Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Blues di paese - Canzone Corse

Blues di paese

Tavagna


Blues di paese
MAI À TUMBÀ

In quella scola di Parigi
Ci riscuntraimu eo è tù
Scalendu di le nostre isule
A toia in ghjò, a meia in sù
In camera tutte le notte
à rumbu biancu è à caffè
Barattavamu le nostre isule
A toia à mè a meia à tè.


Ripigliu :
Nò, mai à tumbà
U ricordu, u ricordu
Nò, mai à tumbà
U ricordu di quell’età.


Dicie :” in què u paese
Ma chì simu venuti à fà
Quindi ci crescenu l’offese
Ma u bisognu ci fece stà . “
Soga era listessu battellu
Chì tremindui ci pigliò
Cum’è la luce chjappa l’acellu
Per un pugnu di baiuccò.


Tandu ci mancava lu sole
I so pezzi i sapie piattà
In lu focu di un piverone
In la to gioia di ballà
è scaccanave quand’eo dicia
Chì ghjere lu moru per mè.
È u pudere di la risa
L’aghju amparatu accantu à tè.


È l’acque chjare di u to lagone
L’aghju intese tantu ammentà
Eo Carbunaccia è Vilone
Ghjera sempre prontu à vantà
Ma s’ella c’hè una cosa vera
In quellu tempu chì ùn hè più
Un pezzone di la mio terra
Lu m’ai fattu scopre tù.


EO È TÙ

Eo è tù feremu un omu
Un omu novu eo è tù
Piglia terra, legnu è calcina
Appronta i to ferri dinù.


U to sangue u truveremu
U truveremu eo è tù
Chì corre in tutte le vene
Di la furiosa ghjuventù.


Di lume incenderemu u sguardu
L’incenderemu eo è tù
Da sdradicà fame è miseria
è tante è tante schjavitù.


In la so manu metteremu
Ci metteremu eo è tù
Mazzulu di fiori ribelli
Da fà cresce ogni virtù.


A so pelle a tinghjeremu
A tinghjeremu eo è tù
Di culore di mille stelle
Rossu, neru è giallu dinù.


In la so bocca pianteremu
Ci pianteremu eo è tù
U cantu di la lotta eterna
U cunniscimu eo è tù.


In lu so core piatteremu
Ci piatteremu eo è tù
Una sete di gloria à vene
Per li spluttati più ch’è più.


Nantu à la spalla li poneremu
Li poneremu eo è tù
Culomba bianca la più bella
Da cincinà e stelle quassù.


Tù chì mi senti in la bughjura
À bughju simu eo è tù
S’ellu ti piace issu mondu novu
U ci feremu eo è tù.


Tù chì mi senti in la bughjura
À bughju simu eo è tù
S’ellu ti piace issu omu novu
U ci feremu eo è tù.


CUME HÈ

Ripigliu :
Cume hè chì u penseru mi rode
Cume hè chi quandu ùn ci hè più sole
Cume hè chì le to case sò chjose
A ghjente si ne và, so belli pochi à fermà
Cume hè chì a vita ùn mi vole
Cume hè chì mi cundannanu à more
S’ella avessi da durà què, allora hè finita
A storia per mè.


Assai ne sà
Quellu chi ùn vole mancu sente
U lamentu di a surgente
Chì ùn hà orte da innacquà.


Mi mettu à sunnià
è mi cunfondu incù le stelle
Ramentendu e stonde belle
è lu piacè di campà quì.


Vulerebbe dì
à lu focu è à lu ventu
Quant’ellu hè neru u turmentu
Chì nasce è chì cresce quì.


È pudè capì
Di li mio balconi, li fiori
Chì perdenu li so culori
Videndu a natura smarì.


U CASTAGNU INNAMURATU

O cusì bella donna venuta à ripusà
Nuda sottu à le mio fronde
In la mio ombra pagna era dolce à carezzà
è s’hè intesa rinfrescà.


Fù cusì chì l’amore entrò
In lu mio suchju di poveru castagnò
è per dì la so maestà
L’acelli tutti si sò messi à chjuchjulà.


Hè la dea di l’amore
È cun ella la mio vita vogliu fà
S’ella ùn passa la fiamma
Li vogliu fà onore
è ben vestutu mi truverà.


U sole ch’impiumbava a purtava versu mè
è li so ricunniscente
In lu scuchju sentia a so pelle trizinà
è lu so core pichjà.


Tengu à dì chì stu tempu fù
Una delizia di passione è di virtù
Ma si sà tuttu hè per finì
Intenneriti vissemu l’estate smarì.


Maraviglia ella si chjama
Chì à la vita un sensu sà dà
Di la so cumpagnia
N’aghju sempre la brama
Ma sò chì un ghjornu rivenerà.


Avà soffia u friscone prontu à tuttu ruvinà
D’oru si carca a natura
Mentre chì lu mio pannu fronda à fronda si ne và
U vestitone metterà.


Eo quì cundannatu à stà
L’inguernu sanu insischitu à aspettà
Da culà pò solu mandà
I mille basgi chì lu ventu sà purtà.


Ma à tempu à lu veranu
U mio custume novu, degnu d’ella, sbuccerà
Per pudella aggruttà
Le branche sparghjeraghju
è l’incantesimu turnerà.


U PRIMU DI SETTEMBRE

U sole d’estatina ùn si ne vole andà
È tuttu lu cuntornu ellu face cantà
Si sente filetta, menta è finochju
Sopra la piaghja, splendida, corre l’ochju
Radica è ceppu ! Amici è parenti
Sò à cannella strinta è stringhjenu li denti
È si cerca à capì ciò ch’ùn hè da capì
Pocu vale à pensà, forse menu ancu à dì.


È u vechju dicia : tuccava à mè
Quessa ùn hè micca ghjusta è ùn si sà perchè
Ùn ci hè più nè tempi nè ore
Di a nepita esce forte l’odore
Bonu, callu, prufondu è paisanu
Chì copre u paese è tuttu lu suttanu
È si cerca à capì ciò ch’ùn hè da capì
Ma ùn vale à pensà, forse menu ancu à dì.


Cum’ella hè accaduta ognunu vole sapè
Si volta è si gira ma ùn basta à vulè
E petre di li muri ci guardanu passà
Sò testimoni muti à fin’di ramentà
Nantu à lu scalone, di una casa chjosa
Un gattu russicciu misteriosu posa
È si cerca à capì ciò ch’ùn hè da capì
Pocu vale à pensà, forse menu ancu à dì.


Turnata nant’à locu a ghjente si ne stà
Ognunu s’avvicina ma ùn sà più parlà
Quant’è u mai più hè grande dulore
Ma per dà capu ci hè lu nostru amore
U sempre di lu core ne face d’argumentu
U viotu ùn pò nunda contr’à u sentimentu
È si cerca à capì ciò ch’ùn hè da capì
Pocu vale à pensà, forse menu ancu à dì
Ciò ch’ùn hè da capì ùn ci vole à circà
Ma pocu vale à dì, forse mancu à pensà.


ERAMU IN CAMPU

Eramu in campu
Dì l’amore gradito
Duve fra iI fiori
Circava più bello.


Eo sentava
Un falso grido
E mi sembrava
Che fussi un ocello.


Io guardai
Da duve vinia
E vidi fra i fiori
Dormire una dea.


Allor’ mi accostai
Col pie vacilente
Timido al cuore
La voce tremente.


Sappiate o bella
Che son’ cacciatore
Che gli ocelli
Fogitti li prendo.


Porto lo schioppo
Lo fischio e la rete
E prendo l’ocelli
Mia bella credete.


Posto che voi
L’ocelli prendeti
Potreste assanare
Le mie ferite.


D’OGNI SORTE

Di l’edee ne hè pienu lu mondu
Tutte zuffe di mille virtù
Certe ci portanu à lu sprufondu
D’altre tiranu à l’insù
Attuali o à l’anticogna
Mille danni elle ponu fà
Chì d’ogni sorte sì l’edee sò
Ma una hè mea è l’altre nò.


E ragioni vanu à cullane
Per spiecacci a realità
Sò cum’è chjerchji senza liame
Chì ùn ponu più chè cincinà
Ciatte ciatte cum’è la canaglia
Per dicci tutta la verità
Chì d’ogni sorte sì le ragiò sò
Ma una hè mea è l’altre nò.


Multitudine d’affanni è pene
Ci anu fattu tantu suspirà
Obligati à piglià ciò chì vene
Senza sapè mai cume fà
Ognunu porta la so cundanna
È ùn la pò mancu barattà
Chì d’ogni sorte sì le pene sò
Ma una hè mea è l’altre nò.


TI NE SÌ ANDATU

Ti ne sì andatu
Per issu locu stranu
È ci ai lasciatu.


Pare chì da culandi
S’hè piantatu u tempu
Sò firmati l’anni.


Pare chì u sole
Mai n’ùn si vede
Nè mancu la luna.


Pare ch’ùn si sente
Nè fretu nè callu
Ùn ci hè mancu ventu.


Pare chì un cantu
Di voce stinzata
Si sente luntanu.


Pare ch’in’ssu locu
Chì nega l’umanu
Ùn ci hè veritai.


È purtantu o babbu
Quantu l’omu noi
L’avemu circatu.


Ma perchè
Per issu locu stranu
Ti ne sì andatu
È mi ai lasciatu.


TORNAMI

A puesia si n’hè andata
Cum’è una mamma abbandunata
È tandu ghjunsenu li fochi
È scuppittavanu sti lochi
Sfiacculava ogni muntagna
È ughjulava la campagna
Ne brusgiava ancu la terra
Tramezu à tamanta guerra.


Oghje ne corre a risa scema
U scaccanime di la morte
Ma ditemi ciò chì ci ferma
Per pudè cambià la sorte
Mi sentu avà cum’è cutratu
Qualcosa in mè si n’hè strappatu
Avà po sì chì ghjè l’inguernu
È ferà fretu à beternu.


Un gran silenziu goccia à goccia
Si empie tuttu u mondu interu
Eo cercu à sente una voce
O almenu puru un penseru
Ma nimu più ùn mi risponde
Sò scunsulatu per ste sponde
Solu u sole ùn si vole tace
Tramezu à tamanta pace.


Guerra è la pace sò u mondu
È l’addisperu hè senza fondu
Tutti li più belli mumenti
Facenu piazza à li turmenti
Un grande amore tù mi desti
È po per mortu mi lascesti
Ma dea o strega chè tù sia
Tornami torna o puesia.


L’AMANTI MALADETTI

Per la manu à listessu passu
Fughjendu u paese accanitu
In la filetta si sò chjinati
In quella machja ultima casa
U core à strappà lu pettu
È l’ochji pieni di lume crosciu
Ma ci hè un locu in muntagna
Chì mancu d’estate ùn vole siccà.


U ghjornu avia figliulatu
Di a so notte à più nera
Ancu lu tonu ci si era messu
Cum’è à vulelli cundannà
E campane di u scandalu
Si sò tutte messe à sunà
Ma ci hè un locu in muntagna
Chì mancu d’estate ùn vole siccà.


Sunate puru campane inferne
L’amore ùn hè da criticà
E vostre voci à noi sò mute
Ùn le vulemu ascultà
Nunda quì ci pò mantene
E pieni ùn si ponu parà
Ma ci hè un locu in muntagna
Chì mancu d’estate ùn vole siccà.


Da poi ùn sò mai più ghjunti
Pare ch’elli sò sempre in machja
Amutuliti i paisani
Ùn anu più nimu à sprezzà
Da l’amanti maladetti
Nimuùn ne vole più parlà
Ma ci hè un locu in muntagna
Chì mancu d’estate ùn vole siccà.


O ONDA

O onda quand’è tù sorti tù
Di le furie antiche ingullite
Ne ai tutta la storia.


O onda o lu toiu lu silenziu
Prufondu più ch’è la tomba
Biancu cum’è a stilettata.


O onda quand’è tù canti tù
Hè un voceru chì sbuccia
Cum’è schjatta a fucilata.


Tanti battelli persi
Tante terre à truvà
Tanti porti annigati
Tant’amori à inventà.


O onda liscia, liscia, liscia
Linda, linda.


ANNIVERSARIU DI MINETTA

Per tutti l’anni chì sò scorsi
Per le to gioie è le to pene,
Per li fatti è li discorsi
Per lu sangue di le to vene.


È … per la to memoria cara
Chì luce sempre in core à mè
Vogliu gode ogni stonda permessa
Vogliu godela per tè.


Per quelli chì à tè sò cari
I to figlioli ,la to ghjente
Per lu to granu ,i to filari
Per lu core è per la mente.


Per li to ochji à la funtana
U to amore immensità,
A cara santa nostra mamma
Per l’oghje è per l’eternità.


Tù sì la mio surella cara
Quella ch’hè nata à tempu à mè
È sì di mè stessi luntana
Seraghju sempre accantu à tè.