Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
linea - Canzone Corse

linea

Vaghjime


linea
Galerianu

Di bughju, so ghjunti per assaltà li nostri lochi, 
I mori, guerrieri tumbendu è picciendu fochi, 
Fù dura a rivolta, i morti in quantità 

Hè sbarcat’u male da mare indà. 

Suminendu lu dolu, sciagura è pè ruvina, 
Paesi stirpati è ridutt’in pulvina, 
Mandati in galera è senza pietà 

Noi altri isulani senza cuntà. 

So galerianu, 
Un possu che bugà, 
So galerianu, 

Hè la me vita avà . 

Pane seccu è staffile so lu me quotidianu, 
E lu sole, è lu sale chi mi brusgianu sanu, 
Cù li me fratelli, è per lu me campà, 
Pregu lu celu, mà pocu c’hè da sperà. 


Lu core, in pettu si stringhje com’una tinaglia, 
Pensendu à la me patria, è à la me famiglia, 
Mà cantend’inseme cusi senza piantà, 

Si piglia forza è curaghju di bugà. 

So galerianu, 
Un possu chè bugà, 
So galerianu, 

Hè la me vita avà.

I muschi d’una vita

Li primi ghjorni ramentu 
Di dolci castagni lu muscu, 
Po chi l’aria settembrina 
Sentia a mela dulciaghja. 

Seguitanu i ghjorni laziosi 
Quand’i mintrasti preziosi, 
Si stancianu’nd’una vadina 
Anc’u murzu è l’erba marina. 

Ripigliu: 
ln qualchi scornu sicretu 
Allibrati in un tirettu, 
So piatti qui in lu core 
Tutt’i ghjorni di lu sapore. 

lmbalsamendu li lochi 
Cù l’astratelli è listinchi, 
So pini è ucalitti estrosi, 
Ghjinestri è murta primurosi. 

Sfilanu cusi li ghjorni 
So venti sopra li mulini 
Lasciend’una striscia muscosa 
Nant’à a natura timurosa. 


Isul’agrottu

Hè un pizzucciu di terra 
Bagnatu di lumera, 
Luntanu da li turmenti, 
Sottu à la carezza di li venti. 


Hè un scornu di paradisu 
Da scopre à l’impruvisu, 
E Diu la fatta fiera 

Cù l’arte è la manera. 

Hè pace à mezu à la guerra, 
Un agrottu d’una vita di galera. 


Hè dulcezza sbunurata, 
Un cantu d’innamurata; 
Come buscà si un tisoru, 
È scopre un capilavoru. 


Beati à noi o umani, 
Di campà qui isulani 
ln lu so ciottu maternu, 
È stà ci qui per l’eternu. 


Hè pace à mezu à la guerra, 
Un agrottu d’una vita di galera.


Dormi prestu

U to sonniu hè farfalla 
ln ogni fiore voli pusà 
Svulattendu qui è quallà 
‘Duve lu ventu ti purterà.
 
U to sonniu hè dop’acella 

Chi cant’à la prima stella, 
Quandu notte s’avvicina 
lncurunendu ti regina 

Ripigliu: 
0 caru meu, o zitellu 
Dormi prestu o figliolellu. 

U to sonniu hè surghjente 
Appena nata in la to mente, 
Chi dopu corre in vaglinelle 
‘Duve saltanu e trughjelle. 

U to sonniu, hè una fola 
‘Duve pianu lu tempu scola, 
E ti porta, comu appesu 
‘Nant’un àlitu tuttu stesu. 

Ripigliu  

a u zitellu Vittoriu

Anima vagabonda

ln issi tempi, ùn si sà 
‘Duve si trova a realità; 
À a fruntiera di u malpinsà 
A strada hè dura d’appinsà. 


Anima vagabonda, cansa ti una stonda, 
L’incertu ti circonda, ùn ti lascià burlà. 


Tù lu cecu di stu mondu 
E da qui è d’altr’onde 
lntravatu d’u to benistà 
Riflette à cio chi po custà. 


Anima vagabonda, cansa ti una stonda 
L’incertu ti circonda, ùn ti lascià burlà. 


E chjave di l’universu 
So in tè à contruversu, 
Navighendu in la to mente 
Scopri l’ascosu di la ghjente. 


Ancu à mezu à a suffrenza 
Ci si po nasce a sperenza, 
L’ombra di un sole ardente 
Disceta pur’u ghjacciente. 


à Petru-Pà

Una storia

Berculata da le fole 
lnacquata da lu sole 
Nata in tempi di petra 
D’una voce, una preghera 
Da i tempi i più landani 
Scalatti so nostr’anziani
 
Cusi hè la me terra: 
Una storia, una bandera (bissu) 

lnvidiata com’una sposa 
Da Ponte Novu à Filitosa, 
Ghjunti so l’invasori 
l latri è l’ingannatori ; 
Pè parà à sta presenza 
Si stazzuno a resistenza.  

Cusi hè la me terra: 
Una storia, una bandera (bissu) 

Ore stentate, ore di lotte, 
E di ghjornu, è di notte, 
Cascati l’eroi curaghjosi, 
Cumbattenti gluriosi, 
Storia ci ferma per testimonia 
Cù ricordi chi tèssen’una leia. 

Cusi hè la me terra: 
Una storia, una bandera (bissu) 

 à Eugeniu è Vittoriu

Piove

Piove anant’à lu me core 
U ventu si pesa cù furore 
U nostru amore hè natu 
Bellu è fieru à contra tempu 


Piove anant’à lu me core: 
Una mattina senza albore, 
U mondu sanu s’hè firmatu 
U dolce freddu m’ha pigliatu 


Ripigliu: 
Dolce stonde, stonde care 
Chi stu sonniu, bellu sonniu, 
Dolce stonde, stonde care 
In mè ha fattu alloghju. 


Piove anant’à lu me core 
Mà, à pena nasce lu fiore 
Chi campa più d’un annu 
Per noi canta lu veranu. 


Piove anant’à lu me core 
Veni cù me senza timore, 
Di u nostru passu anderemu 
A nosta storia scriveremu. 


Ripigliu: 
Dolce stonde, stonde care 
Chi stu sonniu, nostru sonniu, 
Dolce stonde, stonde care, 
Di tè, n’aghju bisognu. 


à Ghjuvan-Battista

In fiera

Avà mà chi possu fà, 
Mi ne vocu in fiera per cumprà 
Una chitarra per sunà, 
Un pocu di vinu per cantà, 
Mi ne vocu in fiera à campà mi ‘ià.  

Avà, mà chi possu fà, 
Mi ne vocu in fiera per cumprà 
Prisuttu è casgiu da manghjà, 
Farina castagnina di qualità, 

Mi ne vocu in fiera à campà mi ‘ià. 

Avà, mà chi possu fà, 
Mi ne vocu in fiera per scuntrà 
Pastori è paisani da salutà, 

Una zitella da marità, 
Mi ne vocu in fiera à campà mi ‘ià.

Sulidarita

Si sà ch’hè dura è longa a strada 
L’avvene sempre face paura, 
Sperendu solu, pocu ci porta 

E senza timore nasce una spera 

Porghji la manu, dà mi la forza 
E lampemu una chjama à a sulidarità. 


Perchè periculosu hè lu viaghju 
E pare crudu lu silenziu 
ln sta canzone aghju curaghju 
A ghjunghje più forte ne seraghju 


Porghji la manu, dà mi la forza 
E lampemu una chjama à a sulidarità. 


O comu si schjarisce la strada 
Quandu sola una voce parla, 
Quand’ ùn si teme ne pur l’avvene, 
ln d’ogni ochju un lume s’accende. 


Porghji la manu, dà mi la forza 
E lampemu una chjama à a sulidarità. 


Si sà ch’hè dura è longa a strada 
L’avvene sempre face paura, 
Sperendu solu, pocu ci porta 

E senza timore nasce una spera 

Porghji la manu, dà mi la forza 
E lampemu una chjama à a sulidarità.


Bandera nera

Tutt’in giru à a nostra sfera 
Sventuleghja una bandera, 
Di neru si veste fiera 
Campendu sopra a miseria, 
Di a mane à a sera 
Annienta ogni preghera. 

Una bandera nera. 

Ambiziunendu a nostra terra 
Sventuleghja sempre più nera, 
Operendu à a so manera 

Un ni cunnosce a fruntiera 
Cùn ella pocu si spera, 
Tantu corre à a spiccera. 


Una bandera nera. 

Comu un mulinu à balchera 
Mulinendu a terra intera 
Porti lu nome Mammapiera, 
O puru ti chjami guerra, 
Fede in Diu si perdera 

Sè d’ognunu ùn si dà da fà. 

Una bandera nera.

Di mi

Di mi perchè u nostru mare hè cusi grande ? 
Ascolta, figliola, u mare hè cusi fattu perchè 
no’pudessimu navigà. 


Di mi perchè ci so tante pegurelle ? 
Ascolta, figliola, ci sè cusi tant’animali perchè 
nostri pastori pudessinu campà. 


Di mi perchè a nostra terra brusgia ? 
Ascolta, figliola, c’hè cusi cativa ghjente 
ch’ùn pensanu ch’à strughje li nostri lochi. 


Di mi perchè più nimu ùn parla Corsu ? 
Ascolta, figliola, parla mi cusi è canta mi dinù 
è a nostra lingua campera.


Spaisa

Fratellu, hè un invitu à spaisà , 
Viaghju, sin’à l’orlu di u pinsà, 
Riturnella chi si piglia i quattru venti 
Chi ti facce girà tanti mari è monti. 

Fratellu, à lu to core appicca, 
Una stella, di quella a più beata, 
Lascia ti berculà da un batellu sonniu; 
Da noi purtati, capitani di stu tempu. 

Fratellu, hè un invitu à u longu andà, 
Ritornu, pocu ci n’hè vole à cuntà, 

Chi ti trasporta luntanu, luntanu cullà ; 
‘Duve tutt’ognunu hè liberu di campà.  

A colpa

O Bà, o Bà 
Sradicatu culà 
lnd’una stanza cutrata 
Per trent’anni, o Bà; 
Trent’anni hè lu prezzu, lu prezzu à pagà, 
Mà chi colpa hè la mea, o Bà. 


O Bà, o Bà 
Quantu pesanu l’ore, 
E pienghje lu me core 
ln pettu à lu spicca 
Ogni ghjornu hè crudele, è duru lu me campà, 
Mà chi colpa hè la mea, o Bà. 


O Bà, o Bà 
U curaghju mi manca 
Oghje so cusl stanca, 
Un possu fà chè sperà, 
A to pena hè la mea, so cundannata, o Bà 
Mà chi colpa hè la mea, o Bà. 


O Bà, o Bà 
Oghje sè tù sapessi 
Di tè, quantu so fiera 
D’esse la to figliola, 

Quantu caru ti tengu, ancu Diu a sà 
Mà chi colpa hè la mea, o bà, 


Forze d’esse to figliola, a m’hanu fattu pagà, 
Mà chi colpa hè la mea, oghje nimu a sà.


A tardizione

A mezu mare è machjoni 
Alivi, castagni, alburoni, 
Ci ghjocanu li venti scherzosi. 

Si portan’ una terra imbrunita 
Pigliendu un soffiu di vita, 
Fà nasce li to figlioli curaghjosi. 

Terra è populu in unione 
Comu a dice a tradizione. 

Memoria di cuscenza umana, 
Ricordi d’una mossa strana, 
Hè richezza d’un cullettivu bramosu. 

Terra è populu in unione 
Comu a dice a tradizione. 

U passu di Natale

Fù di dicembre una sera 
Si spinghjia una spera, 
Un chjaruscur’ infinitu 
Senza rimori t’hà scunfittu. 


Cantellu di u riacquistu 
Eri tù, da lu principiu, 
E si pisav’un’armata 
Omi di mente liberata. 


Ripigliu: 
Si hè compia l’alegria, 
Un c’hè più nimu nant’à via, 
Mondu va à l’addisperu 
Hè smaritu u compagneru. 


Volta à to scola a ghjuventù 
E cresce sonniu di virtù, 
Seguitendu lu to passu 
Seguitendu lu to chjassu.  


lntilatu in la memoria 
Populu chi canta la storia, 
D’un volu, hè persa l’andatura 
E si lamenta a cultura. 


Ripigliu 

Mà sempre voga per l’onda 
‘To canzona vagabonda, 
Purtend’ altu lu missaghju 
Per fà cùn tè lu viaghju.

 
Fù di dicembre una sera 
Si spinghjia una spera, 
Un chjaruscur’ infinitu 
Senza rimori t’hà scunfittu. 


Ripigliu 

à Natale Luciani