Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Lacrime - Canzone Corse

Lacrime

I muvrini


Lacrime
Barbara Furtuna
 
O barbara furtuna sorte ingrata 
A tuuti ci ammulisce il cor in pettu 
Pensendu a quella liberta passata


He pur ghjuntu quel ghjornu di funesta 
D’abbanduna piace per li turmenti 
O diu chi tristu ghjornu he per me questu


Addiu Corsica mamma tantu amata 
Nel separar di te senza ritornu 
O chi dulor nell’alma scunsulata


DEMUCRAZIA

A l’omi chi s’adopranu à l’avvene
Li battenu e sperenze in pettu
In suchju di generazione,
Eredi d’antiche passione,
In fiore dinù, in fiore dinù,
Da facci a piazza cumuna, chi asserena l’ore, chi asserena l’ore,
Di patti infine sculpiti da voce più pare, da voce più pare,
L’avvene hè da tè, l’avvene hè da tè,


DEMUCRAZIA, DEMUCRAZIA.

Ciccona in ogni paese, à paesi in lotta, à paesi in lotta
Ciccona in ogni paese, l’avvene hè da tè, l’avvene hè da tè,
L’avvene hè da tè, l’avvene hè da tè,


Di l’esse c’inventeremu l’altare
Ogni falza parochja palisata,
Tetri d’indegne cumedie, guardiane d’immondi prufiti
Scacciati dinù, scacciati dinù,
Da facci a casa cumuna à mani mischjate, à mani mischjate,
Alzata à d’altri puteri da omi più pari, pè omi più pari
L’avvene hè da tè, l’avvene hè da tè,


DEMUCRAZIA, DEMUCRAZIA.

Ciccona in ogni paese, à paesi in festa, à paesi in festa
Ciccona in ogni paese, l’avvene hè da tè,
L’avvene hè da tè, l’avvene hè da tè,


DEMUCRAZIA, DEMUCRAZIA.

Lacrime

Lacrime secrete ne tengu un marone
Frà è porte chjose di l’intimu andà
Chi s’infrebba in mè, è chi omu sà


Lacrime d’amore ne aghju una storia
I mio lochi pieni è ‘ssi panni negri
Duve pienghje si, una identità


Lacrime passione ne aghju una vita
E ci corre l’acqua di e mio ferite
Ma mi ferma si, u sole chi va.


Appena
Appena, appena di gioia chi canta in mè
Appena, appena di gioia da sparte cun tè
E u core c’hè, è a vita va.


Lacrime furiose n’avemu una storia
Scritta di timpeste è rivolte fiere
Duve veghja si, una eternità


Lacrime cumune n’avemu un paese
Una casa viota un caminu persu
Duve ride si, l’alba vuluntà


Lacrime sperenze n’avemu à fiumare
A l’inveranite d’addunite mosse
Duve cresce si, un sole chi va.


Appena
Appena, appena di gioia chi canta in mè
Appena, appena di gioia da sparte cun tè
E u core c’hè, è a vita va.


Manganiolu

Quandu ùn c’hè scola toccu l’aprile,
Falu à ghjuccami sola in curtile,
Sò mamma è babbu à travaglià,
Chjosa in curtile, chjosa in curtile, mettu à s


Cola l’argentu da a funtana,
Mammona in piazza fila a lana,
Manganiolu collami tù,
In Calasima, in Calasima è da Cintu insu.


Manganiolu, Manganiolu, fammi vede u Niolu,
Fammi vede una muvrella,
Fammi vede a piu bella, fammi vede a piu bella.


Golu sculiscia à petre tonde,
E pesce leste saltanu in l’onde,
Manganiolu collami tù,
In Calasima, in Calasima è da Cintu insu.


Manganiolu, Manganiolu, fammi vede u Niolu,
Fammi vede una muvrella,
Fammi vede a piu bella, fammi vede a piu bella.


Pè a furesta corre u ventu,
Ciuffi di pini ne move centu,
Manganiolu collami tù,
In Calasima, in Calasima è da Cintu insu.


Manganiolu, Manganiolu, fammi vede u Niolu,
Fammi vede una muvrella,
Fammi vede a piu bella, fammi vede a piu bella.


Lettera aperta

Ci n’hè, discorsi pumposi,
Divine infrasate
Chì marcanu bè,
Ma ùn sò, à u to cutidianu
Chè vechje rumanze
È prufezie in più.


Ci n’hè, gluriose tirate
Generose è fiere
Chi rimanu bè,
Mà ùn sò, chè dicciulate vane
Sperenze impassite
Chì ùn sbuccianu più.


Tra ciò chè vo dite è ciò chè vo fate
Trema l’illusione di cualchi sperà,
Trà ciò chè vo dite è ciò chè vo fate
More l’illusione di cualchi cambià,
Ma va, ma va, una libera voce,
Una libera voce c’invita à marchjà


Ci n’hè risposte suvrane
À ogni tramannu
À ogni vulè,
Ma ùn sò, indu i to tempurali
Chè prumesse ceche
Chì ùn temenu più.


Ci n’hè bilanci di gloria
Lindumani novi
Chì cantanu bè,
Ma ùn sò che strade imbellite
Dà ochji vigliachi
Chì ùn splendenu più.


Tra ciò chè vo dite è ciò chè vo fate
Trema l’illusione di cualchi sperà,
Trà ciò chè vo dite è ciò chè vo fate
More l’illusione di cualchi cambià,
Ma va, ma va, una libera voce,
Una libera voce c’invita à marchjà


Assenza

Senza tè lu paese hè spintu e chjamù invernu
Ùn ci canta più nimu e l’acelli so tristi
Quale hè chi decidi ch’un ghjornu ne partisti ?
E ne lasciati qui u celu di l’inguernu
A machja scunsulata d’ùn sapè s’è t’esisti
E passi in casa viota e penseri à squaternu


Senza tè la mio casa hè,silenziu cù petra
Dinù a porta pienghje é si lagna la sera
Quand’ella chjode à mè cù lu fronte di cera
Chi cum’è legnu vechju i so ricordi ammetra
E lascia u prigiuneru di a mancanza tetra


Senza tè lu mio core spersu hà pocu laziu
Di dumane ùn hà piu la vuluntà farfalla
Hè smarita pacenzia à l’età pedigialla
Chi d’aspettà per nunda hè dinù ellu saziu
Ma forse cumpierà un ghjornu lu so straziu
E s’almanaccherà un avvene chi balla


Differenza

Li trema u passu è fala a piazza
U sguardu indecisu chi aspetta un surisu
Ma l’insegna un ditu, è si face chjucu
Chi pesa a somma di e diferenze.


Ghje ellu l’omu miseria
Di tutti l’asilii amari
Ghje ellu l’ultimu impegnu
Di tutte l’intulleranze.


A l’erranze nude, frà tutte l’accuse
Li crepa l’offesa, di l’oddiu razzistu
A l’orli di u mondu, da e persecuzioni
Li frighje a pella, ne simu fratelli.


Ghje ellu l’omu chi dice
E nostre eterne sumiglie
Ghje qu’ellu chi porta di noi
E bramme di pare esistenze.


Vecu’un ombra chi si ne va
Prufilendu una manu chi da
E prumesse di l’umanità…


Beata funtanella

Un circava furtuna nè destinu
M’incaminava solu à l’acqua fresca
Cun l’ombra di a luna pè vicinu
In manu bilancendu a mio giaretta
Quandu scuntrai à tè indu lu caminu
In capu à l’usu anticu a to sechja


Questsa ùn’ha vistu sole o damicella
E mi feste un surisu viziosu
Di poi fusti per cum’è a stella
Chi sà guidà l’amanti à locu oscosu
È sempre à listessa ora la più bella
Di quella funtanella fui amurosu.


Ùn mi mancaste mai o Chara Stè
Chi fuste tù per mè u primu amore,
Di sechja e di giaretta più n’un c’hè
Ma sempre per tè batte u mio core
Beata funtanella di San Pè
E a so àcqua fresca senza sole.


A Stefanu

In u locu crosciu di lume
Volta e gira una tribbiera
O Sté


Da u locu chetu di sera
Arieghja a ninni nanna
O Sté


In u locu guattu di notte
Sera cualchi serinatu
O Sté


In u locu negrufume
Ci s’intorchja u to vocenu
O Sté


In u locu negru è biancu
Ci ribomba una paghjella
O Sté


In u locu francu di scordu
Cì hà da nasce a filetta
O Sté


A terra e l’omi

Quandu l’esiliu ti face male,
E chi e porte, è chi e porte di a to vita
Aprenu l’epica di a casa toia,
C’he cum’è un solcu, c’hè cum’è un solcu, chi piglia fine
Pè a ferita chè tu trascini
Indu ‘ssi lochi d’azardu, duve l’assenza va,
È l’idea ritornu chi carezza in té,


A TERRA È L’OMI
L’OMI È A TERRA

 
Quandu l’esiliu ne ghjunghje à terminu,
È chè tù volti, è chè tù volti cum’è risposta,
A l’ora vinta à l’ora d’esse
Sò chjassi pieni, sò chjassi pieni di sulitudine
Chi u ventu porta, chi a vita incrina,
Indu e pagine nove, di u libru campà
E è sperenze scritte chi maritanu in tè,


A TERRA È L’OMI, L’OMI È A TERRA
A TERRA È L’OMI, L’OMI È A TERRA