Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Malincunie - Canzone Corse

Malincunie

Cacciaguerra Michel


Malincunie
Mare nostru

Spechju di e partenze vechje 
Mare turchinu frisgiatu a bianche dentelle. 
I’hai intesu sunà u cantu di u tempu
E se tu stai inutu eo si chi ti sentu


Mare nostru

Lacrima scorsa a i venti
Ochju d’acquale fattu di terra e di focu
Di e cunquiste passe u testimoniu premiu
T’hanu furatu u stintu, u core è lu geniu


Mare nostru

Saltendu scogli è batelli
Porti è bandere, credenze, sarre è cunfine
Tale ssu Rè bramatu da una sirena
Ti pesa una cundana a noi chi ci mena


Mare nostru

Tempu

Quant’hè longa l’ora longa 
Quantu pesa u so cantà 
Si bilancia ti rilancia 

E ti lascia a lu to sunnià 

Corta stonda a seconda 
Chi un ti vole mancu rifiatà 
Ti stuzzeca si trineca 

Un ti lascia u tempu di campà 

E’puru un si misura 
L’universu e l’eternità, l’eternità 
Chi idea ,chi miseria, 

Chi ghjastema di vulè cuntà
 
A minuta chi he minuta 

Tropu corta per imaginà 
Stonda schersa strada spapersa 
Se tu avvicini si  mette a scappa 

 
Una vita chi ferita 

Quandi u tempu vene e si ne và 
Mare scioltu mare accoltu 
U to core si fascia purtà


quant’hè longa l ora longa .

L’Orezza

Qui l’Orezza l’hanu chjamata
Issa richezza di a natura 
Altu pratu di Cursichella 
Issù giardinu di virdura 
U so castagnu frondutu 
chi li dava fruttu e friscura


Qui Lamici scuntrerai
Ogni sera e ogni mane
Incu lu fieru san petrone
E a punta di e caldane
Poi tra mezu ci truverai
Calderucciu, tre funtane


Da le cunfine orezzinche
Scuprerai issu cantone
Chi ci dà u baticore
E ne cresce le mio passione
Guardemu a un lascia more
A ssu locu di tradizione


Ci hè dinù a malincunià 

So le mio malicunie 
Di gioie e ferite 
Ch’éo ti vogliu cantà 
Forse’cu le mio poche rime 
Quattru parulie scritte 
Per u to sunnia 


Chi oghje strutte so le famiglie 
Lazze di tutte invilie 

Di un dumane à campà 
Avalè arritti omi e done 
Accuncemu le somme 
D’un destinu à sfidà


Quale di è voce suprane 
Mezu à le stelle arcane 
Quale ci po francà 
L’avvene inc’u stintu di resistenze 
Di tutte l’anime corse 
fin’à l’eternità


forzà paisanu 

Auturnu

Inde a nebbia vanu da l’auturnu ascosi 
Un boie è un paisanu inde a nebbia pagna 
Chi veste i pughjali miseri è vargugnosi 


Canta u paisanu in la grisgia campagna 
L’amore datu in guanu à un indegnu core 
E l’anellu traditu da una infida manu

 
Ormai l’auturnu l’estate hà fattu more 
Inde a nebbia pagna duie ombre si ne vanu


E canta u populu corsu

ùn ci  hè tempu à chi sà li soi
Par iss’orisonti ormai toi 
Viaghja fieru è senza rimorsu 
Chi canta u populu corsu 


Un ci hè pena à chi sà la tarra 
Quidda chi la to voci impara 
In lu to fiatu chi si hè mossu 

Ci canta u populu corsu 

Un ci hè muru à chi teni à menti 
Cio chi tù feci 
E nun ci hè pienti 

In lu me versu chi t’hè porsu 
Ci canta u populu corsu 

Un ci hè cunfina à l’alligria 
Chi la to ghitara dicia 

E li nosci rimi in l’inchjostru 
Ci canta u populu corsu 

Un ci hè tempu à chi sà la tarra 
Par iss’orisonti chi ci impara 
Lu to fiatu par sempri mossu 
Chi canta u populu corsu 


Essa la Corsica

Essa la Corsica chi nasci
In lu ricordu chi tu lasci
Essa la Corsica ingrandata
In l’a vena di a to scarpata


Essa la Corsica tamanta
Quidda chi vinci è chi s’incanta
Essa la Corsica ancu à fà si
Solcu dopu à li primi passi


Essa la Corsica l’idea
A tempu la toia è la meia
Essa la Corsica chi preca
Chi à la funa nun s’acceca


Essa la Corsica chi spera
In la so passioni lumera
Essa la Corsica ch’avvinghji
Chi fanca mari è monti è stringhji


Essa la Corsica insemi
E supranà li li ghjastemi
Essa la Corsica di loghji
Senza li travi o li pastoghji


Essa la Corsica infini
Da lu principiu à la fini
Crescia in la fedi cumuna
Cu middi visi è voci una


U merlu biancu
 
Dinù ne vuleria lascià corre 

Libaru u filu di a mo memoria 
Ammintuvavvi un tempu d’amore 
Chi conta un passu di a nostra storia

 
A l’entre di u seculu andatu 

Accoltu da e più grande capitale 
Ci hé un figliolu di cirnu ch’hà innuratu 
E cime di u cantu universale 


Da mè ghjustu una voce merlu biancu 
Ghjustu una voce senterai 

Da mè ghjustu una voce merlu biancu 
Ghjustu pè ringraziatti assai 


Manon carmen l’africana 
Passione rialata 
Di la to voce eliseana 

Ne trema sempre anc’oghje l’operata
 
Eo so chi ind’è a volta a più suprana 
Cun tè Napuleone di u bell’cantu 
Galoppa cavaleria rusticana 
Eroica pè un viaghju tamantu 


Da mè ghjustu una voce merlu biancu 
Ghjustu una voce senterai 

Da mè ghjustu una voce merlu biancu 
Ghjustu pè ringraziatti assai 


L’anima toia un more mai

Saleccia

dop’avè sculpitu u mondu 
A u tempu primaticciu 
A l’orlu di l’agriate 

Diu s’hà fattu un capricciu 
Hà zuccatu un paradisu 
In’ssu locu tantu aspricciu  


O Diu lu più supranu 
Site statu bè manescu

D’avè creatu à Saleccia 
Locu tantu pitturescu 
Marina à mezu à scogli 
Machja verde sole è frescu 


Quand’ellu sprichja lu sole 
Sopra l’onda cristallina 
Ci spruzza mille culori 
A fior’d’acqua ballarina 


Tù si la preziosa perla 
Nant’à lu mareterraniu 
Si più bella che la vènere 
Escendu da lu so bagnu  
Spechju di l’agriate 
Arrimbata à lu to stagnu 


In tempu d’angosce é doli 
A tagliu di rena bianca 
Per spallà u resistente 
Accusto lu Casabianca 
Ma oghje canta la pace 
L’acellu nant’à la branca.


Amor

Un nasucciu ajfilatu, l’ochji neri 
Inc’un sguardu chi caccia tutti i penseri 
In fronte a capilera sia un decoru 

E trecce castagnine culore d’oru
 
Di altezza ch’ella sia mezana 
I merli a culor di mela ingrana 

Incu l’anche finarelle micca minute 
Ma chi solu da me sianu piacciute

 
Di vita propiu snella e mani assutiliate 
Simile a quelle di e piu belle fate 
Ch’ella possi riluce tale un stellu 

E di la sucieta sia un mudellu
 
Alegra, virtuosa dolce e fattia 
E ombra ch’ella un’appia mai di ghjelusia 
Ch’ella appia benesta quantu che bellezze 
Senza purtantu ave troppu richezze

 
Ch’ella mi porti un amore prufondu 
Per quindi e ancu per qu’ellu altru mondu


Gentile cavalieru

Induve si statu a cena, u mio caru gentile, n’un possu piu dine 
O di me o di me

Induve si statu a cena, gentile cavalie 

So statu ind’è la mio cara, u mio core sta male ma male mi stà 
So statu indè la mio cara , u mio core sentu andà


Chi ti’hà datu per cena, u mio caru gentile, n’un possu piu 
Dine, o di me, o di me; 
Chi ti ‘hà datu per cena, gentile cavalie’ 

M’hà datu l’anguilla in arrostu , u mio core sta male ma male mi stà; 
M’hà datu l’anguilla in arrostu , u mio core sentu andà 


Ma dimmi chi pezzu ti hà datu, u mio caru gentile, n’un possu 
Piu dine, o di me o di me ;
Ma dimmi chi pezzu ti hà datu , gentile cavalie’
 
M’hà datu u capu e a coda, u mio core sta male ma male mi stà 
M’hà datu u capu e a coda , u mio core sentu andà 

 
E dimmi cumu l’hà piscata,u mio caru gentile, n’un possu piu dine o di me o di me
E dimmi cumu l’hà piscata gentile cavalie’ 


Incu a stanga di l’ortu, u mio core sta male ma male mi stà 
Incu a stanga di l’ortu , u mio core sentu andà 


Chi lascii a la to mamma , u mio caru gentile , n’un possu 
Piu dine o di o di me 
Li lasciu l occhji da pienghje , gentile cavalie 

Chi lasci a la to cara gentile n’ un possu piu dine o di me o di me
Li lasciu tre palmi di corda per pudella impiccà


Un ci hè bisognu a di

Un ci he bisognu a di tutti i mo batticore
Unu à unu lampati à pressu à li to sguardi
Un antru ghjornu hè natu, pisatu d’a to voce
Chi sveglia i ricordi vissuti tempi fà


A piazz era bianca è tu ci si passata
A palma di u sole un vulia stancià
un surisu si hè fattu a l’arice d’u sonniu
Hè principiatu tandu l’arcu di nostri ghjorni


A cullana di l’anni un ci hà mutatu nunda
A passi piu sappiuti u chjassu hè piu frollu
Duv’è no simu andati un la di mai a nimu
Qualchi celu ghjelosu ci puria annuchjà


Cumu hè ch’u sole ciotta
Malgradu a nostru amore
U lume serà tontu à un sente issa risa
Chi avvampa è to labre per sopra
L’attrachjata