Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Di radiche spannate - Canzone Corse

Di radiche spannate

L’attrachju


Di radiche spannate
Vechje torre

Torre corse sintinelle ardite 
Sempre fiere in la vostra ruina 
A storia hè muta ma l’omu induvina 
E vostre atroce è murtale ferite


Ci so sempre in a vostra muraglia 
I tufoni da induve tanti eroi 
Sbravavanu a morte ancu per noi 
Andendu à vita persa à la battaglia 


Ancu oghje sguaidate l’orizonte 
E si dumane surtia un cumandu 
Cù l’omi curagiosi cum’è tandu 

Risponderesti  Noi simu pronte!
 
Torre antiche di li nostri lochi 

Sacri ricordi di passati guai 
Un perdite sperenza ùn si sà mai 
Ponu ancu luce torna quelli fochi 


Ancu oghje sguaidate l’orizonte 
E si dumane surtia un cumandu 
Cù l’omi’ curagiosi cum’è tandu 

Risponderesti  Noi simu pronte !

U sognu

Un omu penserosu
Ver di u mare si vultò
Circhendu in a so vita
Un passu d’amicizia


Spichjatu à mezu celu
U chjerchju di a luna
Chì piatta u rimore
D’un artifiziu azzuru

 
È corre un sognu
Stu sognu fù la vita
Un certu sognu
Ch’o cercu sempre

  
È corre un sognu
Stu sognu fù la vita
Un certu sognu
Ch’o cercu sempre


A so mente và cunfusa
I so sicreti prufondi
Si ne vanu à caternu
E so sole sperenze


Tandu stinza i so bracci
E cusì piglia u largu
Per dà un fiatu novu
À tutte e so macagne


È corre un sognu
Stu sognu fù la vita
Un certu sognu
Ch’o cercu sempre

  
È corre un sognu
Stu sognu fù la vita
Un certu sognu
Ch’o cercu sempre


Pensava di nutà
Ver di una sponda opposta
Di fatti s’incappava
Cù l’arte di a morte


Ùn era più feroce
È s’hè addurmintatu
Incù pè cunpagnia
U so solu delittu


È corre un sognu
Stu sognu fù la vita
Un certu sognu
Ch’o cercu sempre

  
È corre un sognu
Stu sognu fù la vita
Un certu sognu
Ch’o cercu sempre


Hè corsu u sognu
Ripigliu a mio vita
Un certu sognu
Compiu per sempre


Nova virtù

Sentu un lagnu esce da l’abbissi
Cresce è mi pungne in core
Cum’elle sò disgraziate isse ore
Ritrattanu un altru visu l’affissi


Ci hè tante pagine di storia
Quesse ùn sò da ritene
Casticheghjanu ciò chì hè l’avvene
Ci imbastardiscenu a memoria


Core  in fronte o giuventù
Cusì sincere sò isse brame
Femu lu inseme u nostru avvene
È insignemu una nova virtù


Sia corsu, ne sì capace
Cusì preziosu u to sangue
Fà stancià isse stundacce langue
Chì a to cuscenza sia in pace


Lettera à Corsica

Ùn abbia tù penseri serà a to sulenna scena
Quantu vurria disciuplicà le e sazie ore
Di l’angoscia mea, ne sò prontu à more
Chì à quellu l’esiliatu ùn li si tira catena.


Aiò fammi stu sullevu po metti tù à scrive
Senza artifiziu mattu, conta u mio paese
In l’attesa di l’abbracciu teni e mani tese
Quandu seremu inseme in ste dolce rive.


Tanti è tanti cuntrasti, è di rima corsa mai
È ùn ci la facciu eiu à inizià l’amicizia
In torna à sta ghjente, ùn piccia l’allegria  
Eiu luntanu da tè sapendu induv’è tù stai.


Per mè sì la più bella ùn ne serà un misteru
È tù saluti a to ghjente è u sole intepidisce
Spergu  rimirà  cun tè i nuli chì facenu strisce 
Ti lacu male vulinteri, cù u sintimu sinceru.


Paghjella

Lasciatu da li Babboni
Hè sacru lu nostru parlatu


Emu fattu ghjuramentu
Finche n’averemu fiatu


Di salvà a lingua corsa
Essendu à u so latu


Pueta

Sò d’un paese virdura, chì ghjè spartu da li monti
Bracci tesi ver di u mare, m’accarezza un ventu frescu
Cù u sole per cumpagnu, scrivu puema à la lestra


Sò pueta di a Landa è figliolu di sti lochi
A mo piuma m’accumpagna, a mo musa mi sussura


Sò guerrieru propiu arditu, u penseru di l’inglese
Pè la mo donna sparita, pè difende u mo paese
Incù lu mo bracciu putente, è in pettu a mo terra


Sò guerrieru di la Landa, è di li monti maestru
A mo spadda nantu à a piaghja, è i mo cumpagni avvezzi


Mi ghjudicarete in furia, assassinu o patriottu
Di li mei aghju primura, di a patria u sensu
È sì demoniu sò statu, perchè parlate di mè (ne)


Sò u capu di l’armata, da i signori traditu
Di u populu l’esempiu, in la storia sempre scrittu
Cum’è un ricordu di fola, ormai un omu drittu
Sò u capu di l’armata, da i signori traditu


I nostri lochi

Quandu vecu a bellezza di a rena di stù mare
Chì ci incanta di bianchezza è chi ci face l’estate
Una piccula carezza trà sciume è sciluppate


In la friscura d’auturnu in pieve di Castagniccia
L’arburu chì và scascendu mumentu di maraviglia
Aspetterà à u veranu per un surrisu fiuritu


Fidighjendu a muntagna supranendu à Niolu
Guardianu di a Balagna tenendu sempre à l’ochju
E so calanche di Piana cusì caru à u Corsu


Quandu vecu a purezza di u sole chì si chjina
Dendu tutta a so fiarezza à u Lione di Roccapina
Ch’ella dumorghi listessa sta stundetta di magia


Cimentu di memoria
Mischii di terra è di storia
Chì lu mondu ùn si ghjochi
À imbruttà i nostri lochi


I mesi

Ghjennaghju à lu mio focu 
O quantu pensu è riflettu 
Senza pudè andà in locu 
S’ellu ùn hè lu mio lettu 
Mi cuntentu di lu pocu 
Tuttu mi face dispettu 


Feraghju ch’hè lu più cortu  
Ma pessimu è maladettu 
Ùn parte senza fà mottu  
Ma sempre incù lu rigretu 
O ch’ellu varga piuttostu  
Ch’ùn hè tantu un bon sugettu 

 
Dopu à li dui lu terzu 
Anch’ellu da à riflette 
Ghjunghje lu mese di Marzu 
Incù le so sette barette 
È per fà ci sgherzi è scarsi 
Le si caccia le si mette 


Aprile ch’hè tuttu in fiore 
Induve la ghjente spera 
Hè anch’ellu traditore 
Ci vole à dilla chì ghjè vera 
Da à riflette à lu pastore 
Ch’apprunta la muntagnera 


Di Maghju nantu la cresta 
S’affacca lu rusignolu 
U cuccu li tene testa 
Cantà ùn lu lascia solu 
Onorata hè la furesta 
Chì hà cacciatu lu so dolu 


I ghjorni sò allungati 
Quand’ellu ne vene Ghjungnu 
Nantu à rena dispugliati 
Sò cum’è l’ape ind’è lu pugnu 
Tutti unti è filingati 
Di sinamente à lu rugnu 


Di Lugliu lu cuntinentale 
Piglia parechje intraprese 
Chita la so capitale 
Si ne vene in paese 
Per ùn passassila male 
Guarda pocu le so spese 


Aostu Santa Maria 
Hè lu mese lu più bellu 
Qual’hè chì ùn si steria 
Induve tuttu hè bè è megliu 
Hè finita l’allegria 
Ci vole à piglià lu batellu 


Vene Settembre è Ottobre 
Simu digià di vaghjime 
Tandu allora u pastore 
Chita torna l’alte cime 
È si n’empieghja di core 
Per fà sente le so rime 


Ma lu più tristu hè Novembre 
Chì solu ne sorte pocu 
Hè in accordu incù Dicembre 
C’interdiscenu lu ghjocu 
Per cunservà le mio membre 
Mi ne ritornu à lu focu


So scritti

Da i più landani scritti, zuccati à fior di graniti  
À i monumenti arritti, per l’onore è li diritti  
Tengu la mio ragiò, da duv’è tù sì eiu sò


Cum’è tù sì eiu sò, l’ai  scritta cusì  
Tengu la mio ragiò, da tè quant’è tù sì  


Da la rena è da lu monte, frisgi à palmu d’orizonte
À la croce di lu ponte, per l’idee scritte in fronte
Campa la mio ragiò, di cum’è tù sì, eiu sò


Da issa primura tamanta, fiore in core di lu settanta
À u levame di Canta, per sveglià a mente franta
Scrivu è scrivu sì, eiu sò di quale tù sì


Cum’è tù sì eiu sò, l’ai scritta cusì
Tengu la mio ragiò, da tè quant’è tù sì


Da muvrone di fede cintu, scrittu liberu di stintu
À u tizzone mai spintu, per luttà à pugnu strintu
È sempre cantà cusì, sò eiu quant’è tù sì


Da un populu d’amore, strettu di lingua è di core
À u sangue d’ogni valore, per scrive la di sudore
Campu la mio ragiò, di quant’è tù sì eiu sò


Cum’è tù sì eiu sò, l’ai scritta cusì
Tengu la mio ragiò, da tè quant’è tù sì
Da tè quant’è tù sì, da tè quant’è tù sì


A to vindetta


À bughju sì firmatu solu è lu to fiatu    ùn hà   riposu
In un missaghju maestuosu, ti vegu stende u to volu


Sopra à a terra chì sanguineghja, un celu rossu d’attrachjata
Chì  a to ghjente s’ammazzeghja, pienghje a cuscenza assassinata


Pè isse petre oghje sminticate per un certu ottu di maghju
Di a cannella esce un mughju, e nostre scelte oghje sò fatte


In memoria  di u to sperà, emu campatu o fratellu
A lacrima di u to populu, a to prisenza ramminterà


Da e to stelle alluntanate, volta per l’ultima sumente
Murtoriu ùn ne vogliu  più sente, dacci un cantu per dumane


Sì  tù lu sangue di dumane chì annacquerà issa rivolta
Cusì  serà la to vindetta, cusì serà lu mio campà


Saumu

Que soi vadut en heurèr, leugèr
En Bedos, pais d’aulhèr, leugèr
On lo Gave e cor un drin mei doçamernt
Leugèr, leugèr, leugèrament


U tempu mi s’hè firmatu
Un annu ci sò statu
À u veranu sò andatu
Ver di u mare, mare luntanu


Quallà per l’oceanu
Ci hè ùn paese biancu
Chì l’acqua corre chjara
Per mè friscura ùn hè primura


Partir entau gran viatge
A noste qu’ei la lei
Que’m voi guardar sauvatge
Sorelh sorelh sorelh


Parte senza sapè
Parte perchè ci vole
Parte cù u ricordu
È sempre cù a pena in core


Mi sò lasciatu un sognu
Finu à u sale di mare
Sempre fede averaghju
È cù mè sempre vulterà


E puish voler un dia
Tornar trobar l’arriu
Quitar lo qui t’espia
Nadar a contre briu


Vultà senza sapè
Vultà perchè ci vole
Colpa di stu ricordu
È cù a stima chì pungne u core


Be n’ei long aqueth viatge
Tant e tant de hialats
Tant e tant de barratges
Combat combat combat


Saltatu mille volte
Cincinatu centu volte
Feritu quantu volte
Sbattuleraghju tutte isse porte


Quandu infine ci ghjunghjeraghju
En Bedos pais d’aulhers, laugèr
On lo Gave e cor un drin mei doçament
Legeru legeru cusì legeru


Un darrèr cop aimarei
T’à’m trufar deu temps qui passa
Suminà un’ ultima volta
Pè lascià i mei in terra nostra


Di radiche supprana

Da le memorie impetrate arradicate à le lotte
À quelle stonde sebbiate tanti ghjorni è tante notte
Forse chì sti longhi passi ùn so stati solu i mei
Di rammentassi li chjassi ch’ùn simu mai ch’eredi


Da le strade suminate da qualchì dolce ferite
À le guerre impastate ab eternu sò fiurite  
Forse chì issa lita strana ùn serà solu la mea 
Di vultugliassi a mente senza mai tolta l’idea


Da l’amore ch’omu deve à a Corsica regina 
A cuscenza d’ogni pieve da li monti à a marina         
Forse chì stu sonniu stranu ùn serà solu lu meu
Di pigliassi appellamanu stintu corsu è galateu


REFRAIN
Per suminà un dumane e radiche sò quì
Sind’à l’epiche landane ùn ponu più smarrì
Ma spannassi sì