Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Guerrieri di l'Eternu - Canzone Corse

Guerrieri di l’Eternu

Chjami aghjalesi


Guerrieri di l’Eternu
CARNAVAL
 
Estiu sen grana 
Feda sen lama 
An car sens sen carnaval 
Molin sens ala porta barrada 
Taula sens vin torna venir.
N’avian dit que t’ères anat 
Al paîs d’ont se torna pas 
Entre la mar de l’amargant 
E las planas del pas res mai.
Estiu sen grana 
Feda sen lama 
An car sens sen carnaval 
Molin sens ala porta barrada 
Taula sens vin torna venir.
M’avian dit que t’éres perdut 
Dins las brumbas del pas nascut 
Al ras de mortas esperanças 
Del costat de la desbrembança.
Estiu sen grana 
Feda sen lama 
An car sens sen carnaval 
Molin sens ala porta barrada 
Taula sens vin torna venir.
E segur qu’avias cabuçat 
Cambas e braces barrejats 
Al cambat de las bocas mudas 
Paîs clavat, terras vendudas !
Estiu sen grana 
Feda sen lama 
An car sens sen carnaval 
Molin sens ala porta barrada 
Taula sens vin torna venir.

 
CHJERCHJU
 
Mi sente a vita d’ùn la pudè sente 
Sole scuru cum’è lu misteru 
Doppia incapiscitura fungu di mente 
Mi ne vog’à lampà mi ind’è lu pozzu neru.

 
Mi ne vog’annigà mi indè l’alti sapè 
Mai scritti, mai detti sell’ùn fuss’una volta 
Quandu Diu creò pè l’altri cum’è per mè 
D’una parolla sola u fondu è a volta.

 
Mi ne vog’à intigne, a tesa materiale 
D’un corpu faticatu è chì vole crede 
In lu pozzu di l’acqua musicale 
Chùn puderà nigà l’offerta d’a mio fede.

 
Mi ne vog’à circà, ciò chì mai persu 
S’hè perpetuatu in l’eternu paura 
Di l’eternu amore chì ci s’hè immersu 
È chì l’ochju divinu sempre sempre cura.

 
Mi ne vog’à scurdà la sete infinita 
Mai mai stanciata, oghje più nùn speru 
A notte hè venuta mi sente la vita 
Mi ne vog’à lampà mi indè lu pozzu neru.

 
CITÀ

Cità maiò da l’omi abbandunate 
U sognu ind’è u fume 
Di a giuventù scurdata 
È e mode d’altrò 
Ch’occupanu i mumenti 
Di i lasciati soli à mez’à li turmenti.

 
Cità maiò di case accatastate 
Sò chjose ind’è u cimentu 
E stonde disgraziate 
Di l’uniche cunfine 
Chì sò lettu è travagliu 
Senza nisun’sperenza di vince’ssa battaglia.

 
Cità maiò di l’albe fumicose 
Tante sfiere turmentu 
Contanu l’ore chjose 
È st’ultimu viaghju 
Quallà ver’di u paese 
U pientu siculare sott’à u stracciu tesu.

 
Cità maiò à l’usciu d’una storia 
Aspettate gulose 
L’omi senza memoria 
À l’entre d’un età nova 
Chì hè l’ultima fossa 
Di a vita cumuna chì fù a nostra forza.

 
Cità maiò chì di sciagura site 
Cità falze e sperenze 
Di negru culurite 
Cità ultimu sguardu 
Di l’anima tratechja 
Vi sbaccarà u tonu è struge a saetta.

 
COR’DI PANTERA
 
Principià vogliu 
Di mi’amore la guerra 
Cun tantu orgogliu 
Mi t’ai lasciata o cara 
Or’di tuttu què mi spogliu 
Ben ch’ella mi sia amara 
Ùn mi pare d’esse degnu 
Mancu più di vive in terra.

 
M’avie prumessu 
Di tè m’era ingagiatu 
Davant’à Diu 
Ghjuramentu prestatu 
Prufitatu ai di mene 
Quandu er’à lu sullatu 
M’avia fundatu un palazzu 
È l’aghju trovu spiantatu.

 
Tuttu spiantatu 
È senza fundamenti 
L’altri attendenti 
S’eranu messi nentru 
Eu ne girava à l’intornu 
Cun orgogliu è gran’turmentu 
Si stata cum’è Bazaine 
Quand’ellu ordì tradimentu.

 
Cor’di pantera, 
Fiera più ch’hè una tigra 
Tù m’ai traditu 
La mio sincera amica, 
È ch’eu ti veca vucane, 
Scalza, spugliata è famita. 
È pò ghjunghje à la mio porta 
Cù l’abbitu d’arimita.

 
Ti dò ghjasteme 
Diu ti dia scugnuri 
È ch’eo ti veca 
Per aria cum’è i nuli 
Chì tù ùn trovi frutti in locu 
Nè macerbi nè maturi 
Aveti da succore eu 
Videresti l’omi crudi.

 
Cor’di pantera 
Tù ne serai in eternu 
Chì à lu mio core 
Ficcatu ci ai un pernu 
Eu sò cum’è li banditi 
Chì stanu fora l’inguernu, 
Sò cum’è li gran’suffrenti 
Chì vanu à brusgià à l’infernu.

 
Quì chjodu u fogliu 
Cun tristezza infinita 
Tutta sperenza 
In u mio core hè sparita 
Quella chì n’hè la cagione 
Di nunda sia esaudita 
Sianu lacrime è sangue 
U restu di la to vita.

 
ESSE
 
À l’alba scunnisciuta di li to primi sogni 
Issu sbardu incuriusitu à l’entre di u mondu 
U mondu sempre novu à ditt’i to bisogni 
U celu à l’infinita u mare senza fondu. 

 
Esse.
 
À l’ora benedetta di li to primi passi 
L’inforcu senza fine chì tuttu hè da truvà 
Esse la meraviglia è lu smeravigliassi 
Mille sò le canzone è mille ai da cantà. 

 
Esse.
 
L’amore chì ti cresce è stacca e to stonde 
A terra chì ti porta nutrisce i to versi 
A manera furiosa di stringhje ancu l’onde 
Esse’ssa supranenza ; i to penseri immersi. 

 
Esse.
 
U filu di u tempu chì scrive e to cunfine 
Imbucina a to vita à u ghjumellu più strettu 
Esse la forza in tè chì ùn teme la fine 
Matura lu to attu, infiara lu to dettu. 

 
Esse.
 
U soffiu di u tempu chì copre u to sensu 
Chì acceca a to lumera è cambia i to bisogni 
In l’eterna maestrà d’esse di lu silenziu 
Eppò lu mare immensu tracarcu di sogni.

 

GUERRIERI
 
Centu milla guerrieri anu francatu la bocca 
Tutti vestuti di lume cun trumbett’è cun tamburi 
Facenu trimà la terra chì seranu l’auguri ? 
Centu milla guerrieri anu francatu la bocca.

 
Fissanu un puntu luntanu, a vittoria chì s’avvicina 
U nemicu soffrerà sterperanu u so locu 
Pè di qual’hè u maestru, diceranu cù u focu 
Fissanu un puntu luntanu, a vittoria chì s’avvicina.

 
Ma daretu à l’armata l’ultimu hà passu stancu 
Carcu à sudor’è sangue trascina la so miseria 
Luntanu dananzu à ellu c’hè una musica guerriera 
Ma daretu à l’armata l’ultimu hà passu stancu.

 
Lu so cantu hè di silenziu è la so paroll’hè muta 
Pensa à ciò ch’ùn hè più per ùn sente ogni sassu 
Di stu caminu di croce chì ormai hè lu so chjassu 
Lu so cantu hè di silenziu è la so paroll’hè muta.

 
Ma sintite la mio voce, sintite la mio canzona 
Per l’ultim’umanità è per l’ultimu suldatu 
Li so guai lu so sangue, u so passu trascinatu 
Hè per ellu, ellu solu ch’eu cantu sta canzona.

 
Ma sintite la mio voce, sintite la mio canzona 
Per l’ultim’umanità è per l’ultimu suldatu 
Li so guai lu so sangue, u so passu trascinatu 
Hè per ellu, ellu solu ch’eu cantu sta canzona.

 
L’ETERNU
 
L’eternu port’à l’eternu, a muca di u tempu. 
Ma in paese meu, l’eternu u soffia u ventu.

 
D’eri à oghje a listessa strada, 
A strada eterna di u sempre, di u sempre.

 
U sempre fattu straziatu, testimone sò e teppe. 
Mure accatastate, orte di u tempu andate.


 
Calcicate da l’umani, cù e so sapienze strane. 
E soie eranu linde nimu ‘ùn l’insignava.

 
Fatte di vita, fatte di morte, 
Fatte cusi fatte di sorte, 
Ma l’arba colla è morenu l’orte.

 
Ortu quì ci n’hè unu, l’aghju vistu eramu inseme. 
Pulitu eppò zappatu culor’ di veranu.

 
Un ortu appruntatu da e nostre mani, 
Per i populi e per dumane, 
Per dumane !
L’eternu…

 
PER U TROPPU
 
Per e famiglie stirpate 
À l’entre d’un mondu novu 
Per e terre abbandunate 
Induve nisunu si move 
Per tanti chì sò cascati 
Sbagliati da lu to stracciu 
Ti stupu in faccia.

 

Per’ssa lingua pruibita 
Chì sapia tante fole 
È i zitelli insischiti 
À e porte di e scole 
Per a lingua ch’oghje scrivu 
È a via ch’ella traccia 
Ti stupu in faccia.

 
Per’ssi batelli vituperii 
À u mutà di e stagione 
Per l’inghjulia è la miseria 
Chì sò in le mio canzone 
Per u core chì si stringhje 
Ghjuntu à l’ultimu dispacciu 
Ti stupu in faccia.

 
Per e to bucie infame 
I to soldi è e to terre 
Per quelli morti luntani 
È tanti chè tengu cari 
Per a forza chì ci tene 
In u seculare abbracciu 
Ti stupu in faccia.

 
Per e stantare muderne 
Chì a guerra sò spechji 
È per e stonde d’infernu 
Ch’elle contanu à i vechji 
Per u mio figliolu natu 
Chì mi spalanca e bracce 
Ti stupu in faccia.

 
SOGNI ZITELLACCI
 
Ùn ci n’era battelli cù le vele imbuffate 
Da visità lu mondu o girà lu Terraniu 
È mi facia in capu è mio giarandulate 
Ma turnai cù mè più d’un ricordu stranu.

 
A notte s’o ci pensu o sia puru in sognu 
Mi vene st’armunia è’ssi dolci parfumi 
I balli infiarati per un vechju demoniu 
È la notte s’accende di millaie di lumi.

 
Una donna chì balla era forse una dea 
Accorta u mio fiatu è quellu di a folla 
L’oriente carrezza è ne serà la mea 
Sta manu chì si stringhje è stu sangue chì bolle ?

 
A sciabula chì pende à lu mio currighjolu 
Mi batte nant’à l’anche è luce sott’à la luna 
À mi dete un guerrieri ch’ùn avia figliolu 
È chì sentendu l’ora disse « bona furtuna ».

 
Tandu sì chì l’avia a puesia in capu 
Puesia di luna svapurata à lu sole 
Ùn ferma dighjà nunda di stu tempu beatu 
È i ghjorni à stu mondu paren’anch’elli fole.

 
SUNATA
 
Pienghje in mè cum’è a rosula 
Di u so ultimu veranu 
Pienghje in mè cum’è una nottula 
In lu viotu di li mio anni.

 
Pienghje in mè cum’è u fiume 
Di u so amore cusì longu 
Pienghje in mè cum’è u fume 
Di sta canzona ch’eo songu.

 
Pienghje in mè cum’è un stritu 
A puesia ch’ella fù 
Pienghje in mè cum’è u nidu 
Viotu è u scherzu di mai più.