Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
A lu ghjornu spuntatu - Canzone Corse

A lu ghjornu spuntatu

Vitalba


A lu ghjornu spuntatu
Tandu scrivu

Quendu i venti Cutrati mi battanu a faccia
Chi mi bollenu in capu i sogni citadelle
Sintimi misteriosi Chi u spiritu abbraccia
È chi scappenu, lestri, azzingati a e stelle


Tandu scrivu u sole chi empie a mio mente
A voce di l’inguernu chi strita fra e frasche
U zirlu cantarinu di a fresca surgente
E e bande spaperse quassu ln l’alti paschi


Quandi u dolce rispiru di zia puesia
M’ingutuppeghja l’essa d’un ansciu di serenu
Di e rima accuppiate ne scoppia a magia
Cum’e scritte in celu da un arcubalenu


Tandu scrivu a machja chi u focu affanna
L’andati scappatoghji d’asgiu,imbalsamiti
A luna chi a i monti face a ninninanna
E i spichi ribelli da l’acule accampati


Quanl’estru impachjucu di l’inguernu s’infiara
E summerge u mio sgardu di centu mila fiure
Marosulu di lacrime o ridente fiumara
Mi porti I’albe linde o a bughjure 


Tandu scrivu e piane vistute à a maghjinca
0 e fillcaghjole chi vaghjime arrussisce
l,’alivi l’albitracce, e lecce, a tassinca
E l’onda saltarina chi corre per e spisce


A canzona

S’o sapessi in duie rime
Caccià tutta a tristezza
Di l’ore culor’vaghjime
Di e stonde di sufezza
S’o sapessi a meludia
Chi cunsola d’ogni pena
A funtana d’armunia
Chi scioglie d’agni catena


Esse a voce, esse u u cantu
Esse u luciore tamantu
Chi accende ogni vita
Esse u nidu, esse u locu
Esse a fiara, esse u focu
Chi scalda l’albe infretulita


S’o sapessi in e mio rete
Piglia ci a puesia
A e so strade sicrete
Attipa ci una cria
È ‘sse note vagabonde
Sposte a ogni flumara
S’o e sapessi asconde
Nentru à a mio ghitara


Esse a voce, esse u u cantu
Esse u ludore tamantu
Chi accende ogni vita
Esse u nidu, esse u locu
Esse a fiara, esse u focu
Chi scalda l’albe infretulita


S’o sapessi imbulighja
ln una stonda fatata 
‘Ssi filari di spera
Cù a musica incantata
S’o sapessi tuttu què
Ne faria ‘ssa canzona
Ch’à u prufondu di me
Dapoi sempre risona


Esse a voce, esse u u cantu
Esse u luciore tamantu
Chi accende ogni vita
Esse u nidu, esse u locu
Esse a fiara, esse u focu
Chi scalda l’albe infretulita


Muntagna chieta

Nu i mumenti piu chieti
Quand’ellu spunta l’albore
L’estru di centi pueti
Versu a muntagna corre
Palesa i so sicreti
è svela u so spludore


Sparghje u sole d’lnguernu
A so dilicata fiara
è abbraccendu l’eternu
Si disceta l’alta sarra
Matrimoniu più serenu
Di u celu è di a tarra


Stende i so primi raggi
Intricciati di dulcezza
E si stinzanu i larci
Per gode ne a carezza
O per sente i so basgi
Cala si nantu a cresta


Ci porghje a zilifrina
Dl Monte Cintu u fiatu
Trave l’aria marzulina
Sin’a capu Tafunatu
Mentre u sole camina
Nu u celu spurgulatu


Ribombanu e terzine
Ch’elle cantanu e fate
lndu e valle turchine
ê e punte lnnargintate
Altiere cum’e regine
Di neve incurunate


U sole chi si lamenta
Quandu lu ghjornu finisce
Per licinzia si lenta
Purpurine e so strisce
A muntagna s’addurmenta
annanata da e spisce


Passighjate

Vecu à nant’à l’acqua i riflessi d’altronde
I dissegni invintati da e fate marine
È a dolce carezza di l’ore matutine
M’invita à u viaghju per ‘sse stese prufonde


Fidè mi à u ventu
È lascià mi purtà


Vecu à l’infinita corre i raghji d’oru
Alliscendu u celu, basgendu a cunfina
È una voce linda, una voce turchina
Mi dice veni qui à coglie ‘ssu tisoru


Fidà mi à u ventu
È lascià mi purtà
Fidà mi à u ventu
È lascià mi purtà
S’è i sogni so centu
Centu ne vogliu fà


Vecu à l’ore stillate celu è mare cunfusi
In un stranu cumbugliu u mondu sottu sopra
È in ogni artifiziu chi a natura adopra
Annicà si l’angosce è i sperà dilusi


Fidà mi à u ventu
È lascià mi purtà


Vecu à u fà di l’alba ‘sse flure dissinsate
‘Ssi culori scimiti esse toma arrnunia
È fraià u mio sguardu d’un morsu di sulia
Rinnuvendu a chjama à tante passighjate


Fidà mi à u ventu
È lascià mi purtà
Fidà mi à u ventu
È lascià mi purtà
S’è i sogni so centu
Centu ne vogliu fà


Macchja corsa

Machja Corsa inveranita
Carc’a mazzuli muscanti
Conta conta o preferita
Ch’eiu possa ripete in canti
Sai chi cum’e u mare e u ventu
Capiscu lu to lamentu


E la machja tutta in fiore
Cun alitu prufumatu
Tra la gioia e lu dulore
Cum’un dolce sirinatu
A stu core chi mi trema
Mi confido stu puema


Veni qui poeta caru
Fra ste piu belle rambelle
Mi un lettu di murze paru
A st’albitru in campanelle
Posa te ! t’adumbreraghju
Cu stu muchju rusulaghju


Tante votte aghju intricciatu
Per mille coppie d’acelli
E i so nidi aghju cratu
Per gode d’i so sturnelli
Cun te chi mi teni cara
Voli ch’eiu mi mostri avara


So ghjunte duie pernici
Ciacciamendu da l’amore
Dicendu i nostri nemici
A volpe e u cacciadore
Ci danu riposu infidu
Facci o machja u nostr nidu


Ma dino o chi sfurtuna
In tristu preparativu
He ghjuntu a u chjaru di luna
Un esseracciu nicivu
Cu la mecidiaghja fiara
Per brusgiammi a rughja para


O le mio muscante pemme
Li mio tanti e piu culori
E voi quantu mi preme
O canzone aliti amori
Chi sara a nostra risorsa
Fiati di la machja Corsa


Tu pueta chi mi senti
Chi mi capisci e mi lodi
Piegni canta i mio lamenti
Nanzu chi a manu s’approdi
Prova a tucca u core in pettu
A quellu ch’un m’ha rispettu


Cenni di vita

Un bracciu chi ci s’avvinghje
Quandu l’amore c’inguccia
A pratellina chi sbuccia
Un filu d’acqua chi finghje


U muscu di ghjemma nova
U cantu losciu d’un fiume
Un nidu cu cinque piume
E un’acella chi cove


Un nizzulime nucente
Un veculu chi trinneca
Ch’una mamone azzeca
Cu a nanna ch’omu sente


Una nivaghja chi scola
Fendu cresce a vadina
Una voce zitellina
Ind’un’accinta di scola


L’omacu d’un fumaghjolu
L’alba d’un scuru ch’ingringa
Un versu chi ci s’azzinga
L’apa nant’a u tigliolu


Sopr’a a porta fiurita
A lumera chi vacilla
u pichju di qualchi squilla
So tutti cenni di a vita


L’omacu d’un fumaghjolu
L’alba d’un scuru ch’ingringa
Un versu chi ci s’azzinga
L’apa nant’a u tigliolu


Sopr’a a porta fiurita
A lumera chi vacilla
u pichju di qualchi squilla
So tutti cenni di a vita


Carrezze

A stonde nuttulone mi Vene ‘ssu bisognu 
Di coglie a e to lapre quelli basgi dulciumi
Quelli frutti d’amore a i strani profumi
D’anda fra e fureste di i mondi di sognu
E corre versu te cul’e corre u fiume
A carizza u mare e balla cu e sciume


Mi mucanu ‘sse stonde chi so viote di te
Mi strappanu u core e mi brusgianu l’alma
E sunniegnu l’ora quandu in l’alba calma
Liata a a mio vita per u sempre sara
E ch’a l’eternita in un stessu viaghju 
Avaremu l’amore per solu paisaghju


Eppo ti chjinaraghju n’un lettu di bambace
Cu linzoli di seta cusgiti a tenerezza
Dolci cum’e un basgiu cum’e una carezza
per da ti a rispira u soffiu di a pace
E a billezza linda di i nostri accunsenti
S’abbracci silenziosi forti quanta li venti


Oddiu

A nant’a li to passi s’alzenu tante croce
Sottu a e staffilata calate so e voce
Imperu assassinu tombi ancu ricordu
E di u nostru sangue un si mai a l’accordu


Tanti lochi so morti sottu a e forze indegne
Tantu sangue virsatu tante e tante catene
Oghje voli tumba cultura e lingua nostre
Ma sappia chi l’idee un si mettenu in chjostre


Tante bugie dette tante trappule messe
Cambianu i guverni u discorsu he u stessu
Noi un vulemu guerra vulemu a nostra pace
Ma tu cusi sdignosu in pettu a e to saette


A lorlu di l’avvene un antru versu spunta
Dumane tu sare ghjudicatu da a ghjunta
E per tanti castichi tante tribbulazione
Cundannatu da l’omi a l’altare nazione


Stirling Bridge

U sole brusgia a l’orizonte
A dolci raghji scalda e fronte
In a campia u ventu voca
E d’ogni silenziu si ghjoca
Quassu a nant’a e culline
U core pienu quasi a schiatta
L’omi so pronti a ghjungne a fine
Da difende a so liberta


Incu a forza immensa d’una mossa cumuna
Per mughja a l’inglese chi’ssa tarra un s’affuna
E chi regnanu qui u sole cu a luna


U sole luce a u celente
Pianu pianu inffrebba a mente
In a campia u ventu voca
E ogni silenziu s’alloca
E a battaglia si scatena
Si tomba per esse tombu
U farru contru a u farru mena
Sin’a cunfonde voce e ribombu


Incu a forza immensa d’una mossa cumuna
Per mughja a l’inglese chi’ssa tarra un s’affuna
E chi regnanu qui u sole cu a luna


U sole more à l’orizonte 
Si piatta daretu à u monte 
U ventu alliscia a campia 
A nebbia s’hè fatta pisia 
Solu per rompe u silenziu
E da fiatu à a mio musa 
Cum’è un ultimu licenziu 
Si lagna una caramùsa 


Dumane un sole à l’orizonte 
Brùsgiarà da scaldà e fronte 
In a campia assirinata 
Ci vu râ ogni vintata 
Diceranu voce é ribombu 
Adduniti à l’eternità 
Perche tumbà o esse tombu 
Da difende a so libertà ? 


Incu a forza immensa d’una mossa cumuna
Per mughja a l’inglese chi’ssa tarra un s’affuna
E chi regnanu qui u sole cu a luna


Un basgiu di tè

Sott’a volte stillate segiutu i to chjassi
Incalcu i mio passi nant’a e to scarpate
U to dolce pattume per me ch’un aghju stanza
Cunvene a bastanza quant’un lettu di piume


E for di lenzole
Facciu mente spachja
Da ch’o dormu be
Un sognu di sole
Un sognu di machja
Un sognu di te


A neva d’ogni cresta fughje i raggi caldi
E da prati a valdi maghju face festa
Di centu mila fiori u trettu veranescu
Di piu lesu che frescu si strescina l’odori


A mente fidele
Di mane e di sera
Sentu cu piace
Un muscu di mele
Un muscu di terra
Un muscu di te


Per strade sempre spare a spessu for’di lettu
O cara m’adilettu cu te da monti a mare
Un ochju a levanta da nant’a a calanca
Vecu dantella bianca di sciuma frisgiulante


E d’un colpu d’ale
U gabbianu pare
Purta fin’a me
Un gustu di sale
Un gustu di mare
Un gustu di te


U sole chi si ciotta a ciombu nentr’a l’acqua
E l’ombra chi si stracqua attempu ch’ell’annotta
Pol a chjarantana superba tralucente
Cum’e l’albor’ardente li piglia a suprana


0 Corsica fiore
Di terra ferita
Ti chergu per mè
Un basgiu d’amore
Un basgiu di vita
Un basgiu di tè


U sognu di Ghjuvan Battista

Fratelli ùn vi sbagliate da a grana à a pula
Suminate l’amore chi spiga a u veranu
Lavurate i chjosi, curate e funtane
Chi movenu i fiumi ch’arricchiscenu e piane


S’è vo fate u tazzu rispittate a luna
lnsitate u salvaticu chi frutta di plù u mansu
Accuglite in tempi e reghje spelluzzate
Ch’elle sfigliinu tutte in u listessu pratu


Ùn sarrate e porte c’à bughju si stà male
Appruntate e strade chi portanu luntanu
Perchè l’umanità ùn finisce dumane
E nant’à u mo sonnu unite e vostre mani