Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Anima divina - Canzone Corse

Anima divina

I surghjenti


Anima divina
ANIMA DIVINA

Quandi l’aria piaghjinca ni voli cunfidaci i so lagna
Chi u mari furiosu cunvoddi a so anima pagna
U turmentu ruzzica l’onori di a muntagna ribedda
Ma ancu quandu u to celi abbughja ni se tu a piu bedda


Quandi a macchja infialzata accodi l’ultima piuvicinata
Chi u soli sgranatu ci sponi tutti i so splendori
Mancu a timpesta cotra u to sangu mai un se arruvinata
Cursichedda tu se a billezza e pussedi ugni ardori


Quandi u focu impazzitu surraca i cuntorni di a sarra
Chi tu dumandi aiutu e chi nimu ti credi a veru
Tandu u vicu sigretu si perdi a mezzu a l’addisperu
Maladettu sia l’inumanu chi speda a to tarra


Quandi a piscia si lampa amurosa in ugni ghjacaronu
Chi u ventu abbiuccia a furesta e a notti culmina
Quandi i steddi so tanti paesa l’anima sfrationu
Curona u to visu fideli e se bedda e divina


CUNOSCI

Cunosci u cori di u paesi scunsulatu
Chi campa stuvu quandu fala a notti
E u sunghjuzzu di a funtana
Induva a siti d’amori bii culori di a sera


Cunosci l’ora franca di i mattutini
L’odori di l’ombra di a tarra quand’iddu piovi
A voci fida di l’arghjaghjolu in festa
Eppò u cantu tristu chì siduci a to pena


Cunosci u lumu di l’ultima battaglia
E quiddi steddi cechi di miseria
O l’acedduciu sviatu sopra mari
E pò i vechji ghjorna carchi di mistera


Cunoscu eiu u nomu sminticatu
E u puema sempri missu à u scartu
U solcu apartu di a noscia strada
Dù sola una cruci un ghjornu s’hè firmata


I STANTARI

Stantari di Filitosa 
Misteriosi fieri e muti 
Qual’e chi pò dì qualcosa 
Dà duva seti vinuti 
Vò di razza maestosa 
Da a stoddia scunisciuti


Qual’sarà chi v’a zuccatu 
Senza punta ne marteddu 
A a lucci di u soli 
Di a luna o di i steddi 
Qual’sarà l’essaru stranu 
Chi v’a fatu cusì beddi?


Qual’sarà chi v’a piantatu 
Un’ ad un infilarati 
In quissu campu vardatu 
I seculi seti stati 
Mà nimu v’a dumandatu 
Da duva erati scalati !


Seti fiddoli di Gramanti 
Scappati da u fumaccia 
O populu di livanti 
Fattu pà guerra e pà caccia? 
Forza seti i giganti 
Dundi sé persu a traccia


Seti di u tempu andati 
I tistimogni sacrati 
Quiddi ci ani lacatu 
Di i vechji i cuntati 
Ed e quì in quissu pratu 
Chi vò ni seti campati!


Mà di vò ghjuveddi cari 
Nò un’avemu paura 
Chi seti i corsi antichi 
Nati in tempu di bughjura 
E dà nò sareti amati 
Fin’a chi ssu mondu dura!


FORA DI

Fora di u mondu falzu indù si compri è si vendi
Fora di u mali oscuru chì affanna a menti
Fora di i porti chjusi indù si taci a pena
Fora di tutta l’ultranza è ch’invadisci l’avveni


Si sparghji u culori di l’anima di una vita
Nivulosa, imposta da a prima alba
Si sparghji u raghju sanu d’un sognu curaghjosu
Chì stà fermu un mumentu in l’eternu…

For’di l’idea svanita e di u mumentu maestosu
For’di l’ora di u tempu e di l’uffesa inbiancata
Fora di l’acqua sacrata chì pardona à ungni fedi
Fora di a to scurdata pà tutti li vechji pinseri


Si sparghji u culori di l’anima di una vita
Nivulosa, imposta da a prima alba
Si sparghji u raghju sanu d’un sognu curaghjosu
Chì stà fermu un mumentu in l’eternu


Fora di quiddi cateni ch’impediscini a spiranza
Fora da a vera manera pà sviutà i vosci veni
Fora di u cantu scemu vagabondu di a notti
Fora di l’anticu chjassu è di a to stedda oghji persa


Si sparghji u culori di l’anima d’una vita
Nivulosa, imposta da a prima alba
Si sparghji u raghju sanu d’un sognu curaghjosu
Chì stà fermu un mumentu in l’eternu


U SPIDALI

Scuddu d’arghjentu finu postu a meza virdura
Eternu vardianu di a piaghja serena
Òpara d’omu mischia a quidda di a natura
Balconu sbalasgiatu supr’a u mari di Tirena!


Dopu a l’alza di l’alba u soli ti saluta
Pò pianu s’avvicina ti scopri ‘cu dulcezza
Scalda di u so basgiu a machja pampanuta
Chi anc’idda si svighja e brama a so carezza!


Pà unurà l’invitu sparghj a to furesta
Di larici di pina di filetta e di nocca
L’arbitru e a scoppa facini sempri festa
A quiddu chi biatu va versu l’Alta-Rocca!


Insiddatu a a teghja l’anticu miridianu
Porghj l’ora chi passa senza nisciun prighera
E quandu u soli stancu si chjna pianu pianu
S’addurmenta anc’iddu stancu a a so manera!


Si tacci cu a notti a risa di i ziteddi
In celi steddi d’oru sò quì cussì vicinu
Sò simuli accesi a tanti fiaculeddi
Appicati un ad’una in cimma d’ungni pinu!


Cosi di U Spidali strinti in a currintina
Dà u Pinu di u Curatu fin’a u Pinu Tortu
Locu caru e sacratu di a me zitiddina
Ricordu chi pà me un sarà mai mortu !


ETERNA FRATIDDANZA

Tu chi ni stà luntanu
Cu lu me cantu voddu essa acantu a te
Porghj i mani cusì insemu saremu bè
Pà l’avvena


Eu ti piattaraghju
Cu una ripoghju fatu di renu e ventu
E l’ariloghju mai più un fughjarà lu tempu
A l’eternu


Tandu supra i mari
Faremu un ponti nati di milli fiori
E l’amicizia trà nò diventarà amori
Pà l’avvena


Vò altri sempri soli
U cori strintu e carcu d’amarezza
L’affanu vintu ‘cu noscu scaccieti a tristezza
A l’eternu


E da i steddi incesi
Piuvirà acqua inzucarata e in oru
Sta mani santa in i casi sparghjereti u calori
Pà l’avvena


In ssu celi fratternu
Puru e sinceru cume a u primu albori
Menti intricciati e fati suminaran’ amori
A l’eternu


U RUSULAGHJU

Un ghjornu un rusulaghju in circa di ben fà
Si missi à buttà à l’anghju d’una porta
Stanghittata dapoi qualchi annata fà
Ma iddu si dicia di quissa ùn m’importa
Parchì u rusulaghju tinìa in u so cori
Un sicretu maiori cù monda ghjilusia
Bramaia à un bel’ghjornu di fà li grand’onori
A l’omu chì sicura indè se vultaria
È cusì tutti l’anni à u mesi di maghju
Si vistia di fiora u beddu rusulaghju
Si vistia di fiora u beddu rusulaghju


Ora u tempu passaia è a porta staia chjusa
È avali più nimu da l’usciu s’accurtaia
Ma pà u rusulaghju era una bedda scusa
Chì u tempu passendu più beddu duvintaia
Li paria dighjà di senta da luntanu
U passu di quidd’omu ch’ùn avia mai vistu
Ùn’era rivultatu u tempu di u branu
Tuttu ni rinascìa dopu à l’inguernu tristu
E com’è di l’altr’anni à u mesi di maghju
Ni sparghjìa u so muscu u caru rusulaghju
Ni sparghjìa u so muscu u caru rusulaghju


L’inguirnacciu crudeli cù tutti i so macagni
Di a tinta casaredda ùn ebbi più primura
Senza manc’ascultà, ne suspiri ne lagni
Ni ghjunsi à sfraià li li so povari mura
À mesi à legna merzu è petra accatastata
Com’è una varghja viva a porta firmò ritta
In ‘ssu marì pietosa cun l’avìa tuccata
È a so sarratura si n’era stata zitta
È pà idd’oramai chì lu teni abbracciatu
Più beddu rusulaghju fiurisci à l’abbranata
Più beddu rusulaghju fiurisci à l’abbranata


U Pettirussu


Pienghji u Pettirussu
Nant’a l’alivi di spiranza e pienghji sempri
Bramma u sò amori
Chi com’un ghjornu s’hè pisatu in u me cori


O Pettirussu un ti n’andà sogu cun tè
E pà l’avvena friscia dinò ‘ssa riturnella


Cresci nantu a i monti
A noscia chjama a l’infinitu si ne và
Vivi supra ‘ssu mondu
A noscia voci di cridenza ribumbarà


O Pettirussu un ti n’andà vogu cun tè
E pà l’avvena cantemu bè ‘ssa riturnella


Corri sempri pà idda
Chi comu a luna pà u soli s’he scitata
Canti sempri pà idda
Chi comu l’omu pà a tarra si ne vultatu


O Pettirussu un ti n’andà stemu cun tè
Ma pà l’avvena cantemu bè ‘ssa riturnella


L’ORIU DI CHERA

Ni vidi spuntà u ghjornu 
Da livanti a la marina 
E pari chi tu fighjoli 
Quandu varca a Roccapina 
L’oriu di Culioli 
Espostu nantu a culina


Espostu a l’acqua e lu ventu 
Firma sempri sintinedda 
Vidi li monti di tempiu 
E navigà li batedda 
Vidi a Cagna ugni mumenta 
Vidi Asinao e Bavedda


Un arburu siculari 
Chi li servi pa iscala 
Quandu eramu sculari 
Facciamu u codda e fala 
Avàl’ codda a chi li pari 
Ghjeu, mai più pinsalu


ORTU D’AMORI

O quanti spassighjati in ssi violi fiuriti
Chi u tempu amurciatu un n’a mai svanitu
Primu amori prima punghjtura
Prima tristezza di a vita


In i so ochja fiuriti c’era milli culora
C’era a tarra infiniti e u dulci calori
D’un veru ortu d’amori
D’un veru ortu d’amori


A u branu di a vita prima strinta di cori
Pocu a pocu e vanita pà un lascia in cori
In quissu ortu d’amori
In quissu ortu d’amori


O quanti spassighjati in ssi violi fiuriti
Mani e cori accupiati a l’appiatu di i litti
Primu amori prima punghjtura
Prima tristezza di a vita


E ssi prumessi amati urnati di fervori
Si ni so sfilacciati cume ungni primu amori
Natu troppu a bon’ora
Natu troppu a bon’ora


E pò semu partiti e cadutu lu fiori
Mà in ssi tarra infiniti si ferma lu saporu
D’un veru ortu d’amori
D’un veru ortu d’amori


Si ferma lu saporu
D’un veru ortu d’amori
D’un veru ortu d’amori


TANTI GHJENTI

Alzaiani lu pugnu
Tanti ghjenti d’ugni età
E tali l’api in u bungnu
Ochji di a vulintà
Cù l’idea cumuna
Chi ni faccia trimà
I ghjenti senza furtuna
In circha di parità


Alzaiani lu pugnu
Senza mai dubità
Chi l’ideali pungni
L’omu chi voli guvarnà
E l’idea cumuna
Chi facci sempri trimà
E a sola furtuna
Chi ni pudarà firmà


A cretu a lu duveru
Omu fattu d’unestità
Mà s’altri incù manera
Cun arguzia e vanità
Ani criatu u so imperu
E a so muralità
Chi t’impara a essa fieru
Postu chi tu pò campà


Chi t’impara a essa fieru
Postu chi tu pò campà


Alziani lu pugnu…