Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Caminu - Canzone Corse

Caminu

U fiatu muntese


Caminu
NELSON MANDELA

Cu me ramu d’alivu
ln pizzicu d’acella
Purtatu à sangue vivu
À l’anima zitella
ln pace à u dulore
Di a vera libertà
Ti campi à u t’amore
O Nelson Mandela


Una gabbia per distinu
Ùn hè fuste a to tomba
Di a to sorte, mischinu
Tù, ci surtisti in tromba
ln vertù di u divinu
ln mischiu di a santità
C’ai apartu u caminu
ln somma di pietà
O Nelson Mandela


Al accoltu à u to nidu
I cristiani à novu insetu
Si so pigllati per Diu
ln decretu d’apartetu
Per culore à a to pella
I cucchi à bene stà
T’anu fattu malacella
O Nelson Mandela


Di pace à l’universale
Si di voce à u ribombu
Ci corre di e to ale
Duve ci scioppa u piombu
Da i baschi è da l’IRA
Ti resti biancu culombu
ln segnu di fraternità
O Nelson Mandela


E da e bianche à e nere
Per paci è sculurite
Porti à u miserere
Quelle chi sô unite
Inde fattu d’umanità
Tu si à l’altu duvere
D’esse da l’anime vere
È di qui, è di l’aldilà
O Nelson Mandela


CAMINU

I silenzii si sô accatastatl in mè
È u celu mi manda cenni senza riparu
A mimoria di l’anni hè andata à l’amaru
È le stonde furiose mischjate à ùn sô chè


E mio rene materne si sô fatte più greve
È più strane dinù sottu à i strani fusi
Tuttu s’ammatacheghja in il tempi cunfusi
Chi persu s’anu ancu a so più linda seve


Si scrive l’ombra meia nantu à un cantone d’oru
Mentre chi un sonniu volta à e bughjure su relie
Ma cu me scurdà si mai di e nuttate stelle
Chi fecenu per mè un cusi dolce scioru


Poi s’avvuttula à mè un’ombra senza visu
Tale un ascosu fattu pè le notte infinite
Sin’à chi a petra bianca ne venga sepellita
Quandi a pace leva è mi face un surrisu


CUNNOSCU BATTELLI

Cunnoscu battelli chi si termanu in portu,
Per via di cumbugli da mette fiaccu mortu
Cunnoscu battelli rughjinosi in portu
Ch’aisaci a vela ci perdenu cunfortu


Cunnoscu battelli chi si scordanu d’esce,
Anu paura di u mare, chi vichjaia ci cresce
Mai, nisun’marosu da pudelli alluntanà
U so viaghju hè complu, nanzu di principià


Cunnoscu battelll incatinati bè,
Ch’ùn si sa nu più fighjà cun piacè
Cunnoscu battelli chi chjoccanu à più pudè,
Per esse sicuri chi l’altru accantu c’hè


Cunnoscu battelli ch’ùn compienu mai
Di spusassi ogni ghjomu di nô è assai
E’ch’un temenu puru di staccassi un mumentu,
Per ritruvassi dopu cun megJiu sintimentu


Cunnoscu battelli coppii chi vanu à mare mossu
Da pettu à a timpesta quandu Ii fala addossu
Cunnoscu battelll chi ritornanu in portu
Feriti dapertuttu ma cun riccu raportu
Feriti dapertuttu ma avà pari pari
D’avè spartutu inseme u sole à celi chjari


Cunnoscu battelli riimpiuti d’amore
D’avè navigatu fin’à s’ultimu albore
Senza chi e so ale si voglinu piegà
Chi u core, Ù soiu, si chjama immensltà …


CUNFESSIONE


Quandu u celu accende à tempu e so stelle,
È ch’un tango, c’invita subitu à ballà,
U mio core, à mezu à tante giuvanelle,
S’hè tattu sente ch’ùn vu lia aspittà.


Hè un pezzu chi a scelta l’avia fatta,
Ma à palisalla mancava di pudè,
La ti cuntessu, ch’ella si tinia piatta,
Conta dui anni è saranu prestu trè.


Guardami appena, o la mio cara amata,
Dammi la manu è andemu à ballà,
Compia la festa, ancu una serenata,
Sottu à u purtellu, dopu vogliu sunà.


Veni o cara, ùn laca fughje l’ore,
Chi la mio fiara, per tè si vole more.
Sô mutu è tremu, ùn poi ricusà,
L’amore scemu, ch’elu ti vogllu dà.


Ma perchè tantu timore è indifferenza,
Dimmi solu ciô chi t’alluntana dl mè.
Cuncedi o mancu una cria d’indulgenza,
Qualchi surrisu scambiemu, fammi piacè.


Vedi a ghjente, in giru à noi, si primura.
A l’arrubata, i sguardi cercanu à sapè.
Fà un sforzu, lasciala andà a to paura,
For’di pinseru, chi d’amore campu per tè.


Guarda mi appena, o la mio cara amata,
Dammi la manu è andemu à ballà,
Compia la festa, ancu una serenata,
Sottu à u purtellu, dopu vogliu cantà.


Veni o cara, ùn laca fughje l’ore,
Chi la mio fiara, per tè si vole more.
Sô mutu è tremu, ùn poi ricusà,
L’amore scemu, ch’elu ti vogliu dà.


KARMA

« Karma », nave luntanu, ti ne vai
Lesta, a vela à tè ti sà purtà.
Vela, o vela stesa, tù a sai
lnduve, a nave bella vole andà


À diritta è à manca
A nave và
Nantu à sciuma bianca
Cume sà ballà


Nave, u mare culore d’argentu
Nave, sicreti quant’elli ne sà
Ma, elli, i s’arruba sempre lu ventu
Quandu, in furia vene à liticà


À diritta è à manca
A nave và
Nantu à a sciuma bianca
Cume sà ballà


« Karma », ti ne vulli andà luntanu
A vela, ti sa pia tantu purtà.
Eppô, daretu à un capu landanu,
Sola, ti si lacata supranà


Sottu à a sciuma bianca
A nave stà
Arrembu à una calanca
Ch’ùn pô più ballà …


CHJERCHJI DI VITA

Sfilavanu l’attese in core di e sulane
È m’ingermava tandu u tempu die maghjere
Oghje n’ùn site più cà spatansciu di sfiere
Cose passate ln là in qualchi lindumane


I manti di u ghjornu eranu oru è seta
Ogni tantu lampati trà e forche di u ventu
Cum’è sfide rabbiose figliole di u spaventu
Ghjeranu issi tasselli chi a notte disseta


Sdirinatu mi sô à sculunà e vie
Quelle chi va nu altrô è quelle di’ssu mondu
Chi ci porta paura quandi l’ansciu s’accheta


È chi le furie negre di u core vagabondu
Si ne ramenta ancu l’aghja di e puesie
Di u più prim’amore chi l’ultimu disceta


U LAMENTU D’ANTUNINU L’ULMISGIANU

O cunsort’adurata
Da l’oscura prigione di Bastia
ln cù la mio penna amata
Scriva ti vogliu in rima è puesia
Cun amaru curdogliu
Mia vita addulurata in questu fogliu


lo sonu incarceratu
Richjusu in un’antica sepultura
Trà i ferri è laceratu
Son diventatu una mort’in figura
Piengendu il poverinu
La cruda sorte, il barbaru distinu


Mi svegliu al fà del giorno
Dai murmuru giocondo di l’ucelli
ln terrazza ritornu
A cuntemplà li fiori è l’arbuscelli
Quel valle è colline
Quel ricchi è magnifichi cunfini


Addiu Ulmetu amatu
Locu in duve eu son natu
Addiu amici cari è parentelli
Addiu li affeti mei, cari surelli
Addiu per sempre andatu
Li bel giorni per mè son passati


TORRE STORIA

Torre vechje di mè chi u marosulu azzeca
Torre mute riccamu d’un isula paese
S’è a storia à voi fù un longu trungalese
Da i tempi più landani, i tempi di Seneca
Le vostre volte bughje d’ùn sô ch’è stanu accese


À u sole e mure tronche si portanu l’offese
Di dirotte è vittorie varcate à malapena
Mirate l’altu mare guaitate a rena
A bandera muresca a nave genuvese
lntrepida speranza di pettu à cio chi mena


Carche di dolu è piombu e mure vostre danu
À quellu chi s’arremba un sintimu fraternu
Parite nielle ombre quand’ellu và l’inguernu
E rimusciu di fede quandi vene u veranu
Ma sempre vi purtate un animu eternu


Torre vechje di noi chi u marosulu azzeca
A vostra a tavella incumpresa un’hè più
Al di là di e mimorie è di quellu chi fù
Un aria senza età s’intrama è vi prateca
Libertà d’esse sè antica giuventù


L’AVE MARIA

Ribumbava lu cannone,
Ne trimavanu li monti,
I chjassi è lu stradone,
Si truncavanu li ponti
È sunava l’Ave Maria


Sô partuti à la guerra,
U Bravu è u Manescu,
Chi tribbiava a so terra,
U sanguinariu Tedescu
È sunava l’Ave Maria


S’imbarcavanu i sposi,
I babbi è i fratelli
I figlioli numarosi,
S’impiianu i battelli
È sunava l’Ave maria


Zia Martina s’angusciava:
• O Signore, fate voi •,
Ella si ricumandava
• Abbiate pietà di noi •
È sunava l’Ave Maria


Fate chi lu mio cumpagnu,
Si ne volti salvu è sanu,
Da furnisceci lu scagnu
Ch’ellu viota u furdanu
È sunava l’Ave Maria


Quandu sarà di ritornu,
Sunate l’Ave Maria,
ln campu, à tempu ghjornu
Vogliu da mè ch’ ella sia


In la pieve, à l’arbore,
Tant’anni cun armunia,
A campanella d’amore,
Chjuccava l’Ave Maria


A PASQUALE PAOLI

L’ esillu t’hà trapintatu
Fora di casa trè volte
Oghje, sè rimpatriatu
Ma ci hè vulsutu a morte


Quassundi in Merusaglia
ln la pieve di Rustinu
Hai compiu a battaglia
Dormi in lu to tumbinu


Di a patria, u destinu
lncù forza è curaglu
A purtaluti à spinu
C’hai messu tempu è asgiu


A gradu di generale
Scegli pè u to guvemu
U Palazzu Naziunale
Voli un statu mudernu


ln Corti l’università
A muneta in Muratu
È à contu di megliu fà
A scrittura è u stampatu


A toia l’indipendenza
Era fatta di valori
Rimava incù cuscenza
Faccende à pigli’onori


A bandera a testa mora
S’alza in la citadella
À la punta di la torra
Cum’è croce in cappella


FUSTI E SI

Balca u libecciu accanitu
A machja stà pienghjuloni
Sô in dolu i pulloni
Pate u core incrustulitu
Balca u libecciu accanitu


ln a ziglia sona u focu
Corre in mente u to ricordu
Tale asprezza in quest’accordu
Mai si truverà più in locu
ln a ziglia sona u focu


L’ore funu di partanza
Quandu in fiore le campive
Dicenu à chi pô vive
E parolle di speranza
L’ore funu di partanza


Pè ogni furesta issa stonda
Ne fù d’un silenziu vechju
Di sangue ne fù l’attrachju
Purtendu si ne una fronda
Pè ogni furesta issa stonda


Nantu à e pagine d’argentu
Di a scrittura nustrale
Hè crisciutu u to frascale
ln un mondu verdicente
Nantu à e pagine d’argentu


E S’ELLA FUSSI

Un soffiu carcu di gloria
Chi fala da l’alti monti
Ci parla di a vittoria
È di st’omi sempre pronti
Chi anu scrittu a storia
Sguassatu tanti affronti
Stampatu in a memoria
Tenendu alti i fronti


Era issu soffiu d’eri
È serà quellu d’oghje
Si à tanti furesteri
Più nimu nunda porghje


È stu ventu chi traghje
ln u celu isulanu
Passendu sopra à l’aghje
È e stoppie di granu
È scaccierà e paghje
Di e mani di u furdanu
Da i monti à e piaghje
Porgu serà l’umanu


Era issu ventu d’eri
È serà quellu d’oghje
Si à tanti furesteri
Più nunda nimu porghje


È st’omi di l’alta vaglia
Ch’anu apertu a via
Ma a mente canaglia
Si ne scorda una cria
Forse un altra battaglia
Sguasserà a pazzia
È a mente canaglia
Si ramenti una cria


Eranu st’omi d’eri
Seranu quelli d’oghje
Si à tanti furesteri
Più nunda nimu porghje


LASCIATU

Correnu i mesi è l’anni
È pô un ghjornu ci si pensa
À e gioie è à l’affanni
Ch’omu ùn hè statu senza
À l’amore è à l’inganni
E à tamanta sperenza


Ciô chi u corsu spera forte
lncù u sfilà di a vita
Di tene aperte e porte
Senza teme a ferita
Ch’ ella li pô fà a sorte
Di lascià casa strucita


U tracciatu di l’anticu
Passa per isse pedignole
lnduve hè incalcatu u vicu
Di a vita è di e fole
Per fà chi senza casticu
Si ghjunga à ciô chi si vole


Stu lasciatu ch’omu gode
Cum’è un segnu di destinu
Li si ponu fà e Iode
Micca giralli u spinu
O si nô ci dia rode
U stacciu incù u cassinu


Ùn ci pudimu più stà zitti
Femu sta scelta incù core
Ùn tenimu lumi spinti
Nè lascemu scorre l’ore
O campemu capi ritti
O murimu senza onore


Ùn ci stemu à capu chjinu
Ma innalzemu sta virtù
L’aviamu sem pre vicinu
Per pudè fà chi dinù
Nantu à u nostru tavulinu
Ci sia sempre un piattu in più


CRISTU


Per u cristu vindutu
À i quattru cinquini,
Messu, è pô vistutu
ln rang’à l’assassini
Per a carne inchjudata
À pesu di martellu
À lancia infilzata
ln punta di cultellu
Fratellu, fratellu


Per l’omu rinvivitu
ln facci, à a passione
Nè toccu nè culpltu
ln passu, chi pardone
È l’invidia di diu
Chi l’hà fattu nostru
Lampatu à u cunviu
È coltu, in paternostru
Fratellu, fratellu


Per a messa detta
À tutti l’ arfagni
Chi d’acqua benedetta
S’asciuvanu i lagni
E chi di piaghe aparte
Guarite à a fede
Sô messe tutt’à l’arte
lndè forze di crede


Per tantu pane asciuttu
Spizzatu indè a cena
Spartu senza prisuttu
È dat’à panza piena
À tutti i famiti
À tutti l’assistati
Chi sô ghjunti rimiti
È partuti accurpati


Per issa mamma chi prega
ln ochju à u signore
Chi di ghjinochji piega
ln male di du lore
Chi di lacrime asciutta
À e so carne spente
Si corre cusi brutta
A so morte in sumente


Per u sangue caghjatu
Veddu à u linzolu
Chi di piaghe scultatu
Surtit’à corpu tolu
À l’ingoscia di vita
À l’ingoscia di morte
A vita hè culpita
Di male ogni sorte


ln frebba à a ferita
Ch’ùn ci trova più core
Ni per quella guarita
Ni per quella chi more
ln pardonu à a vita
Di quella chi l’hà tomba
Quella, chi s’hè sparita
Quella, chi ci succomba


Per a miseria unita
ln pace à l’universu
Per a terra pulita
lnd’un mondu spapersu
Per l’intaglia cusgita
À l’agu di a pirta
Per a marcia sprumita
ln tutta l’umanità


ln pardonu à u riccu
Chi ci more di grassu
U famitu à u triccu
Chi l’imboit’à u passu
Per a tarra ch’in restu
Ci parte à paterna
Per u mondu celestu
ln corsa à l’infernu


U mondu chi issi spere
Hè di l’anima toie
Trà l’ansciu di u sumere
È quellu di u boie
A luce chi tù ci faci
Hè quella di a cena
Si di tutti i raggi
ln rinchieru di terra


Sumena in tarra,
È spera in diu :
Sô di pesciu à u mare
È di carne à u vivu


A L’ULTIMU PONTI

À l’ultimi ponti sacri cascaste cum’accenne
À l’età veranile à u soffiu ancu à fà
I destini sô scritti da e più inghjuste pene
Fù troncu aprile è voi nulla vi scassarà


Sentu in le stanze bughje l’ansciu chi vene è zirla
Cume acqua di funtana cume focu chi strughje
A neve bianculina cascata trà li poghji
È pè a stesa chi schilla


Amanti di a vita induve sô i reami
È duv’è site ormai à fidighjà le perle
Chi sbucinanu l’oru è facenu riccami
ln l’aria duv’è sô e sguatre rundinelle


Oramai per viaghju a strada v’affratella
Cinti di sdiccia mora, vaitate a stella
Quella chi cava è face aghjumpà si lu more
È cura lu ricordu in a carne di l’ore