Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Sott'a u turchinu - Canzone Corse

Sott’a u turchinu

I surghjenti


Sott’a u turchinu
CANTU PA UN ADDIU

A tè, chi u tempu tradisci
A u ventu di l’anni,
Quantu fiumi raghjoni
Sò andati a u mari ?


A tè, l’ultimu ghjornu
U to pinseru mutu,
Di cio chi fu amori
Mori com’e un fiori


A tè, u celi grisgiu
D’un addiu senza ritornu, a tè …


A tè, notti amara
E chi faci silenziu
Com’e una prisenza
Ch’un ha alcun sensu…


A tè, gattiva miseria
Inde e case triste
« Un pezzu di tarra a u soli
Di pani a sumina… »


A tè, immensita
Di la vita tradita, a tè…


A tè a dulci staghjona
Di issu mondu lighjeru
U to teneru cantu
Fighja l’alba matura


A tè, u lindumani
Di li cunfini più chjari
E issa verità chi nasci
In cori di i to mani…


A te, libartà
Di l’idea carizzata, a tè…


E PO MORA

E po mora di i to sogni,
Com’e una vela chi s’offri a u ventu !
E po mora quandi u tempu
Soffia una aria di luntani viaghji !


Mora a l’ultimu ghjornu,
Stancu d’essa oramai,
Mora di i to sogni !


E po mora u cori mutu,
Com’e un aceddu sa perda a vita !
E po mora in u ricordu ,
Ch’in u silenziu un fiori sbuccia !


Mora a l’ultimu meziornu,
Solu tra u celi e u mari,
Mora u cori mutu !
E po mora nant’a i to labbri,
Com’e un cantu di pramavera !
E po mora di i to lacrimi,
Ch’innacquarani a labarta !


Mora a l’ultima sera,
Fieru di u tempu chi nasci,
Mora nant’a i to labbri,
Mora e po mora !


AVARA


Mentri chi u tempu passa
E si cascani l’ori,
In l’abissi citesti,
Di l’eternu anda…


Mentri chi corri l’acqua
D’impazziti batteddi
A i foli di veli
Di l’éternu naviga…


Ma avara, avara u tempu
Di fa crescia a to vita
Avara issu tempu, issa stonda maraviglia…
Ma avara, avara u tempu
Di fa nascia l’armunia.
Ava issu tempu, la stonda maraviglia …


Mentri chi si tomba amori
In un crudeli silenziu
Chi lu mondu si mori
E di l’eternu pientu…


Mentri chi tu camini
E in fronti a l’avveni
Si fughjani i to passi
Di l’eternu brama…


Ma avara, avara u tempu
Di fa crescia a prumessa
Avara issu tempu, issa stonda maraviglia…
Ma avara, avara u tempu
D’accitta quidda carezza
Avara issu tempu, a stonda maraviglia…


EPICA CHI CASCA

Tarra di e suffrenzi muti a la paci di ssi visi,
A l’ombra di i to passioni indu rinasci a fratiddenza.
Ma quali sara issu batteddu a l’alma avinturosa,
Aspittendu u ventu nant’a l’immensità…


A u tempu di a battaglia in pedi a l’ultima fanga,
Dulori e rimori d’una epica chi casca !
A i puteri senza primura pà l’angoscia di i to anni,
E a issi fiori sbucciati a l’alba libarata !…


Celi di i turmenti e culori di sangui,
A l’ombra di u to cantu d’armunia naturali.
Ma quali sara u prezzu di ssughjoccu maladettu,
E po sunia ghjorni novi fà piazza a l’arcubalenu…


Patria di ssi staghjoni a la fedi di l’orizonti,
A l’ombra di i to silenzii indu rinasci a spiranza.
Ma quali sara issu gran diu prumittendu l’ori piu beddi,
D’un viaghju cusi longu a i cunfina universal…


A u tempu di di quidda battaglia in pedi a l’ultima fanga,
Dulori e rumori d’una epica chi nasci !
A i puteri d’ogni primura e l’angoscia di i to versi,
E a issi fiori cascati pà l’alba libarata !


U Cecu Traditu


Tali u cecu a l’appiattu di li sò ochja chjusi
chi trascina u so cori in vanu come un pesu
a so vita he misera e stranu lu senzu
in l’abissu di a note, si perdini i sò chjami..


Un vechju ribombu si svighja in a sò menti
In a sò anima fida s’allughja u ventu
Una lacrima pura, cascata a l’adisperu
e senti in u sò pettu sfucassi a pientu…


Quiddu velu d’ingannu chi piattaia lu sò visu
Incù l’assaltu di u tempu e sparitu una volta
E a malincunia, chi u sò cori avia accoltu
Ha postu in u sicretu un eternu surrisu…


E po quandu l’atrachju allarga l’orizonti 
E chi s’alza u cantu sicuru di a tarra
una spiranza muta, trà i monti e a sarra
in un ultima prighera abbiuccia a notti


Ma di u cecu traditu, voddu cantà la storia
A issu celi stiddatu, tristu


TARRA NATALI

I to idei corrinu sempri pa issu celu
Ma fighjola muti so l’anni chi vani !
E issu mari a l’orizonti oscurati
Un he tempu cumpagnu marinaru !


Pa lu sognu di la tarra natali
Pa lu fiori di l’immurtale paci
Pa lu soffiu di la patria attuali !
I to veni battinu sempri d’ardori,
Pa u sensu d’una strada chi s’apri !
E issa fedi a i cunfina mistiriosi,
Pa l’abissu di i gluriosi viaghji !


Pa lu muscu di la tarra natali,
Pa l’eternu di l’immurtale paci,
Pa l’innu di la patria attuali !


Una vela di biancu e di neru,
Tistimonu di u tempu chi fu !
A u tempu d’ochji chi ti sfida,
Com’e u sognu dopu a prighera !


Pa l’alma di la tarra natali,
Pa la prova di l’mmurtae paci,
Pa la vita di la patria attuali !


Vultarani he sicuru dumani,
I gran venti sinceri di libarta !
Andarani pa l’immensita.
Issi bateddi missaghjeri d’eternita !
Pa l’amori di la tarra natali,
Pa lu raghju di l’immurtale paci,
Pa l’avveni di la patria attuali !


ACCITÀ

Vedi a sera sparghji i so fiori,
Nant’a u mari in prighera,
Indu morini i rimori.
Chjudi l’ochji di i to dulci stondi,
Po lachi andà pa sempri issu batedu !


Accitta u tempu un si po firmà
U teneru tempu si n’ha da vultà !


Vedi u soli sparghji i so raghji,
Da supra u mondu
chi diventa tontu.
Chjudi a menti di i to vani idei,
Po lachi andà pa sempri issu viaghjatori !


E ascolta u ventu lachati purtà,
Issa voci di u ventu t’ha da insegnà !


Vedi a vita ogni tantu he un fiumu,
Un fiumu di spiranza,
Ch’un po andà a u mari,
Apri u cori davant’’a sta miseria,
Po lachi andà pa sempri a to pena !


Accitta u distinu ancu s’iddu he crudeli
Issu ghjornu mischinu he la so tristezza


PRINCIPESSA

Eccu u mumentu nu i tempi,
Cio chi si pienghji e mai un volta !
In qual silenziu qual miludia,
Circà l’incantu di issi ricordu ?


Principessa a u sguardu di rena,
A u to Manteddu di soli !
Teni ormai issi lacrimi di sali,
Com’e passaghju di a timpesta !


Nunda he firmatu pa cunsulà,
L’attrachju di i to pennuli-chjusi !
Vicinu a u mari dulci a mora,
Si he compia tutta una eternità !


Principessa nantu a i to labbri tristi,
Si po leghja l’unica critezza,
Ch’e tu brami a divina carezza,
Urfanedda di l’alti cunfini !


Addiu a te stedda luntana,
Di u gran libru di l’universu !
Chi « Fatum » ha incitatu,
Un segnu stranu in a to storia !


Ma principessa se di a me vita,
U più beddu fiori di nustalgia !
Ch’eu un pudaraghju mai veda nascia,
Un ghjornu in cori di e me veni !


SETI

Seti un ventu scemu chi abbaghja a l’universu
Pò issu celi incertu fattu d’ora e di ghjornza ufferti
Seti u silenziu stiddatu chi fighjola u mondu malatu
Di la notti prufonda di i nosci passi sviati…


Seti di issa fedi chi cursuma u tempu
A scatina i mari di l’amari distini
Seti a mani nant’a a bucca,
E l’ochju oscuru…


Seti di issa tarra a i cunfina tanti sfarenti
Una idea cumuna chi susteni ugni prighera
Seti di a fraccia fideli chi vi porta a l’indumani
Pò un tonu maestru da impona a so manera…


Ma seti di issa vita chi mori com’e un fiori
Appena tocca quandi u regnu he finitu
Seti una foglia in a timpesta
Una ombra smarita…


SOTT’A U TURCHINU

Capu in ventu e pedi in a rena,
Mistiriosa cità di l’eternu !
« Deo juvante » divisa he toia
Diu salvera a to pena !


Strulungi oramai quiddu mari
Pa scopra ogni tantu a mancanza !
Sott’a u celi sirenu di u tempu d’eri
Di issa anima persa nant’a l’immensità !


U dulori schiarisci a notti senza stedda
E u gran ventu strascina in vanu a so miseria !
Ma tu sai chi u largu di stu mari
Posu nant’a un linzolu di sciuma
Un aceddu migratori si sazzia
Di l’amori di u to cori !


Viaghja u cantu di di l’assenza sott’a u turchinu
L’ultimu ghjornu nant’a i to mani di a rialita !
In l’immensu meziornu di a malincunia
Com’e un segnu culori di una vita incerta !


Riturnedda sculurita da i stondi muti
Ottobri he qui e sippilisci a to vita !
Bandera svinturata da quiddi offesi
A i culori di libarta e di pena !


U dulori schiarisci a notti senza stedda
E u granu ventu un soffia più drintu a vela !
Ma tu sai chi u largu di stu mari
Posu nant’a un linzolu di sciuma
Un aceddu migratori sisazzia
Di l’amori di u to cori !


INNU A L’ADDISPERU

Anderemu dumani,
Nant’a i ruvini di u tempu d’oghji !
Cio chi ferma ?
Un hè più che rimori,
A l’orizonti di l’ultimi passioni !


Vidaremu dumani,
Nascia u sangui nant’a u to pani !
E luccica !
L’oru annant’a l’oru,
A l’orizonti d’ogni grandi palazzu !


Issu tempu veni silenziosu e seriu,
Annigaci di u so puteri !
A lacaci in cori una offesa,
Oramai una traccia eterna !


Scrivaremu dumani,
In u scumpigliu di a noscia storia !
Issi paroli di l’ultimu amori,
A l’orizonti di a verità crudeli !


Chi dumani ha lu muscu,
D’un addiu a l’eternità !
I to brami di l’ultima unità,
A l’orizonti di u nosciu mondu !


Issu tempu veni silenziosu e seriu,
Annigaci di u so puteri !
A laccaci in cori una offesa,
Oramai una traccia eterna !


L’OFFESA MUTA

Amaru destinu,
Angusciosu abissu,
Di u silenziosu puteri,
Chi troppu pesu t’ha missu !


Eterna armunia,
Di a notti divina,
Chi faci matura u tempu,
E da un sensu a la to vita !


Ma suffrenza t’imponi,
Onori e pietà pa l’alma tradita !
E spiranza ti porta,
A libartà di l’alba vicina !


Ventu schirzosu,
In cori d’ogni ghjornu,
Chi mughja a l’universu,
Tutti l’idei persi !


L’offesa hè muta,
A la tarra materna,
Ma sola a to cuscenza,
Po scambià u so versu !


Ma cridenza t’imponi,
A fidelta di l’anni ufferti !
E pacenza ti porta,
A verità di l’ora sublima,
Pa a patria !