Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
U mio cantu - Canzone Corse

U mio cantu

Chjami aghjalesi


U mio cantu
A CANZONA DI A SPOSA
 
Chì manghjarà la sposa la prima sera 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice.

 
Chì maghjarà la sposa le duie sere, 
È duie culombi chì von’vulendu. 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice.

 
Chì manghjarà la sposa le trè sere 
Trè notri chì von’notrendu, 
È duie culombi chì von’vulendu. 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice.

 
Chì manghjarà la sposa le quattru sere 
Quattru crocche chì von’crocchendu, 
Trè notri chì von’notrendu, 
È duie culombi chì von’vulendu. 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice.

 
Chì manghjarà la sposa le cinque sere 
Cinque levre chì von’saltendu, 
Quattru crocche chì von’crocchendu, 
Trè notri chì von’notrendu, 
È duie culombi chì von’vulendu. 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice.

 
Chì manghjarà la sposa le sei sere 
Sei muntoni ben’lanuti, 
Cinque levre chì von’saltendu, 
Quattru crocche chì von’crocchendu, 
Trè notri chì von’notrendu, 
È duie culombi chì von’vulendu. 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice. 

 
Chì manghjarà la sposa le sette sere 
Sette porci ben’larduti, 
Sei muntoni ben’lanuti, 
Cinque levre chì von’saltendu, 
Quattru crocche chì von’crocchendu, 
Trè notri chì von’notrendu, 
È duie culombi chì von’vulendu. 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice.

 
Chì manghjarà la sposa le ottu sere 
Ottu boi ben’curnuti, 
Sette porci ben’larduti, 
Sei muntoni ben’lanuti, 
Cinque levre chì von’saltendu, 
Quattru crocche chì von’crocchendu, 
Trè notri chì von’notrendu, 
È duie culombi chì von’vulendu. 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice.

 
Chì manghjarà la sposa le nove sere 
Nove furnate di pane, 
Palpà tù chì sai palpà ne, 
Ottu boi ben’curnuti, 
Sette porci ben’larduti, 
Sei muntoni ben’lanuti, 
Cinque levre chì von’saltendu, 
Quattru crocche chì von’crocchendu, 
Trè notri chì von’notrendu, 
È duie culombi chì von’vulendu. 
Una radice, un arrostu, un fasgianu 
Una pernice.

 
Chì manghjarà la sposa le dece sere 
Dece piatti d’insalata, 
Bona ser a sta spusata…

 
ALBA
 
À l’ora di lu primu acellu, 
À l’ora di lu primu acellu 
È di lenzoli dolci 
Di l’amore matinale 
L’anu purtatu.

 
À l’ora di a luce nova, 
À l’ora di a luce nova 
È di u caffè cù u latte 
In la tepida cuccina 
L’anu purtatu.

 
À l’ora ch’ella frisculeghja, 
À l’ora ch’ella frisculeghja 
À lu ventu carezza 
A terra inveranita 
L’anu purtatu.

 
À l’ora chì nimu ùn s’avvede 
Chì nant’à e nostre strade 
Nant’à e nostre case, lumi è piacè 
Ci si corre u sangue umanu, 
À nome nostru è à contu nostru, 
L’anu purtatu è l’anu tombu. 
À nome nostru è à contu nostru, 
L’anu purtatu è vindicatu.

 
DONNA LOCU
 
Sì mea per lu ghjornu di i primi accunsenti 
Di l’ochji spalancati à ogni lotta umana 
È’ssi paesi vioti battuti da i venti 
Mi stringhjenu a vita in un accordu stranu 
Ma sì mea.

 
Sì mea per e stonde ch’ella strida timpesta 
È chì a vita tale à un battellu persu 
Per circà a so strada di turmentu si veste 
Eppò mi mette in core l’oddiu di l’universu 
Ma sì mea.

 
Sì mea per a terra chì trema di passione 
Per tutti l’ochji chjosi chì ùn lucenu più 
Per e ghitare in festa di e belle canzone 
È per u fiore coltu à la to ghjuventù 
Ma sì mea.

 
Sì mea per u stracciu in punta à la mio lotta 
Per u punghju ch’eo pesu à tutte le cundanne 
Per a voce ribombu chì chjama a cuncolta 
È mette in lu mio cantu è millaie di brame 
Ma sì mea.

 
Sì mea per u fiume di rise è di zitelli 
Per a cuncolta amata di l’ore le più forte 
Per tutti i cumpagni chì ti dicenu bella 
È ch’in la nostra casa trovanu u s’agrottu 
Ma sì mea.

 
Sì mea per a notte chì veste lu rughjone 
D’un populu feritu mucatu in lu so fiore 
L’omi sacrificati à l’altare passione 
Sò in le nostre mente cum’è fiaccule d’oru 
Ma sò nostri.

 
FRANCHENDU U VENTU
 
Silenzii pisii site di l’andà ghjorni 
A porta chjosa è u casale spentu 
Voi chi nantu à u troppu erate tutti intornu 
Sintinelle d’eternu purtate da u ventu.

 
Guerrieri muti d’una porta scrignata 
Purtelli sbattuti à u soffiu di l’età 
À u tufone immensu di u tettu falatu 
Cuntate e stelle perse à u celu immensità.

 
Aghje scurdate chjarchji d’ogni bundanza 
Cavestre vechje site ghjunte à strappà 
Per firmà sole è spachje in l’eterne partenze 
Di quelli andati un ghjornu per ùn mai più vultà.

 
Silenzii angusciosi site di i cuntorni 
U ventu frà e fronde e petre u caracutu 
È à l’ora maladetta di l’estate ritornu 
Purtate dinò l’estru di un tempu scadutu.

 
Silenzii muchjeti site di a dulcezza 
L’ochji di u m’amore pè’sse petre cataste 
Erate tetti stalle o stanze di carezze 
Dà percepì di l’omi l’abbracci o li cuntrasti.

 
Maladetta fiumare cusi pricipitosa 
T’ai paratu ghjente paesi vuluntà 
Ma ferma solu è ciattu in un locu ghjelosu 
Un mazzulu di zerga in brama di sbuccià.

 
LE CHEMIN DES DAMES
 
Vecu un pratu sott’à lu sole 
È tanti panni tesi nantu 
Un acellu piglia u so volu 
È aghju lu mio core frantu.

 
Culà l’ochji spenti miola sunieghja 
Culà u mio estru corre à fideghja 
Culà ci s’hè firmata la mio vita.

 
Vecu un pagliaghju fumichendu 
Compulu à l’ora di a munta 
È a mio memoria s’accende 
Per un pizzacciu di pane untu.

 
Culà Francesc’Antone zappa l’ortu 
Culà vecu ballà e barche in portu 
Culà ci s’hè firmata la mio vita.

 
Vecu una scola è un tavulone 
Sentu mughjà mille zitelli 
È di babbò tante canzone 
Mi danu u fretu à a pella.

 
Culà Fasgianu trascina duie legne 
Culà sentu lu mio paese pienghje 
Culà ci s’hè firmata la mio vita.

 
Vecu una ghjesgia sott’à l’invernu 
Dui tizzoni è un casgile 
A piaghja cutrata è inferma 
Ch’aspetta lu mese d’aprile.

 
Culà sentu u ventu frà i pini 
Culà di Roccu sentu u viulinu 
Culà ci s’hè firmata a mio vita.

 
Vecu un chjarasgione fiuritu 
È sentu fiscà i pastori 
È tanti mumenti felici 
L’aghju inchjudati in lu mio core.

 
Culà vecu a neve per i chjassi 
Culà sempre voltenu i mio passi 
Culà ci s’hè firmata a mio vita.

 

LOTTE
 
Hè u listessu sole chì luce in le to lotte 
Chì assesta i nostri ghjorni schjarisce e nostre notte 
Hè a listessa terra chì s’appicca à e nostr’ore 
E pare culor’mare quand’è lu piove in core.

 
È ghjunghje a sicurezza chì ti dice arrabiata 
Cascheranu e furturezze da noi lampate.

 
Hè un paese di centu fole natu 
Da u tempu è l’offese arrittu è tribbulatu 
Hè u to populu chì fideghja l’avvene 
Canta cù mille voce l’inghjulia chì u mena.

 
È ghjunghje a sicurezza chì ti dice arrabiata 
Cascheranu e furturezze da noi lampate.

 
Hè a to Nazione chì stringhje ogni distenza 
Chì di rabbia cumpone per ogni indipendenza 
Hè a nostra vita un cimentu cumunu 
Cù a manera ardita di mille fatti unu.

 
È ghjunghje a sicurezza chì ti dice arrabiata 
Cascheranu e furturezze da noi lampate.

 
Sò e nostre ghitare à varcà tante sponde 
À purtà per a terra u cantu di stu mondu 
Hè u nostru versu cumpostu di canzone 
Chì mughja à l’universu a Corsica Nazione.

 
È ghjunghje a sicurezza chì ti dice arrabiata 
Cascheranu e furturezze da noi lampate.

 
PICCULA MARINA

L’onda s’allonga è si chjina. 
Ùn si sente un rimore 
In sta piccula marina 
È tuttu piglia valore.

 
Ogni parolla risona 
In lu calmu di lu serenu. 
Pè fà l’ultima canzona 
U mio versu serà lenu.

 
Cù lu so pinnellu a luna 
Allatta ogni muraglia 
Di strisce bianche l’affuna 
Ùn ci serà mai più battaglia.

 
A timpesta hè pruibita, 
È cum’è à mezu à u disertu 
Ci hè un nidicale di vita 
Chjosu à lu ventu incertu.

 
Lacatemi una notte 
U calmu di la turchina 
Tenite chjose le porte 
In sta piccula marina.

 
PORTE D’INFERNU
 
Sumenaci tù 
Nantu a petra di a miseria 
Pè fà l’ultima cugliera 
Eu ùn possu più.

 
Annacquaci tù 
Nant’à stu campu di guerra 
Ciò chì ferma a nostra terra 
Eu ùn possu più.

 
Viaghjaci tù 
Duve hè passatu lu focu 
Ciò chì ferma u nostru locu 
Eu ùn possu più.

 
Strignelu tù 
Stu pezzacciu di carbone 
Chì ghjè l’ultima canzone 
Di la mio giuventù.

 
Eu ùn possu chè 
D’una sorte maladetta 
Fà ne l’ultima vindetta 
Fermerai tù.
Fermerai tù 
À cuntà u mio passatu 
Cum’è una sfiacculata 
Di mai più, 
Di mai più, 
Di mai più.

 
U CELU DI BALAGNA

Vecu u Monte Grossu da e stelle fiuritu 
Da Zilia à Felicetu cù l’estru muntagnolu 
Un acellu di notte chì d’amore si lagna 
Tandu mi vene in core u celu Balagna. 
Tandu mi vene in core u celu Balagna.

 
L’Isula a turchina face chjam’è rispondi 
Cù Santa Riparata chì fideghje à Munticellu 
L’estru di mio lochi mi fraie di cuccagna 
Tandu mi vene in core u celu di Balagna. 
Tandu mi vene in core u celu Balagna.

 
Da a valle di Toru u verde di l’alivi 
Mi stuzzicà a mente è Muru stà in pughjale 
Sentu cantà a rota di millaie di fragni 
Tandu mi vene in core u celu di Balagna. 
Tandu mi vene in core u celu Balagna.

 
U pinzu di a Vella pare muru di petra 
Fruntiera naturale trà Nesce è Spuncatu 
Vecu pagliaghje bianche cum’è mure di Spagna 
Tandu mi vene in core u celu di Balagna. 
Tandu mi vene in core u celu Balagna.

 
U timpanu latinu d’una schilla luntana 
Brusgia a mio memoria d’un’aria vagabonda 
E capine chjinate mi sò palazzu giallu 
Tandu mi vene in core u celu di Balagna. 
Tandu mi vene in core u celu Balagna.

 
Reginu maestosu di rabbia si ne scappa 
Di Lozari vicinu cerca l’ochju barcale 
E mio loche sicrete sò di piaghje è muntagne 
Tandu mi vene in core u celu di Balagna. 
Tandu mi vene in core u celu Balagna.

 

U MIO CANTU
 
U mio cantu era pientu 
Eppò mi ne sò scurdatu 
Sol’appena di nustalgia 
Una rima m’hè firmatu.

 
E stu cantu tu la sai
Solu a me un appartene
U mio cantu he un viaghju
E port’a chi vole vene.


U mio cantu hè fior di l’ochji 
Porta basgi è strinte chjare 
Un mazzulu di sulana 
À tè per le stonde amare.


E stu cantu tu la sai
Solu a me un appartene
U mio cantu he un viaghju
E port’a chi vole vene.

 
U mio cantu hè fior di l’acqua 
È trascina tanta rise 
Lu richjarghi lu to core 
È t’anneghi d’allegria.


E stu cantu tu la sai
Solu a me un appartene
U mio cantu he un viaghju
E port’a chi vole vene.

 
U mio cantu hè sgalapatu 
Ùn’hà nè versu nè manera 
Puvarellu innamuratu 
Ùn hà ch’à ellu per rigalu.

 
È stu cantu tù la sai 
Solu à mè ùn appartene 
U mio cantu hè un viaghju 
È port’à chì vole vene.