Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
So di quelli - Canzone Corse

So di quelli

Cirnese


So di quelli
‘Ssu ventu
 
Quale serà ‘ssu ventu? 
Chi soffia in u nostru pratu 
Un’ora di paura 

O un buffulu di sperenza 
 
Ellu serà spandicadore 
O creatore d’un avvene 
Empiendu u nostru core 
D’allegria o di dulore 

 
Ellu serà caldu 
A brusgià u nostru mondu 
O serà frescu 
A purtacci un celu novu 

 
Cù stu ventu infucatu 
Schjarita hè sta ghjuventù

E d’un passu scurdatu 
Rè hè u silenziu 

 
Cù stu ventu infucatu 
Schjarita hè sta ghjuventù

E d’un passu scurdatu 
A purtacci un celu novu


Annu novu 
 

Tù chi ghjunghji puntuale 
È t’affachi spenseratu 

Da tutti sè aspettatu 
Per stancià u tempurale
Risonà u nostru male 
È appacià u passatu 

 
Sè u sonniu ideale 
D’un avvene più sebiatu 
Senza odiu ne peccatu 
Ma solu piacè è sciali 
Duve ferma tale è quale 
U solcu di l’antenatu 
 

Spalanca qui e to ale 
Versu u celu bramatu 
Ogni mumentu spannatu 
Da un eternu fanale 
D’amore tradiziunale 
È rispettu incalcatu 
 

Manteni u naturale 
È l’estru aggalabbatu 
Fà ch’ogni zitellu natu 
Cù l’altri sia uguale 
Sempre un corsu liale 
A issa terra arradicatu  

U celu

À u celu chi pesa l’ore 
À u sole ch’ellu ci manda 
A  sta vita chi vene ava  

Ellu pianu s’arricumanda 
 

Ma la sera quand’ellu hè 
Stancu si di a sarabanda 
Face un sognu è da per sè 
A speranza ellu a dumanda 

 

Credici tù ci crede ellu 
A l’amore quand’ellu c’hè 
Quessu hè l’avvene u più bellu 
Per ellu, per tutti è per tè 

 

A so strada senza fà nice 
I so passi di menu male 
Mai nimu ferà da sè 
S’ellu pensa chi nunda vale 
 
Credici tù ci crede ellu 
A l’amore quand’ellu c’hè 
Quessu hè l’avvene u più bellu 
Per ellu, per tutti è per tè 

 
Pasturellu di San Pè
 
Quand’ellu spunta lu ghjornu
Cu la to musetta à collu
Ne pigli quelli stradelli
Chi longanu lu Cugnolu
Ai per solu cumpagnu
Lu to cane pediolu

 
I primi raghji di sole
Chi schjariscenu le muntagne
E calanche di San Petru
Induve ci dormenu l’altagne
Faci sente lu to fiscu
Tandu movenu le capre

 
Quandu lu to fiscu ribomba
Quassu per le calanche
Falanu a fuga serata
Elle chi un so mai stanche
Sanu ch’ai l’allusingu
Sempre piattu in la to manu

 
Dopu fattu la meranda
Ti faci una sunnata
Nant’à un lettu di filette
Passi una bella stondata
A lu frescu castagninu
Ti facianc’una cantata

 
E lu nostru pasturellu
Oghje si n’hè andatu
Soca versu d’altre cunfine
Induv’ellu hè piu ripusatu
Quassu ci hè sempre u sole
Hè fiuritu lu so pratu

 
In’ssu pratu di virdura
Pasturellu un hè piu solu
Quessa la so di siguru
E ghjè cusi ch’eo mi cunsolu
Cu lu so cuginu luisu
Stanu be in paradisu…


Malincunia 
 

M’arricordu di’ssa machja 
Cum’è mille soli, era luminosa 
Maestosa natura abbandunata 
È a terra, l’ai pigliata 

 
In un paese era una vincighjata 
ln’ssu mondu s’hè sminticata 
Nant’à e piazzette ùn si balla più a pizzica 
E a cultura, l’ai  arrubbata 

 

Nant’à’ssi vechji banchi, a gioia di parlà la 
In un cricchennu ella, si suffoca 
Furioso sintinella, d’una vita scurdata 
È a nostra lingua, l’ai cundannata 

 

Curagiosu, populu era 
Di’ssa battaglia tante piaghje à sullivà 
A to grande guerra, l’anu fatta 
Ma a storia, l’ai scanciliata 

 
In’sse muntagne l’acellu cantava
Mutu fubbe una ghjurnata veraninca 
Ferita innucenta cum’è ‘ssa prima trinca 
Ma a libertà, l’ai incarcerata

 
 
Nant’à’ssi vechji banchi, a gioia di parla la 
In un cricchennu ella, si suffoca 
Furiosa sintinella, d’una vita scurdata 
È a nostra lingua, l’ai cundannata 

 
È a terra l’ai pigliata 
A cultura l’ai arrubbata 
E a storia l’ai scanciliata
E a libertà l’ai incarcerata

 
Ti vulia di 
 

Ti vulia di u tempu passatu in furia 
Ti vulia fà scopre ‘ssu caminu di vita 
Ti vulia dà lu mio batellu pè franca sta cunfina 
 
Una notte mi so discitatu, pensavà ch’è tù c’era qui 
Accantu à mè pè guarisce le mio ferite 

So statu innamuratu d’una fulena d’amore 
Chi hà fattu batte lu mio core

 
Quand’ella si sveglierà
 
Inghjottatu da u mare 
S’hè chjinatu u sole 
Daretu à ellu’ssa trista realità 
Annigatu pè infine scurdà 
 

Silenziosu hè u celu 
Di sperà, hè stancu 
U ritornu di l’immaculata culomba 
Pè schiarisce’ssa digrazia nera

 

Sullivà e muntagne pè truvà lu so caminu 
Seguità u fiume pè capi lu so destinu 

À l’alba d’una ghjurnata turmentata 
Cuscenza abbandunata à l’uscure pensate 
Quand’ella si sveglierà pè fà la ingrandà 
Quallà a ghjuventù serà 

 

Chjode l’ochji è sente lu so stintu 
Francà a notte pè sunnià dumane 

E circà’ssu prufume di lindumane 
Senzà riflette cio chi serà I’avvene 

 
Sullivà e muntagne pè truvà lu so caminu 
Seguità u fiume pè capi lu so destinu 

À l’alba d’una ghjurnata turmentata 
Cuscenza abbandunata à l’uscure pensate 
Quand’ella si sveglierà pè fà la ingrandà 
Quallà a ghjuventù serà 

 
Ti daraghju
 
Ti daraghju a cuscenza 
D’un lindumane più caru 
Induve issu celu chjaru 
Sarà a nostra partenza 

 
Ti daraghju a passione 
Chi mi fiurisce in pettu 
Tale u versu dilettu 

Di le più belle canzone 
 
À tè, ogni pensata gradita 
À tè, quessa gioia infinita 
A tè, a speranza rinvivita 

 
Ti daraghju a manera 
Di pudè cresce inseme 
Eppo l’emuzione streme 
D’una passione sincera 

 
Ti daraghju u surrisu 
D’ogni sintimu beatu 
Chi sarà sempre stampatu 
A I’orlu di lu mio visu 

 
À tè, u principiu d’un novu albore 
À tè, a chjave di u mio core 
A te,  per sempre quest’amore

 
Bianca è nera
 
Sò di piaghje mare é monti
D’albore é di tramonti
In manu à l’omi ponti.

 
So di l’eterne passione
A mille rivedincazione
U stema d’una nazione
Da appende a ogni balcone.

 

So a spera d’una volta
a cuscenza chi va sciolta
E chi sempre si rivolta
Da un esse mai tolta.

 

So di fede rinvivitta
A l’andatura ardita
In vanu pruibita
Svintuleghju a l’infinita.

 

So tessa di storia fiera
Di rispettu di spartera
In core d’ogni ventera
A l’eternu Bianca é nera

 

So di l’eterne passione
A mille rivedincazione
U stema d’una nazione
Da appende a ogni balcone.

 
So di fede rinvivitta
A l’andatura ardita
In vanu pruibita
Svintuleghju a l’infinita.

 

Pensà 
 
Pensà à tutte ‘sse stonde beate
À tutti sti ricordi empiuti d’amore
Quandu ricevu lu to sguardu
Lu to visu mi pare più bellu

 

M’ai dattu u piacè di a vita
Un sintimentu d’eternità
Una raggiò di crede
Ch’è tù fù lu mio primu amore

 

È stà à sente la to voce
Carezzendu lu mo esse
Dendu mi a forza d’amà
A voglia d’amparà

 

U tempu passa ma mi ferma sempre
La to mente cù stu surrisu
Chì po’ fà pianta l’ore d’una notte
Pè apre le so porte à un sognu eternu

 

È stà à sente la to voce
Carezzendu lu mo esse
Dendu mi a forza d’amà
A voglia d’amparà

 

È stà à sente la to voce
Carezzendu lu mo esse
Dendu mi a forza d’amà
A voglia d’amparà

 
A musa di l’esse
 
Aghju spechjatu a mio mente 
In l’acqua d’una surgente 
Per pudè cunnosce a musa 
Ch’in u mio core hè rinchjusa 
 

Trà u trimuleghju di l’onda 
C’era issa donna vagabonda 
Una fata fatta d’arcanu 
Chi mi piglià per la manu 
 
ln a bughjura a seguitu 
Longu à un chjassu secretu 
Trà la fede è u timore 
Hè per mè u solu albore 
 
M’accarezza à l’ispensata 
Di fantasia incantata 
Discitendu tutti i versi 
Ch’in u mio capu si so persi 
 
So di quelli 
 
So di quelli ch’anu tracciatu 
Un chjassu fattu di spartera 
Omi di passione sincera 
Incù u stintu indiatu 

 
So di quelli ch’anu stantatu 
A richezza di quessa terra 
Da fà ch’ùn si pianti a sfiera 
Di u nostru tempu beatu 

 
So d’una leva ch’ùn si tace 
Incù u spiritu tenace 

È più ch’è mai so capace 
À tesse l’avvene di pace


 
So di quelli ch’anu alzatu 
Aldilà di ogni fruntiera 

A voce eppo a bandera 
Di un populu smisuratu 

 
So di quelli ch’anu speratu 
Incù a faccia alta è fiera 
In un mondu di gioia vera 
È di rispettu tramandatu


 
So d’una leva ch’ùn si tace 
Incù u spiritu tenace 

È più ch’è mai so capace 
A tesse l’avvene di pace 
So di quelli …