Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Cantu chi só - Canzone Corse

Cantu chi só

Balagna


Cantu chi só
Paghjella

A paghjella hè u cantu
fundiu, u primu cantu,
l’origine di u nostru mondu.
Un cantu di vita chì ritratta
una stonda di sta terra. Un
cantu à trè voce duv’ella si
cerca sempre l’armunia pè
ghjunghje à fà qualcosa
inseme. Stu versu ci porta in
viaghju in Fiumorbu in cima
di u «Calancone».

A ghjesa negra

U focu corre spessu e nostre machje
strughjendusi tuttu. Spessu passendu
libereghja i resti di un mondu sparitu.
Paesi abandunati, aghje, ghjese.
Omu si rende tandu contu di u pesu
di a storia. Trà u seculu di lege di
dogana (1818-1912) è e dui guerre
mundiale chì anu arruvinatu a
Corsica, ùn firmava più cà l’esiliu à i
Corsi cum’è scelta di vita. In sti lochi
tralasciati, omu pò risente certe
volte prisenze strane d’un tempu
andatu…

Sanctus di Felicetu

Sanctus, Sanctus,
Sanctus Dóminus Deus Sábaoth.
Pleni sunt caeli et terra glória tua.
Hosánna in excélsis.
Benedíctus qui venit in nómine Dómini.
Hosánna in excélsis.

Lamentu di Ghjesù

O tù chì dormi
In sta petra sculpita
D’avè suffertu
Da colpi è ferite
Dopu d’atroci martiri
Persu ai ancu la vita,
Oghje riposi tranquillu
A to suffrenza hè finita.

Ma eo sò
Ind’una fiamma ardente,
Brusgiu è mughju
Tuttu ognunu mi sente,
Sò i lamenti di i cumpagni
È d’una mamma li pienti
Chjamu ancu à Diu supremu
Ci ritorni stu nucente.

È fù per quella
Cun spiritu feroce
Da tanti colpi
È viulenza atroce
Chjodi à li mani è li pedi,
Quessi t’anu messu in croce,
O Diu da tante suffrenze
Fà ch’eo senti a to voce.

Oghje per sempre
Tutta questa hè finita,
Avà sì mortu
Hè persa a partita,
Oramai in Ghjerusaleme
A ghjente hè sparnuccita
Vergogna ùn ci ne manca,
Morte sò a fede è a vita.

Dio vi salvi Regina

Dio vi salvi Regina
E Madre universale,
Per cui favor si sale
Al paradiso.
Per cui favor si sale
Al paradiso.

Voi siete gioia e risa
Di tutti i sconsolati,
Di tutti i tribolati
Unica speme.
Di tutti i tribolati
Unica speme.

Voi dai nemici nostri,
À noi date vittoria
È poi l’eterna gloria
In paradisu.
È poi l’eterna gloria
In paradisu.

sigaru pippa è Scuttiscia di Batticoni

Cantemu

Una ghitara è un quaternu
Ciò chì ti ferma pè eternu
Una ghitara ch’ùn si tace
È daretu u to mondu ghjace
Solu u cantu s’hè firmatu
A ricurdà ch’è tù sì statu

Corre un soffiu è ritrovu
U mo paese novu
E s’affacca à l’ispensata
A vita mai campata
Pè ciò ch’è no simu è seremu
Cantemu

Nè scola nè Statu
Ponu salvà ciò ch’hè andatu
Ùn dumanda u pecuraghju
Rimpattu à u so predaghju
Ti ferma pè sola via
Trè voce è un’armunia

Di stu cumunu distruttu
Ùn ci anu presu tuttu
Schjarisce appena a bughjura
A to voce sicura
Pè ciò ch’è no simu è seremu
I to usi annigati è persi
S’azzinghinu à sti versi
Pè lasciatti o ghjuventù
Un ritrattu di ciò chì fù
Vangellu di a cursità
È dumane chì sà ?

Stu zitellu spuntellatu
Trovi lu suminatu
Ste manse sradicate
Torninu rinceppate
Pè ciò ch’è simu è seremu
Cantemu

Un’ombra

L’erba s’hè impitrata è luce cum’è e stelle
È u son’ di u silenziu empie l’aria pagna
Solu una ghitara dolce cum’è mele
Trascina una voce ch’in cantu si lagna

S’affaccanu i ricordi di l’anima u rimbeccu
Tutte ste rise andate stu surisu sguassatu
Eppo ste mani tese ch’ùn emu micca strintu
Iss’umanità preziosa ch’un ghjornu emu scurdatu

In la notte muta si stende un’ombra in te

Pesa pesa l’anima quandu a notte s’affacca
Cù u dubbitu angusciosu di l’alba nancu rinata
Fermerà a luna à ditti s’ella sà
S’ellu ci hè un pardonu dopu à lu cunfissà

U mo eroe


Ch’in tempu di
spalluzera
Ùn ai seguitu e sirene
Ch’ai tenutu spera
In u dettu senz ‘avvene
È fù di li to loghi
l’ultima ghjuventù
U mo eroe sì tù


Ch’ùn l’ai mai criduta
Quella vuciaccia indegna
Di virtù travistuta
Chì dicia inferma
A to terra u to parlà
Ricusendu a schjavitù
U mo eroe sì tù


Chì l’ai tramandata
Senza sente i ridoni
Di i Corsi acculturati
Pinsendu timidoni
Chì ogni umanità
Pò tene u capu insù
U mo eroe sì tù


chì senza fà rimore
Ai purtatu un zitellu
A tene incù amore
Un chjassu o un casellu
Un logu pè tesoru
E pè sola virtù
U mo eroe sì tù


Ch’ùn serai mai elettu
Ch’ùn ai chersu gloria
Casali frisgi in pettu
O nome inde a storia
Ma chì ai suminatu
A vera cursitù
U mo eroe sì tù

U pastore di Felicetu

Da i tempi landani è forse ancu di più
San Parteu è Monte Patru u curranu dà quassù
Postu in lu s’alivetu veghja fieru Felicetu
Cun u so lume arancinu tintu à culor’divinu

Sott’à u sguardu maternu di e so fidate muntagne
Viaghjavanu i pastori da i Morri à e Murnaghje
Da Monte Grossu à u mare n’avianu fattu un reame
E tintenne pecurine n’azzecavanu e vaghjine

Po sò scurite l’ore e tintenne ammutulite
Lachendu i monti orfani e bande sò sparite
Ghjuventù batte a cità capibassa pè campà
E a piaghja s’hè vinduta di cimentu s’hè vistuta

Ma oghje Felicetu ne hà ritrovu u so stintu
Chì un giovannu pastore i lochi hà rivintu
Prestu u son’ di e tintenne curreranu le so pene
È ritruverà u versu di ciò chì paria persu

O Petru Niculaiu amicu pecuraghju
U to celu balaninu ride di u so cininu
Fieru hè di lu to chjassu felice di u to passu
A noi tutti face onore a to vita di pastore.

Little big horn

Una manu unta m’aliscia
lu visu
Arrotu un cultellu d’un
gestu precisu
Trè strisce rosse è
tonanu i tamburi
I fucili sò carchi i visi
stanu scuri

Face cinquant’anni ch’è
no i vidimu passà
E so caravane in li nostri
campà
Tombanu i bizonti pè
piacè di tumbà
Centu, mille è più nunda
ùn li po parà

Ste bestie pilose
cappiate in la natura
Ùn anu rispettu pè
nisuna criatura
Ùn sò ch’è petre gialle
ch’accecanu a so mente
Pè què tumberianu
l’amicu o l’innucente

Ma e culline negre ùn
seranu francate
Da l’anim’antiche tenute
è sacrate
Un passu di più è
schjoppi la timpesta
E chjome di i bianchi è
metteremu in cesta

À u spuntà di l’alba un
sguardu versu e stese
I so panni turchini
circondanu u paese
Aiò ghjente ch’hè ora
scatinemu sta rabbia
Mustremu chì l’acellu ùn
si more ind’a cabbia

Emu pichjatu forte a
terra hè sanguina
Si sò accumpulati in
cima di a cullina
In giru à u capibiondu,
l’ultima resistenza
A nostra carga murtale li
sconcia ogni sperenza

U sole si chjina nant’e
culline negre
Di rossu è turchinu sò
tinte e nostre terre
Rientrimu in paese à
festighjà a vittoria
Trè righe di più nant’un
libru di storia

Sapimu chì u fiume ùn si
pò più parà
Ma sta sera sò elli stesi à
l’abbughjà
In giru à e fiamme
altiere a ghjente s’hè
accolta
E cantanu i mei à voce
rivolta.