lettera d’amore 
Canta canta pasturellu
Surisi di Corsica  
A mule e u zitellu

 

I spartimenti
 
Hè tocca à tè surella
A casa è simu cuntenti
Da quand’è t’ei zitella
Sò fatti li spartimentu
Noi ùn andemu di male
Ci pigliemu u chjosu è l’ortu
I lochi fi fiuminale
Di cusì bellu raportu

 
A casa per tè u chjosu per mè
Tuttu si ne va ùn si po parà

 
Per esse fatti cun core
Un sogu s’è tu risenti
Qualcosa chi si ne more
Parlatu di spartimenti
Si ne more una manera
Di campà unu cù l’altru
Ancu puru à straziera
Ma di spiritu sanu è salvu

 
A casa per tè u chjosu per mè
Tuttu si ne va ùn si po parà

 
Ci videremu ogni tantu
Un ghjornu un ora arubbata
U core quand’ellu hè stancu
Si face anc’una scappata
In casa induv’ellu hè natu
I lumi ùn sò mai spenti
Ancu s’ellu ci hè passatu
U dannu di i spartimenti

 
U ritrattu 

cusi bellu ghjuvanottu, ch’hè sparidu a fior di l’età
E partutu eramu in dece ottu, cun prumessa di riturnà
Aghju in de l’arecchia a scarpada di u suldatu chi si ne và
U vegu falà per a chiappada dicendu : »ô Mari’ un ti ne fà !

U ritrattu nant’a muraglia, è una vera calamità
stringhje u core cum’a tanaglia di quella ch’un si po scurdà
Cusi dice a vecchia Maria, quand’ella si mette a pensà
A u suldatu d’infanteria, inquadratu tan t’anni fà

Eu mi ricord’una sera, m’a dettu pigliend’un caffè
Un vole finisce sta guerra, prestu credu tuccher’a me
E allora m’a fatu sposa, pocu tempu vogliu vene a di
U tempu di lascia una cosa, chi dica qu’ell’è statu qui

U ritrattu nant’a muraglia, è una vera calamità
stringhje u core cum’a tanaglia di quella ch’un si po scurdà
Cusi dice a vecchia Maria, quand’ella si mette a pensà
A u suldatu d’infanteria, inquadratu tan t’anni fà

Eu mi ricord’una sera, m’a dettu pigliend’un caffè
Un vole finisce sta guerra, prestu credu tuccher’a me
E allora m’a fatu sposa, pocu tempu vogliu vene a di
U tempu di lascia una cosa, chi dica qu’ell’è statu qui

U ritrattu nant’a muraglia, è una vera calamità
stringhje u core cum’a tanaglia di quella ch’un si po scurdà
Cusi dice a vecchia Maria, quand’ella si mette a pensà
A u suldatu d’infanteria, inquadratu tan t’anni fà

E ingrandata a nostra figliola, senza cunosce u so babbà
Di u ritrattu nant’a cummoda,un si ne po arricurdà
Se tu voli un santu destinu, per i to figlioli ô Gèsu
A tenuta di pannu turchinu, fà ch’ell’un si vega mai più

Cusi dice a vecchia Maria, quand’ella si mett’a pensà
A u suldatu d’infanteria , inquadratu tant’anni fà
E di poi a Vecchia Maria, u mandile un si caccia più
I zitelli a chjamanu “zia” dannu un fiore di ghjuventù

E ingrandata a nostra figliola, senza cunosce u so babbà
Di u ritrattu nant’a cummoda,un si ne po arricurdà
Se tu voli un santu destinu, per i to figlioli ô Gèsu
A tenuta di pannu turchinu, fà ch’ell’un si vega mai più

Cusi dice a vecchia Maria, quand’ella si mett’a pensà
A u suldatu d’infanteria , inquadratu tant’anni fà
E di poi a Vecchia Maria, u mandile un si caccia più
I zitelli a chjamanu “zia” dannu un fiore di ghjuventù

A casa di babbu
 
A vechja casa di babbu
si trova in fond’à una valla,
un scogliu carcu di murza
a teni nantu à so spalla.

 
Vicinu, sott’à una fica,
ci corre una funtanella,
a mane ci canta un merlu,
a sera luce una stella.

 
À mezz’a machja fiurita
più n’altu trinega un pinu
carizzatu da lu ventu
risona cume un violinu.

 
A vechja casa di babbu,
ma perché l’aghju lasciata?
Stanotte aghju sunniatu
ch’ella si n’era falata.

 
A fica s’era siccata,
a funtanella ùn corrìa,
à cant’à una stella in pezzi
un acellucciu pienghìa.

 
Di ciò ch’o tenìa caru
ùn restava che lu pinu
trinigava tristemente
sott’à lu celu turchinu.

 
Quando mi so discitatu
piegnendu com’un zitellu
vidì la casa in pianu,
a funtanella e l’acellu.

 
E dipoi issu mumentu
aghju stu penseru in capu:
ritruvà ne lu più prestu
a vechja casa di babbu.