Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Pè a scusa - Canzone Corse

Pè a scusa

A filetta


Pè a scusa
Liberata

Alba in le corte nielle
À l’orlu di l’esistenza frusta
Spire a parolla ghjusta
Sott’ à una coltra di centu stelle
 
In la notte imbariata
Ci funu l’omi à viaghjà
L’assaltu era di sperà
È scuppiò cum’è una cantata
 
Antone, Ghjuvanni, Paulu Sà
Numucci chì vinite à gallu
A vostra vita fù rigalu
Fattu ancu à quellu ch’ùn la sà
 
Machje, cità, doli, surrisi
L’anni sò corsi in lu campà
Ma una pagina si stà
Aparta annant’à i vostri visi.

Fiure

Un vascellu tontu
E un marosulu mossu
Cum’è tela slibrata
A un sguardu chi conta
U stampu di una smossa.

Ed eiu à mezu à quessi
Urfagnu di memoria
Calpighjatu in l’andà
Di li ghjorni prumessi
Mare di l’anticoriu.

Un cunvugliu umanu
Persu in lu so rambusciu
Mez’à e cose finite
Mez’à e bughje vite
Passu di ultimu usciu.

E u tempu s’hè ammansatu
Adossu à i me passi
Cum’è a neve in foce
Quandu mancu una voce
Piu n’ùn vole sgabbiassi.

Un vascellu tontu
Marosulu di miseria
Imagina di un’alba
Mentre a mio carne calda
N’ùn ghjetta chè matere.

M. Acquaviva \ G.C. Acquaviva

A’ Sergiu

Tù sì natu campagnolu
sbucciatu in la cuccagna
di l’alivi di Balagna
ùn lu senti u paisolu
chì ti pienghje è chì si lagna
figliulellu di Balagna

Tù currii per e strette
eranu l’ore sebiate
mezu à rise è ciarlate
Tù battii e cullette
Di vaghjime inargintate
cusì care e to cuntrate

Da u pinzu à a vela u ventu
furiosu è scatinatu
manda via issu lamentu
lamentu di u disgraziatu
in u frombu di u spaventu
da l’umanu stantaratu

Tù sì andatu à a scola
di corsa per a stradella
à latu di to surella
per i chjassi di a scola
erate una manatella
per beie à a funtanella

Tù ch’ai scupartu un ghjornu
l’amicizia a più cara
è i canti d’una tarra
tù ch’ai capitu un ghjornu
i culori d’una sarra
è l’adori d’una tarra

Da u pinzu à a vela u ventu
furiosu è scatinatu
manda via issu lamentu
lamentu di u disgraziatu
in u frombu di u spaventu
da l’umanu stantaratu

Tu ch’ai vulsutu dà
à i toii u t’ardore
E’ po tant’è tantu amore
Tù ch’ai vulsutu dà
Suminatu avii un fiore
ma hè granatu u dulore.

Tango dell’assenza


Ma dì ciò ch’è tù voli

Ma dì ciò chè tù voli
Hè bella a nostra terra
Da e so cime à i moli
Da e so cime à i moli
In centu riturnelli
Ci cantanu l’acelli
Hè finita la guerra
Hè finita la guerra.

Ma dì ciò chè tù voli
Chi si stà bè in paese
Quand’ellu ùn s’hè più soli
Quand’ellu ùn s’hè più soli
E ch’omu s’addunisce
In amicizia lisce
E bandere palese
E bandere palese.

Ma dì ciò chè tù voli
Li ferà prò l’avvene
E i lochi mntagnoli
E i lochi mntagnoli
Si quellu chi ci spera
Face girà la sfiera
Di e so inghjuste pene
Di e so inghjuste pene.

Ma dì ciò chè tù voli
Chi d’oddiu ùn si capace
Un ghjornu ti cunsoli
Un ghjornu ti cunsoli
E ti vene à u core
Un surrisu d’amore
Dolce quant’hè a pace,
Dolce quant’hè a pace.

A Filetta

Cun tè

Ùn parlaraghju micca per tè… 
Donna di la piazza di Maghju 
Anna, Maria o Lucia 
Temi ch’ùn sia compiu u viaghju 
Di tante vite à l’angunia 
Ùn parlaraghju micca per tè…

Ùn parlaraghju micca per tè 
Amica di la piazza Rossa 
Quand’è la notte senza stelle 
Copre di foscu la to mossa 
Chjama di speranze ribelle 
Ùn parlaraghju micca per tè…

Ùn parlaraghju micca per tè 
O ombra di biancu vilata 
D’un paese ch’ùn si ramenta 
L’amore ch’è tù l’ai datu 
Si sente sempre la to pienta 
Ùn parlaraghju micca per tè…

Ùn parlaraghju micca per tè 
Chì m’ai pigliu per la manu 
Per sunnia à un avvene 
Duve li surrisi saranu 
Sti fiori ch’un sò ancu à vene 
Ùn parlaraghju micca per tè…
Ma parlaraghju cun tè…

Mare eternu

E to bocche sicrete chi ingullinu i venti 
E gruppate figliole di i scunnisciuti pienti 
Anu putere a di l’oghje e l’antichita 
Tralasciate ch’elle funu da l’umanita.

Ma quandu a luna t’accarrezza 
Purtenduti i so ragi fiuriti 
Di fole e storie favulose 
Cun nave e vascelli da a notte invintati.

Tandu ti cali in core di a vechja surgente 
Di lu misteru chi nun conta piu cunfini 
é t’empii di canti chi s’affundonu feriti 
Sott’a le to rivolte chi fermanu senza fine.

Lisboa, noite triste