Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
D'umani - Canzone Corse

D’umani

Papi Jean-Charles


D’umani
U CENU

Duvia esse cusi quell’ultimu licenzlu
Un picculu suttisu un basgiucciu lampatu
Duvia esse cusi cu me quand’è sô natu
Un ochjata chi dice oghje tuttu hè scambiatu


E Issu cenu chi fù eterna strappatura
L’avaria vulsutu longu più chè issa vita
Pè di ti la cù l’ochji ciô ch’ùn aghju pussutu
Di ti di lu mio amore chi u tempu hè ghjelosu


E puru tutti iss’anni eo ti tenisti cara
Più chè la mio presenza chi fusti cusi rara
E sempre a fughjiticcia cum’è issu cenu chjaru
Ti rindisti iss’amore datu senza risparu


O quant’elle sô longhe isse serate d’inguernu
A parla mi di tè in giru a lu fucone
E quantu lu mio sonnu s’assumiglia a l’infernu
Quantu a l’ispensata eo pensu a Babbone


A lu so visu caru chi oramai aspetta
Ghjustu issu cenu raru ch’un ghjornu mi mandesti
Per ripiglia lu fiatu è fala benedetta
lssa mannata di vita chi Diu li lachesti


MORU

Eccu pur ghjunta l’ora di a cunfina.
Hè a fin di u viaghju è a me vela hè stanca.
Ghjeu, u porta bandera di a Bellissima latina,
Desdemona è Venezia ebbi par carta bianca.


Un mandiluchju di seta ricamatu d’incantu
Da una Sibila vechja chi di Bast amparo,
Saldo a me furtuna purtendu qui u cantu
Di i me fatti guerrieri u so cori ingumbo.


Socu u Moru scadutu, u vechju arghjetu negru .
A pro di u lionu, dissini u me valori.
Socu u stessu è un antru, di quissa ùn mi ralegru
Chi vinta a turca rabbia , vissini u me culori


O ghjilusia infama ! o spavintosu umori !
Un voddu fa vinici a sta peddi d’alabastru.
O rosula canina, rispiru u to adori
Un « tù » chi fù a me vita, u me focu, u me astru.


Socu u Moru scadutu, u vechju arghjetu negru .
A pro di u lionu, dissini u me valori.
Socu u stessu è un antru, di quissa ùn mi ralegru
Chi vinta a turca rabbia , vissini u me culori


So Moru, So moru, sè mori, mi morgu
So moru, So Moru, sè mori, mi morgu
Sè mori, mi morgu di tè …


TU

Sè a me cridanza tù
Un alba di fantasia
L’ardori chi mal fù
È chl da sempri vulîa.


Sè a me baldanza tù
una orma di pulsia
A richezza, a virtù
Di cio chi più ùn cridia.


Sè tù l’amori
A sacra fonti d’ugni bè,
Dulci splindori
Un finimondu di piacè,


Sè tù l’amori
A sacra fonti d’ugni bè,
Ch’ in u me cori
Sempri è sola tù sarè.


Sè a me spiranza tù
A purezza, l’armunia,
D’issu mondu sè l’insù
M’imbalsami d’aligria.


Sè ugni impurtanza tù
Di campa qui una cria
Chi ùn truvaraghju più
Cussi bedda cumpagnia.


Sè tù l’amori
L’ eterna fonti d’ ugni bè,
Dulci splindori
Un finimondu di piacè,
Ch’ in u me cori
Sempri è sola tù sarè.


UNIVERSAL’ITA

Erami ghjuvanotti in circa di scambia
A volti patriotti par lu riacquistà
Un sonniu citadella ch’ùn vulta stancia
Un idea zitella di tempi è tempi fa


Ripigliu
Avemu fattu un sonniu d’ universita
ln dui parolli : universal’ita
Avemu fattu un sonniu d’ universita
Un soffiu rinnovu in la vechja cita


E sô passati l ‘anni à tessa lu t’avè …
Ancu à mezu à l ‘inganni ùn si persi u vulè
D’ inalzà issu mondu, è iss’isuli di sapè
Di fa lu più prufondu par pudè essa sè
Ripigliu


Ponte
E sô stati spartuti issi sumenti in andà
E oghji sô crisciuti par lu risuminà …


Ripigliu
Avemu fattu un sonniu d’ universita
ln dui parolli : universal’ita
Avemu fattu un sonniu d’ universita
Un soffiu rinnovu in la vechja cita


A MAZZULI D’AMORE

Ma quandu vultara a staghjoni piacè
Di li campa invaditi da lu fiori puetu 
Stu pampasgiolu foltu chi à favori di tè,
Sbrumiighja u so puddu in l ‘aria mansuetu .
Una bufeghja strana chi tra altri virtù,
Arreca à cert’umani un ‘antra ghjuventù.


Cultivemu u cunsensu
Com’è prima u me fiori.
Accueddimu ugni sensu
A mazzuli d’amori.


Magia culurita di l’ora lapidata
O strinta furiosa li curoni insischiti !
Di brasgia hè lu pitalu chi sfida l’abrucata
E trinneca a lu ventu par discittà i viti.
Stu pitalu di labru à l’orluricamatu
Hè vittu u più raru è forsa u più bramatu


Cultivemu u cunsensu
Com’è prima u me fiori.
Accueddimu ugni sensu
A mazzuli d’amori.


A stonda hè infinita ,a staghjoni rutonda,
Par l’amanti chi sani truva sta virita.
Pampasgiolu a sapia chi ricusala l ‘onda
Di u tempu chi passa , di u tempu chi va
He un puteri unicu, una gesta di rè,
Hè l’incantu maestru … à favori di tè.


SE

S’è tù Fermi ‘rittu
Quandu da mare in tè
Ci piovi a più pudè
S’è tù Fermi zittu
Quandu omu assuffuchighja
A mezu a li perchè
S’è tu lasci fughja
I funi è l’urizonti
E li ‘quali è t’ùn sè
S’è tù lasci ghjunghja
Un amori tramendu
ln u prufondu di tè


Ripiddu 1
Hè una vittoria
Un curdogliu, un principia
Hè … un altru sè chi sa


S’è tù canti « solu »
A mezu a l ‘aquifragni
E li « fa ti valè >>
S’è li toi i doli
Sô com’è ochji aparti
Nant’a un altru sapè
S’è li to frastorni
Ani gustu di meli 
E di << sanguvulè >>
S’è li tô cuntorni 
Ani un solu principiu
E fini quant’e te


Ripiddu 2
Hè una vittoria
Una storia ô un anda
Hè … un novu sè chi sa


S’e par ciambutta(ti)
Ci voli un mari d’oliu 
O un veru sunnia
S’è par minura(ti) 
Ci voli a essa maio 
O almenu pinsa
S’è par essa qui
Ci vol’di creda più Forti
D’essa ancu cula
S’è ancu par di
Ci voli di tena i parolli
Sin’a lu tramuta 


Ripiddu 3
Hè una vittoria 
Un acconciu, un dunvinta
Hè … un veru sè, chi sa


DISOCCUPATU

Mamma mi dicia ch’eo duvia impara
Par traccià mi la via issu mondu chi va 
Babbu in u so stentu par pudè ci ingranda
Ci cacciava lu pientu a rombu di strazià


Eo vulia esse issu figliolu chi sa 
Issu filu chi si tesse per ùn mai più strappa 
issu puntellu di casa ch’ùn cunnosce trema 
E issa lampara incesa in isse notte a scuntra


Ma, so disoccupatu e ùn so cio chi fa 
Ni perdu ancu lu fiatu a rombu di cerca
Sô disoccupatu è ùn possu mancu di 
Chè ùn aghju studiatu per ghjungha ni qui


Puru l’aghju pigliati issi chjassi d’impara 
I bachi è li licenzii senza mai sfiata 
Per finisce duttore d’una lingua chi va
Chi cura cio ch’accorre ma ch’ùn si sa cura


Pienghju quelli chi ùn anu mancu pussutu fa
lssi trè o quattru passi a l’universta
Chi s’è a li tempi d’oghji ùn mi ponu ghjuva
A cunniscenza sola porta a liberta


Ma so disoccupatu è chi ci possu fa
Chi l’aviu pigliata a strada di l’anda
oghje u soldu travaglia bisognu ùn ha di mè 
S’ellu ferma una paglia forse sara per tè


Sô disoccupatu ma vogliu fa scambia
Issu mondu chi si more di pocu sunnia
E saraghju occupatu puru per pudè di
Ch’ùn aghju addisperatu issu mondu a custrui
E saraghju impegnatu puru per custrui 
Issu mondu sunniatu per la ghjente di qui


OGHJI D’UMANI

L’ ochji fissi a u cilenti
Sentu batta in u me essa,
U silenziu è i turmenti
Di a to stirpa sottumessa.


Vicu a faccia sanguinosa
Di a to ghjenti chi si taci,
Ouandu a putenza ghjilosa
Tumba a nomu di a paci.


E vurria in un surrisu
lnvinta ti un lindumani,
Sta a senta u to avisu
Pa fa ch’oghji sia d’umani.


Trà i petri accatastati
Di un inghjusta sipultura,
Vicu i to cari cascati
Pa mantena una cultuta.


Sentu a boci chi mughjava
Aidlla di ognl fruntiera,
Pa di ch’ùn voli essa schjava
Solu patchi hè nata nera.


E vurria in i to sguardi
Sguassa tutti i pienti vani,
Dicendu ch’ùn hè mai tardi
Pa fa ch’oghji sia d’umani.


(Vicu in celu quiss »albori
Di un appaciata prumessa,
Duva ùn conta u culori
Chi ogni vita hè listessa .


Vicu u soli di spiranza
Spanna di l’omu a scimita
Pa fa crescia a tullaranza
ln quissu mondu da rispitta.)


E vurria senza risparu
Porghja pa sempri una mani,
ln un mondu ghjustu è paru
Pa fa ch’oghji sia d’umani.


L’ANNELLU D’ORU

Ci hè tanti surrisi da sculpi
Cù le nostre mane da culuri
Demu ci a forza d’arriga
E chjave è li chjassi di u scambia


Nous voyons fleurir d’autres chemins
Nous voulons danser nos lendemains


Ripigliu :
Portu l’annellu d’oru d’un solu campa
E un sole ritrovu d’antichi sunnia
Portu una voce nova ad’ogni albizza
E isse parolle ventu per lu sumina


Portu isse trè granelle per l’omi di qui
E tante funtanelle da ingranda le cusi
Portu cio ch’è ùn eru per cio chè tù si
Da chi lu biancu è neru pudissi fiuri


(Po ti porghju la manu per fa ti franca
E porte è le muraglie ch’ùn so ancu a pensa
Un ti facciu un rigalu chi so strade a inventa
Sarè solu a truva lu issu spechju chi face ingranda)


Nous sommes comme des radeaux sur l’océan
Portant tous nos espoirs au grè du vent
Suivant le cours magique de ces eaux
Rêvant de voir éclore un jour nouveau


I gotta a little place into my hearth
To make a new universe and rebirth


Ripigliu

(A TO PROPRIA) LIGHJENDA

O tù chi va stancu d’affanu summersu
Senza sapè mancu tuttu cio ch’ha persu,
D’un ortu à fiancu colmu d’universu.
Tù chi senza spera è senza raghjoni
In ugni manera circhi a passioni,
A a straziera carcu d’illusioni.


Ùn pinsà à u timori
Ch’ugni gioia pô pratenda,
Pà pudè traccià d’amori
A to propria lighjenda


O tù svinturatu chi campi di pena
Senza un passatu privu d’un avvena
Ch’ùn vldi à latu a gioia sirena.
Tù chi senza cura da l’altri aspetti
A ghjudicatura di i to prughjetti,
Incù a paura è i denti stretti.


Ùn aspittà u parmessu
Çh’ai l’arti d’ intraprenda
E custruiscia tè stessu
A to propria lighjenda.


O tù chi t’ascondi in sonnii sipolti
ln brami ghjacondi da u tempu colti,
(Chi avà cunfondi è mancu ascolti.
Tù chi senzq fedi temi a scunfitta
Di cio chi pussedi d’una voci ritta,
Chi da sempri credi ma manteni zitta)


Ùn spirà più in dumani
Ch’ai issa forza trimenda
Di tena in i to mani
A to propria lighjenda


SICUNDARIA

Ùn sô d’alcun’paesu
Nè di nisun’ cità
Ùn aghju ch’ un arnesu
U soldu par cumprà


Sicura ùn ti cunnoscu
Nè tl voddu infattà
Mi sô cinta di foscu
Chi tù ùn possi passà


Ripiddu
A me vita hè cussi
Mi chjamu « Sicundaria >>
Un ni circà parchi
Godu solu a to aria
Ün ni circà parchi
Mi fermu senza di
Ün ni circà parchi
Voddu solu essa qui


Qualchi ghjornu d’istati
Mi poi induvinà
I me ochja sarrati
Volini prufittà


Eiu ùn n’aghju primura
Di la to sucetà
Piatta daret’à mura
Par ùn imbulighjà


Ripiddu
Mi piaci a to tarra
Di soli è di sunnià
Ma u soldu mi sarra
ln u vend’è cumprà
È m’impremani soli 
I muraddi à cuddà 
U to mondu si mori 
À mè chi mi pô fa


Ripiddu 
A me vita hè cussi 
Mi chjamu « Sicundadaria » 
Ti lasciu senza di
A to lenza ln Tavaria
Ti lasciu senza di
Ùn ni circhà parchi
Ti lasciu senza di
I to loca di qui


U NOSTRU AMORE

Allora hè cusi ch’ellu finisce u nostru amore 
Senza un stridu è senza mancu un rimore
Ma incù issa ferita eterna in lu mio core


Hè natu in un surrisu è in un’ochjata d’armunia
ln una stonda chjara è colma d’allegria
Ch’ella accadessi un ghjornu a mè ùn la cridia


Ripigliu
Tù eri u mio sole a mio più bella sinfunia
A mio sperenza è la mio più grande piazzia
Quella ch’ inventa un universu incù una cria
Eo aghju cercatu un altra chi ti assumiglii
Un aghju plù trovu isse stonde di magia
Ne mancu un sguardu di spartera è puesia


Oghje s’ eo ti scrivu di issa terra di fâvore
Per rimpatta mi senza dumanda ti amore
Hè ch’ eo spartu altrimente issu dulore


Pensu chi ogni storia puru s’ella fussi nera
Un vale mai nè un fûcile nè una guerra
Solu a cuscenza spassiunata d’al di terra


Ripigliu
Tù in qualchi locu o qualchi mondu ch’è tù sia
Fermi stampatu com’è iss’alte puesie
Com’è isse stelle accese ln le notte sumiglie
Eo ti tengu un sgardu francu da li venti scemi
Un battelucciu biancu spechju di ghjasterni
Nantu a un mare d’oliu di sogni è d’impremi


Eo ùn vogliu tene nè amarezza nè rancore
U tengu tale è quale in core u nostru amore
Com’è un sognu ch’ùn si spenghje incù l’albore