Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Franchendu issu passu - Canzone Corse

Franchendu issu passu

Esse


Franchendu issu passu
Fughjitu lu to dumani
 
Fughjitu lu to dumani 
In i panni di a morti
Oghji hè compiu lu viranu
Chì strascinaia a to sorti

 
Indù una ultima prighera
Berculata da l’amori
Quandu ghjunsi quidda sera
Si sparghia u dulori

 
Issu ultimu velu calatu
Ci hà purtatu tanta pena
U to cori chì ci hà datu
Gioia è risa quant’è rena

 
Da issu tempu miramentu
Quandu sbuccaia la gioia
D’un mori mai spentu
Pà la ghjenti pà li toia

 
Stondi turnati bioti
Quandu franchesti issu passu
Da la vita à la morti
Chì curria pà issi chjassi

 
Chì tù porti in paradisu
A dulcezza di u to visu
Induva tù sì sipolta
Aspirenza sarà coltu.

 
Fior’ di Stella
 
S’era pisatu lu sole
Quella mane sopra l’onde
Quandu pianu li ventullli
Carezzavanu e sponde
Chìlu fischju di l’ocelli
Mi contava duie fole.

 
M’arricordu quellu ghjornu 
Le mio pene so smarite
Ci era in l’aria un incantu
Chì h guaritu e mio ferite
Si hè schjaritu lu mio cantu
In stu mumentu eternu.

 
In u fiume chì curria
Aghju intesu una voce
Chì parlava d’una stella
Nata per purtà la pace
In core d’una zitella
U so lume risplendia.

 
E issa voce discitava
Ghjuvanotti è vevhjaconi
Ribumbava la nutizia
Per li valli è li valloni
Li purtava l’amicizia
E incù spurgulava :

 
Chì lu mondu si disceti
Per veda quella zitlla
Ch ‘ elli nascinu terzetti
E ancu qualchì paghjella
Stu ghjornu ch ‘ellu si festi
Oghe hè nata Fior’di Stella.

 
Impiaghjera
 
Mintigunendu Petru Antonu 
Si ne fala à la marina 
Ingutuppatu in un pilonu 
Luci a stedda matuttina

 
Ind’è sta piaghja abbuttata 
Da lu Turcu è lu Francesi 
A lavurà in sta ghjurnata 
Ti custrigje u Ghjenovesi

 
A straziera ghjuvanucciu 
Ti ne fala da a muntagna 
Quand’hè fiuritu lu tarabucciu 
Vole à stantarà l’altagna

 
Nantu a sta piaghja disbittata
Ci stà una fiatu murtali
Un temi a morta spietata
Porti li to animali

 
Nantu à a strada ciuttulata
Pidda versu à a marina
A staghjoni hè principiata
Hè siccata la vadina

 
Nantu à sta piaghja cumprata
Da lu riccu è lu banchieru
Lampu una chjama rivultata
Da mettea fora u stragneru

 
U picciafocu
 
Maladì vogliu l’umuccia
Chì d’estate tutti l’anni
Senza teme li disguasti
Senza misuà li danni
Zinga focu li machjoni
Brusgia à Cirnu, li so panni

 
Quandu asciuttu hè lu terrenu
Cunsuntu da la sicchia
Quandu la legnaincastola
E s’incrustula l’umbria
Di la terra di bellezza
Ne face una desertia

 
Ma nun ti trma la manu
Ma nun ti casca lu fiatu
Un senti di la cuscenza
Lu puzzicume tenace
Quan’è tù giri ste coste
Per imburrì la furnace

 
Lava puru le to mani
E strufina o falzo
A l’acqua di le surghjente
Ciota è netta la to faccia
La tacca chì t’ai addossu
Un ci hè acqua chì li caccia

 
O mosru di vive indegnu
Ma chì strana frenesia
Di smpre scatinà fiare
Per biscoce cio chì cria
Chì tu secchi cum’è ella
E vaca à la malavia

 
O corsu, qual’è tu sia
Più nun lascià fà dispettu
A la to terra chì pienghje
La so sorte addulurata
A quellu chì face u male
Ch’ella ùn sia pardunata !

 
A ghjallina 
 
Eiu avia una ghjallina
Chì facia ogni matina
Un bellu ovu
Avà so quindeci ghjorni
Ch’eo la cercu in sti cuntorni
E chì un la trovu.

 
Eiu ci pensu mane è sera 
A la mio ghjallina bianca
Capinera
Chì venia à manghjà in manu
Granone, orzu è granu
E risella.

 
So falatu in pullinaghju
E ne aghju custattatu
Custattatu
Chì lu ghjallu più nun manghja
Da quantu ch’elu si lagna
Addisperatu.

 
Sì la volpa hè l’assassina
Di sta povera ghjallina, 
Ch’ella morga 
Ch’ella vaca à malafine
Cun tuttu lu so razzinu
In una borga.

 
S’ella hè stata a billuccia
Chì li suchjatu lu sangue
Ch’ella crepi
Ch’ella sbattuleghi l’anca
A u pede d’una ficaccia
Senza pretti.

 
S’ellu hè statu u falchettu
Chì un colpu di scuppettu
Lu sfracelli
Ch’ellu vaca à malafine
U nemicu di e ghjalline
E di l’ocelli.

 
Sì per una scurpacciata
Capinera fù arrubata
Fia prò
Chì per fà un bon’prudettu
A u malatu benedettu
Chì a manghjo.

 
In tantu chì a mio ghjallina
Mi facia ogni matina
Un bellu ovu
Avà so quindeci ghjorni
Ch’eo la cercu in sti cuntorni
E chì ùn la trovu.

 
Ricordi zitellini
 
Stonde di gioie la sera
In i fuconi fumicosi
Incù le fole dopu cena
Accantu à la brosta rossa
E dopu in a notte nera
Si diventa paurosu.

 
Babbone contava storia
Incù mammone à la pignatta
Mamma ella sempre fora
Curava la so infurnata
Babbu sempre in la machja
Turnava la so bandata

 
E stonde sottu à i castani
A ombria è a sulia
Incù le spine in la manu
O quant’ellu si suffia
Un basgiucciu di mammone
E atndu si ripartia.

 
O le stonde per li prati
A rotte à fughje in le filette
Ghjunghjamu tuttu sfiatati
A l’orlu di lu « Puzzettu »
E tandu quelle inciuffate
Facianu i più belli effetti.

 
Eppo le stonde spaventu
A la Ghjunta di l’inguernu
Tandu soffiava lu ventu
E ci portava l’affannu
Mamma èbabbu à lu tempu
Un devianu dà capu.

 
Isse stonde oghje so finite
Ancu e fole so fughjite
Noi simu bè ingrandati
E qualcosa avemu capitu
Chì la vita hè ingranta
E chì nunda hè graditu.

 
Ci hè quassù
 
Sopra à lu lagu di Lancone
Ci hè muvrella, ci hè muvrella
Chì pasce indù l’arbicella 
Vicinu à mente è criscione
Sopra à lu lagu di Lancone

 
Sopra à lu lagu di Lancone
Naviga la mio muntagna
E lu sole l’accumpagna
Induve l’acula si pone
Induve l’acula si pone

 
Ci hè qassù la mio muntagna
Un bellu lagu dinù
E lu sole ci si bagna da qassù…
Ci hè quassùla mio muntagna
U mio lagu ci hè dinù
E lu sole ci si bagna da qassù,da qassù…

 
In una grotta luminosa
Ci canta la mio surgente
Chì mi richjara la ment
Mi cunsola è mi riposa
In una gotta luminosa.

 
Indù sta grotta luminosa 
Ci sto bè fin’ ch’ella dura
Ma quaghjo ci hè la pianura
Sempre in brama di qualcosa
Sempre in brama di qualcosa

 
Paghjella d’amore 
 
Vuleria chì per tè
Ogni ghjornu fussi festa

 
Di rosule prufumate
Incurunatti la testa

 
E purtatti per la manu
Luntanu da la timpesta

 
Voce mori 
 
Da isse loche brugiasangue à serenu impastate,
Da issi monti basgiaventi tante stonde azzicati,
So di radiche è di ghjente,
Di ricocchi è intrecciate.
Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremanne mille cori
E fà cresce l’idea vera.

 
Fiume d’oru diviziosu d’annacquanne tante terre,
Assaziendu lu marre mondu, ùn cunnosce le fruntiere,
A fiumare scanellate
Da infruttà mente è manere.
Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremanne mille cori
E innalzassi a preghera.

 
Chjerchju umanu spannacantu d’una leia trinitaria,
Piglia fiatu à lu fraternu per un ansciu d’armunia,
Si ne sparghje, voce unite,
Da basgià la ghjente varia.
Cantanu le voce mori l’armunie mare è terra,
Da tremanne mille cori
E turnassine bandera.

 
Campesino
 
Ti mandu qui issa letteruccia
A tè fratellu d’altri paesi
Nata da lu fiore chi sbuccia
Sopra a terra di l’offesi
Chi inghjalisce è si dissuchja
Da sottu à li raghji accesi

 
E portalu quissu missaghju
Per tutti quelli chi so d’avvene
E di l’anticu ai primura
E di l’avvene un ai paura

 
Tu si ribellu di li piu forti
Chi la milizia vene à pigliassi
L’ombra di la gattiva sorti
Ti seguita in ogni chjassu
Oghje hè a miseria è a morti
Chi s’appicanu à li to passi

 
E portalu quissu missaghju
Per tutti quelli chi so d’avvene
E di l’anticu ai primura
E di l’avvene un ai paura

 
Ti mandu qui le mio sperenze
Quelle di lu to benistà
Quandu smarita a viulenza
Un ghjornu pudarè campà
Per suminà in le to lenze
U fiore di a Libertà

 
E portalu quissu missaghju
Per tutti quelli chi so d’avvene
E di l’anticu ai primura
E di l’avvene un ai paura