Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Parolle ventu - Canzone Corse

Parolle ventu

Vaghjime


Parolle ventu
In Liberta

In libertà, lu cavallu galoppa
La so vita vole strappà,
À lu so fiancu ci sò li so pari
Acciucciati cù tutti i so cari.


In libertà, a muvrella nasce
In a pitricaghja in pace,
Corre a regina in la so altura
Chì lu ventu hè a so andatura.


In libertà, populu vole campà
Senza catene, ne pesu di soma,
Chì s’ellu fù ammutulitu
Fà schiattà avà lu so drittu.


In libertà lu cavallu galoppa
La so vita vole strappà
À lu so fiancu ci sò li so pari
Acciucciati cù tutti i so cari.


In libertà, lu cervu fù natu
In la furesta bè piattatu,
È benchè l’hanu trovu è tombu,
A so brama chjama à lu ribombu.


U VECHJU OMU È U MARE

Pusatu nantu a so barchetta,
Sempre di fronte à lu mare,
U sguardu piattu d’una baretta ;
Brighendu in li so lochi cari.


Nantu à lu so visu si pò leghje
Comu annantu à un librone ;
Una vita scritta di pene è gioie,
Quantu le fronde d’un alburone.


E fole ne sà tante più,
Da u secretu di u « vechju marinu » ;
À u galione carcu d’oru,
Affundatu in un tempu vicinu.


È se qualcosa voli amparà,
Comu lampà i to retoni,
Maneghja a totanara,
O i nomi di tutti i pescioni.


Se li to passi quì ti portanu,
Un ghjornu di spassighjata,
Passi à salutà iss’omu ;
U pescadore di l’annuttata.


Pusatu nantu a so barchetta,
Sempre di fronte à lu mare,
U sguardu piattu d’una baretta ;
Brighendu in li so lochi cari.


Parolle ventu

Nascenu in bocca à una mamma in partu
Quandu u so figliolu sente lu gridu
Volte è gira in pettu à u ‘namuratu
Quandu li batte lu so core, lu so core malatu.


Spalluzzate da lu ventu furiosu
O suminate Ind’i solchi di u tempu
Spalluzzate da lu ventu furiosu
Parolle ventu.


Si facenu pisivu in li tremi d’un voceru
Pè fà sparte d’una famiglia lu dolu
Ci portanu in fole è canzone
E prumesse ventose di tutti issi vulpachjoni.


Si ferman’una stampa in ciottu d’una lingua
Pè dopu saltà di a casa à a scola
Invasendu una terra materna
D’una surghjente sperenza è d’armunia eterna.


Spalluzzate da lu ventu furiosu
O suminate
Ind’i solchi di u tempu
Spalluzzate da lu ventu furiosu
Parolle ventu, Parolle ventu, 
Parolle ventu, Parolle ventu


U LAMENTU APPASSIUNATU

Chjosu in fondu à lu me core
U ricordu di a me passione
Chì lacrimeghja com’una funtana
In bullore quandu vene l’invernata
In bullore quandu vene l’invernata


Senza tè, ùn possu stà.
A me anima piglia lu so volu
Quandu à li to ochji pensu
Pieni, clamorosi è lucicanti
Come mille stelle in centu celi
Come mille stelle in centu celi


Senza tè, ùn possu stà.
Eiu sò come quillu acellu
Chì spera lu veranu bellu,
Voltami una stonda, a me fata
Chì in lu me core a notte hè nata
Chì in lu me core a notte hè nata
Senza tè, ùn possu stà.


I trè cacciadori

Partiani à cinqu’ore di mane
Ghjuvà, Ghjasè è Alanu,
Pè ghjunghje à bon’ora à l’impostu
L’alba pè cumpagna, u sole pè testimoniu
L’alba pè cumpagna, u sole pè testimoniu


À mezu à valle carch’à nivaghja
U ghjornu pianu pianu si pisava,
Si fileghjava à l’immensu celu
Mentre si spuntinava, accantu à un fucarellu
I trè cacciadori s’infiaravani 


Appena sbuccat’i prim’acelli,
Trizina, merula o culombu
Tutt’ognunu vulia esse, lestu à tirà lu colpu
Ùn si cuntavani e cartucciate,
Mentr’ i ghjacari pocu pacienti


Erani pronti à batte li machjoni
Affaccendendussi, parendu veri lioni
Cusì trà gioa è improvisata
Pocu à pocu si spinghjia a ghjurnata
Nostri trè cumpari pocu uziosi
D’una futura caccighjata, erani tanti primurosi


U ME ARCU

Di tutti li culori di lu me arcu
Per tè aghju sceltu di coglie lu ghjallu d’oru
D’oru lu ghjallu per dipinghje lu bellu fiore
Appena natu, quand’ella sprichja l’albore
È po imbriachami di lu so muscu
È po imbriachami di lu so muscu.


Di tutti li culori di lu me arcu
Subitu dopu aghju cavatu lu verde chjaru
Lu verde cusì caru chì veste a muntagna
Chì pare dissitass’in un vechju lagnu
È po maravigliami una stundona
È po maravigliami una stundona.


Di tutti li culori di lu me arcu
Ùn possu fà altru chè lascià lu rossu accesu
Lu rossu chì brusgia in tuttu lu mio essere
Per dì quantu male mi facenu e fughere
È di stizza è di rabbia mughjà basta
È po di stizza è di rabbia mughjà basta.


Di tutti li culori di lu me arcu
Appassiunatu mi sogu per lu turchinu
Turchinu chì s’annega in li to ochji celu
Com’un fioralisu chì si spechja in lu lagu
È in una strinta darettu à l’orizonte
Si spenghjenu li culori di lu me mondu.


A torra di nunza

L’omu s’era rifughjatu in una torra
Suldatu valurosu di nome Casella ;
I burdani feroci più chè numerosi
Parianu esse qualchì milla dui centu.


A torra di Nunza, 
a torra di Nunza, 
a torra di Nunza


U resistente pigliò l’armi truvati
Sbattagliendu a dritta, è currendu à manca
Urdinati i fucili, appruntati in li merli
Fendu crede chì c’era una guarnisgione.


I primi tempi, i francesi funi burlati
È u generale nemicu scuraggitu
Di vede cusì una tamanta resistenza
Intraprendia un assediu crudele.


O chì sorpresa quandu vinisse l’ora
Mumente fatidicu di a so resa
Ùn c’era ch’un omu solu contra tutti
Chì tiniss’in pettu à una truppa sana.


Quandu u generale li dumandò
Induva era tutta a so armata
Casella li risponsse asserenatu :
L’armata hè quì tutta in mè.


U curaggiu di issu omu gluriosu
Fù evucatu assai tempu da i corsi
È tutti si ramentanu cù fierezza
Di u cumbattente di a Torra di Nunza.


U CASTIGU DI U FOCU

Appena ghjuntu l’estate
U focu esce à fà spesa
Da la machja à la furesta
Corre la so cuccagna
Da lu paese à la cità
U li manda à scaternu
Da lu paese à la cità
U li manda à scaternu


MA SE A TERRA HE FERITA
POPULU ELLU HE CULPITU


Allora demucci li mezi
È scumpiemu stu castigu
Tutti uniti è spietati
Cundannemu lu scelleratu
È tutti siamu grati
Laudemu u spinghjafocu
È tutti siamu grati
Laudemu u spinghjafocu


I NOSTRI VECHJI

Sò donne o omi fieri,
Di u pesu di l’anni
Prighjuneri, è tanti ricordi
Chì li piacenu à cuntà.


A nobiltà di u so passatu
Si spechja in lu so ochju,
Ogni parolla cappiata
Pare dighjà una fola.


Donne fasciate di neru,
Omi in marzina di villutu,
Mà in manu un bastone
Per sustene tante pene.


U discorsu hè mudestu
Mà finu è precisu, 
A parolla velata
Intinta di nustalgia…


Li pesanu li gesti
Carchi di rimpienti
Senza mancu un lamentu
Com’una vita di saviu.


Eroi di un tempu passatu
Ormai quasgi scurdatu
Stampatu in la memoria
In un affissu, una storia.


D’UN POPULU À UNA TERRA

Ogni grana chè no suminemu
Ogni opera chè no alzemu
Ogni stonda chè no spartemu
Ogni preghera chè no mandemu


È ISSE PRIMURE CHE NO VULEMU
SO D’UN POPULU PE UNA TERRA
È ISSE SPERENZE CHÈ NO ASPITTEMU
SO D’UN POPULU PE UNA TERRA


Ogni scrittu chè no lachemu
Ogni lacrima chè no svarsemu
Ogni chjama chè no lampemu
Ogni sforzu chè no stantemu

 
FEMU FESTA

Sta sera se no cantemu
Sta sera se no sunemu
Hè per sparte cù passione
Una cena fatta di canzone.


Chì da li nostri scritti,
Chì da li nostri detti
Madrigale è paghjelle
Ballanu sottu à le stelle.


À quandu sciaccamanemu
À quandu scalcagnemu
Per martillà in armunia
Isse duie parolle puesia.


HUMANAE VOCES

Un soffiu miludiosu accarezza a me pella,
Una ghjesgia risona è lu cristu trema ;
Una bocca hè aparta tale un lucernaghju,
Scacciendu dolci soni esciutti di pettu.


U tempu mi si pare quasgi stampatu,
Comu s’ellu vulia gode ogni stonda,
È imbriagassi di tanti soni preziosi,
Chì in una fulena vene è si beie.


Cusì trà silenziu è armunia,
Ogni viotu si riempi pocu à pocu ;
Si stringhjenu le gole è li cori ;
L’accordiu si face à l’orlu di lu celu… :
Domine, humanae voces te laudant