Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Fiara - Canzone Corse

Fiara

Potentini Anghjula


Fiara
Aldilà

Andassine in rioni per ùn lacà nasce pienti
U basgiu in punta di mani lampallu à i sette venti
Versu quelli lindumani sempre tesi à i leventi


Andà sin’à longu rive à l’accunsenti scunfini
Quandu chì u giru à vive ùn conta più à scalini
Pè sapecci noi scrive i ghjorni senza destini
Andà andassine quallà andà


Andassine senza parte per lacà u tempu vene
Si u bisognu ampara l’arte u sognu insolca l’avvene
Da pudè vita scumparte l’aldilà chì ci rivene


Andà sin’à locu chjaru locu à tempu sbattizatu 
Duve u nunda torni veru è u tuttu ùn ancu natu 
L’amore di u so paru in l’Eternu suminatu
Andà sin’à l’aldilà andà


Amore Speratu

Una stella luminosa
Avia apertu lu caminu
Una speranza ascosa
D’unisce dui destini
Ma la vita ombrichjosa
C’hà messu le so cunfine


D’issu sguardu passiunatu
N’aghju un dolce ricordu
D’isse stonde più beate
N’aghju a mente in trimogliu
È pè ramintà le oghje
E stampu nant’à stu fogliu


Cun tutta la mio passione
Cun la mio mente serena
Ti dumandu un favore
Di stanciane la mio pena
Chì dapoi quella sera 
Asciute so le mio vene


Sè tù sapessi o caru
Quantu u mio core vuleria
Discioglie stu nodu amaru
Pè intriccià le nostre vie
Oghje pronta à stu passu
À ghjurgu davanti à DIU


Credia

Credia u mio paese in punta di u mio cantu
Case cù l’orte palese à e mani di l’incantu
Credia è credia tantu


Credia la ghjente mea à ghjornu di benistà
Più surisi ind’ù l’idea più core in mari à vultà
Credia è tantu credia


Di lu mio soniu credia biancu è sicuru l’aguantu 
Una scala à tira via è quellu sole à l’intantu
Credia è credia tantu


Credia cù e scumesse ventulelli à basgi è movi 
Da sapè fà cumu esse à capu à li mondi novi
Credia o quantu credia
Credia di li mio pari un passu par’à lu meiu
Paisoli à incantà mari da quantu ne cantu eiu
Credia è tantu ci credu


Di Veru e Di Passione

Ci vurria à lià mi
Chì ùn ne sò ragioni
Sò di voce lià mi
À lu stintu passioni


Sò di manu chì cerca
Una pelle sincera
Sò d’ochju à stà à vede
D’amore la lumera.


Ci vurria à curà mi
Issu core incatarritu
Cù nimu à l’abbraccià Mi
Aghju la voce arrighita


Ma s’ell’hè strinta falsa
Aghju lu cantu in pena
È di carezza lazzaÙ
Ùn vogliu la catena


Ci vurria à sapè mi
D’anima è di misteri
Sò voce chì per dà miS
Si spanna vulinteri


Sò d’ochji chì l’accende
U sguardu danciu è fidu
Vogliu piglià lu mendu
D’à quale m’assumigliu


Sò di risate intinte
Da li mo pienti anziani
Quand’elli funu finti
I scontri à basgi vani


Sò di virsura appesa
À un sognu di vita :
Di duie pelle accese
À fà si calamita,


Vogliu curà la fiara
Chì nasce di magia
Chì hè tenuta chjara
Chì tene à qualchissia


Vogliu assaghjà lu tempu
À voce apparinata
À la rima ch’in tempu
Li porghje l’abbracciata


Sò di culomba in core
Chì aspetta lu so nidu
Sò calore frazatu
Qquand’à nimu hè unitu


Sò per dà mi ma tutta
Di brama è di ragione
À chì vole lià mi
Di veru è di passione.


A Casarella


U Signore inguatratu sopr’à u lettu di noce
Nantu a calcina stanca hè appesa una Croce
In la vechja cummoda ci dormenu li panni
So lenzole di linu tuvaglie di cent’anni


Sott’à l’antica grate si riposa u fucone
Dice à a vechjarella cun tè sò testimone
N’aghju scaldatu tanti è tanti di i toi
À mez’à tutti quessi ci fubbe ancu l’eroi


Eccu a casarella di a vechja quassu
Induve nunda ùn n’hè cambiatu
Induve nunda ùn cambia più


In fondu di a sala ci hè una porta chjosa
Piattu in lu zilenziu u salottu riposa
I muri sò vestuti di ritratti è medaglie
Di tutti quelli chì morsenu in le battaglie


In portacu ci hè sempre una massa di legne
A sà a vechjarella chèi l’inguernu hè dà cregne
Spessu a neve copre copre e petre di u scalone
Hè u ventu cutratu soffia pè u strittone


Eccu a casarella di a vechja quassu
Induve nunda ùn n’hè cambiatu
Induve nunda ùn cambia più


U Signore inguatratu sopr’à u lettu di noce
Guarda a vechjarella ch’in pettu stringhje a Croce
Tuttu pare firmatu in la calcina stanca
Chì per ultimu Addiu lascia una Croce bianca


A Viulinu

Si tutt’ognunu hà una stella
A mea ùn pò esse chè quella
Ella chì balla canta è ride
À mez’à tante stellerie
Si tutt’ognunu hà un caminu
U meo hè à son’ di viulinu
Ellu chì basgia sottu pelle
Per impruvisà à isse più belle 
Aghju lu core à viulinu
È mille meludie in fiore 
Di lu cantu hè lu mio destinu
Sempre à palesu di l’amore


Aghju lu core à viulinu
È vi vulia dà di core
Più d’un avvene canterinu
Più d’un ricordu sunadore


L’intornu meo hè musicale
Di Musa ch’hà per sempre l’ale 
Sò note soni è rime in fiori
Sò fiure nate di rimori.
L’intornu meo hè cantilena
È sò canti alenu è respiru
Chì riombanu di rigiru 
Per ogni foce ed ogni vena
Aghju lu core à viulinu
À mille toni d’accunsentu
Ch’alleva u mio campà latinu
È d’una voce ne face centu


Aghju lu core à viulinu
È vi vulia dì d’amore
Più d’un ricordu ballerinu
Più d’un avvene cantadore


Aghju lu core à viulinu
Cù tante sunate per core
Anc’à fà crede à u Manduvinu
Da duve iss’alegria corre 
Soga hè la Terra inturniata
D’un Mare chì sempre si pente
D’ùn pudè beie à la surgente
Di a bellezza à pena nata 
Allora hè Celu vantadore
Chì girivolta posa è inventa
È po quand’ellu s’adurmenta
Mare à Terra si dà d’amore


Aghju lu core à viulinu
È vi vulia dà di core
Più d’un avvene zitellinu
Più d’un ricordu sunador


Ulivi

Di terra un palmu di manu ma celu colmu di sole 
Simu in mare terranu duve nascenu e fole 
Quandu inseme l’omi vanu quess’hè l’usu chì a vole 
Hè terra di gioia intinta ma tene più d’un penseru
Nata issa tramula avvinta n’un liccetu dolce è fieru
Cù a so voce cunvinta di scioglie qualchì misteru


Ulivu dimmi ulivu chì par’à lu tempu vai
In surisu vivu vivu pè li mondi chè tù sai
Dammi l’à mè un avviu porghji l’à mè quelle chjavi
Dimm’ulivu in issa virdura quant’armunia nucente
Tù cù l’idea sicura induvini a mea nascente
Li mandi n’ a to versura u sguardu più alliscente 
Ulivu ulivu ulivu 


Sò ulivu d’un liccetu agradicat’ à l’amore
U mondu cumu u vecu hè quellu di u to core
È tengu in mè secretu silenziu d’ogni rimore
In e meie e rambelle u rusignolu ùn ci canta
Ma ci ghjocanu e stelle tutta fata quì si pianta
È mi stanu à fior di pelle l’ale di l’acella santa


Sent’o leccia e stagioni tanti prufumi ne danu 
Forse li coglii à pasponi sol’à l’entre di veranu
Eiu cù li mio ragioni i mi vecu spuntà in manu
Parulle di l’insentuta sò risposte à e to spere 
Sempr’eu l’aghju sappiuta quantu cunvive richere 
U to rispiru m’aiuta à l’ùn cunnosce fruntiere
Ulivu ulivu ulivu


Di terra una verde sponda arritta n’ un mar’à pianu
Sott’una vela di fronda move sempr’ un soffiu umanu 
È l’omi piglianu l’onda pè sparte ciò ch’elli sanu 
Simu in mare terranu l’omi inseme vanu vanu
Ulivu ulivu ulivu


Tesse

Tesse a notte à fil d’argentu,
Incuratà u firmamentu,
Diana cruna,Acu di luna,
Cosge e stelle ad una ad una(.bis)


Tesse u ghjornu à fili d’oru
Celu viranu, sole tisoru,
Crune di basgi,Achi fucaci,
Cosge d’amore i so ragi.(bis)


Cosge e stelle ad una a duna
Cosge d’amore i so raggi
Cosge l’avvene di preghere 
Cosge e stelle


Tesse u tempu d’ore lebbie,
U rinaghjolu chì si rebbie,
Crune pacere
Di l’achi sfiere,
Cosge l’avvene di prichere( bis).


Cosge l’avvene di prichere
Cosge d’amore i so ragi
Cosge e stelle ad una ad una
Cosge l’avvene


Cosge e stelle ad una ad una
Cosge d’amore i so ragi
Cosge l’avvene di prichere
Cosge e stelleCosge e stelle


Noi

Inseme rinati à culori di vaghjimu
Allevati in cumunu da u bè ch’ò spartimu
Mancu mai pensà quantu caru ci tenimu
Inseme noi dui à sapè quant’ò simu 
Teneci caru noi dà un sensu à l’Amore 
À destini intricciati ci pensa u Signore 
Ci pensa è ci hà pensatu cù note è rime d’oru 
Per stampalle à Viaghju in seculà seculoru
Teneci caru noi hè cum’è u rispiru
Di chì vene à u mondu à piglià u so giru 
À infilà u solcu di a vita suspiru
È tenesi torna caru cù listessu rigiru


Ch’ùn vene mai in core à fiume di calanca 
Chì di versura vive è di vita ùn ne manca 
Di vultane à l’insù quandi tuttu trafranca
Teneci caru noi hè quant’è dì neve bianca
Ùn vene mai in core à u fiore di pace
Quandu spunta di novu è ch’un veranu s‘apre
Di ricusà l’ape o i so prufumi tace
Tenesi caru noi hè cum’è dì basgiu à labre


Ùn vene mai in l’idee à la pescia di l’onda
Di scurdassi di beie o di saltà a sponda
Quand’à locu sicuru u benistà circonda 
Tenesi caru noi hè cum’è dì Terra tonda
Ùn vene mai à l’idea à celeste ventere
Di piantassi una cria è la so strada chere
Allora chì nate sò pè negà e fruntiere 
Teneci caru noi hè quant’è dì dolcemele


Teneci caru noi sò ist’isulelle d’oru 
Pè rigalle à noi in seculà seculoru


Fiara

Aghju calatu i mio ricordi
Àl’accunsentu di u to sguardu
È stu viaghju à passi ingordi
Viaghju hè duve mi perdu
Sò bè quantu disceta accordi 


Hai pisatu issi furori 
In lu mio visu d’accunsentu
L’aviamu stretti nù pientu 
Ch’eranu quessi i timori 
Di fà piccià u focu spentu
Eranu i nostri timori 
Di fà rinasce issi furori


Ciò chì u tempu s’hà paratu
In issi ghjorni cusì tamanti 
Anch’ellu oghje ci hà burlatu 
È ci hà riposte quì davanti
E stonde di l’inseme andatu 


Chì l’hà vulsuta hè mio core
U to ricordu ùn hè d’avale
Cè chì u chjamanu l’amore
Issa fiara chì dà sempre l’ale
È ch’ùn tace mancu pè more 
Ùn rifiata mancu pè more 
Sta fiara chì ci canta l’ore


Eiu l’ùn sò venutu à posta 
Ma u mio passu a m’hà chersa
Ùn sà ellu quantu mi costa
Di rifà quella strada persa 
À tempu chjamata è risposta


U contavamu testimone
U ventu duv’ellu si coglie
A via d’un antra passione
Ma ciò chì ellu ùn pò discioglie
Un ghjorn’à u so locu ripone
Un ghjornu ass’o locu ripone
A fiara ch’hè for di ragione


E Muntagne Di Lentu

Da Lentu a teppa t’invita
È s’avvia u passu lestu
Si piglia Colla la vita
Ùn ti dice d’andà prestu


Feghja piuttostu à l’ingiru
Mure è muchji ammazzulati
Stà ne à sente lu rispiru
È tanti nomi fidati :


Francatu i Ghjandulacci
Poi sceglie la to via
Ci hè Bocc’à a Croce, stà ci
O Croce à Carognu, piglia


Quand’è tù ne ghjunghji in Chjenta
Ci hè Funtan’à lu Macellu
Chì di lotta si ramenta
È face beie l’acellu


Scoprerai cent’odori
N’e Rienzane à scalelli
Quì d’arba barona è fiori
S’imbriacanu i Milelli


È po in Loccia, sia attente
À Funtana Secca ridoni
Chì Pinz’u Culombu sente
Cù Pagliaghju d’i Muzziconi


Dopu ci ai e Tighjaghje
Culà in Reghja di Pozzu
È Cappellu è Racaghjine
Ricugliete, u Lavuratoghju


Saluterai à Sant’Anghjuli
È Funtana di Sterpapane
Acqua Freta, i Spundali
Ùn merezà l’ore sane !


T’aspettanu Trè Ciottule
Cù issa voce di surgente
A si ciarla cù lu sole
È rinfresca la so ghjente


È issu mondu chì ti chjama
Di nomi cari è surgente
Sin’à in Tenda si ricama
Sopr’à la sarra di Lentu


Amicu Di A Croce

Da ch’emu intesu issa voce nate sò mille prumesse
Noi zitelli di a Croce tutt’emu vulsutu esse
È l’emu scelta in cuscenza d’esse di issu paisolu
Tantu purghjia sperenza quellu versu muntagnolu
Tantu parlava l’amore
Quella voce di u core


Ci cuntava u vicinu abracciandu u luntanu
Pè ghjugneci un caminu pè francallu una manu
È tandu à liberu spassu à salti o in penseru
Inventavamu più d’un chjassu in vistiga di u veru 
Ci si inventava ragioni
In issu versu di passioni


Amicu è maestru attempu cù parulle misurate
Da pudè fà l’accunsentu dinò cù e so risate
È la notte pè cuscinu ci teniamu issa risa
Casu chì l’ochju Cainu vulessi fà qualchì incisa
Casu chi u malcaminu
Ci vulessi pè destinu


È le stonde ùn mancheranu à li ghjorni pronti à vene
À pigliassi per la manu isse prumesse ch’omu tene
Purtalle sempre luntanu à pisà tante albe nove 
È fà chì ogni veranu possa sente è possa move
U versu di quella voce
Quellu versu di a Croce


Ma Era Solu Un Sognu

Ti vulia purtà 
À scopre lu veranu 
Andamine cun tè 
Pigliatti pè la manu 
È stampà ind’è a rena 
I nostri passi à fiancu 
Chì l’onda sguasserà 
In lu so frisgiu biancu 


Ti vulia aspettà
Sotta lu chjar’di luna
À cuntemplà e stelle
E à sperà furtuna
È sente u to muscu
Chì u ventu mi porta
È a pelle chì freme
Cum’é a prima volta


Nè vulia sapè
Tutti li to misteri
Datti senza cuntà
Tuttu ciò chè tù speri
Esse di rise é cantu
È coglie le to brame
Senza mai stancà 
risponde à le to tò chjame


Nè vulia annacquà
D’Amore li to ghjorni
È facci nasce un sole
Da caccià li frastorni
Ti vulia per mè
Anima preferita
Per gode à più pudè
Ogni sprichju di vita


Ma era solu un sognu
D’avetti à lu mio latu
Hè finita a notte
È mi sò discitatu
Cusì longu u ghjornu
Fin’à l’altru sunnià
duve vicinu à tè
mi vogliu addurmintà