Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Da i to sogni - Canzone Corse

Da i to sogni

Cirnese


Da i to sogni
Da i to sogni à i mei

Hè un fiore chi ci hè natu 
U lasceremu ingrandà 
Sin’à i culori cari 

Di a so più belle età 
Hè un arburu chi sbuccia 
Lascemu lu spampanà 
Sin’à ch’ellu porti frutta 
Sin’à lu so maturà 


Da i to sogni à i mei, 
hè un sole chi va 
Tra i toi è i mei, 
u feremu pisà 


Hè un acellu chi vola 
U lasceremu vulà 
Sin’à u celu turchinu 
D’un paese da sperà 
Hè u veranu chi vene 
Lascemu lu avvicinà 
Cù le so tempere belle 
E a vita à rinnuvà


Hè una voce chi canta 
Cù 
Quill’altre à ricuccà
E po trè si so liate 

Da l’armunia à truvà 
Hè una luce chi splende 
Lascemu la splendurà 
Da Ii so monti è le piaghje 
Sopr’à un mare è libertà 


Musica

A musica hè in noi tutti 
Hè un arburu à mille frutti 
Hè di spartera è di passione 
Di pace è di revoluzione

 
A musica hè sempre à fiancu 
Hè d’albe è di notte in biancu 
Hè un chjassu à spessu incertu 
Un viaghju à core apertu 


Mi dai quantu ti DO 
Da FA MI diventà RE 
È SOL’accantu à tè 
Un omu liberu so ! 


A musica hè una furtuna 
Trà l’alme intreccia a so funa 
Si po veste di malincunia 
D’amore schiettu è d’allegria

 
A musica hè universale 
Una richezza immateriale 
Po esse antica o muderna 
in u tempu fermerà eterna … 


Scrittori

A notte sorge per sfiurà o to scrillura 
È à lucendiluna cù l’estru vagabondu 
A to piuma lesta custruisce un mondu 
ln l’andatu paisanu di a vechja cultura 


Sempre porti a to petra à l’edifiziu 
Sintinella fiera d’esse di issu paese 

U versu indomitu eppo e mani tese 
Conti una storia spruvista d’artifiziu 


Pueta di dumane, d’oghje è di prima 
Ti vogliu ringrazià è di ti la mio stima 
Inalzà ogni mente versu l’alta cima 
Chi porti u to core in punta di rima 


Ricusi ogni gabbia di legge inghjusta 
Sempre arrittu è prontu à difende 

L’anima altiera chi mai ùn s’arrende 
Manteni accesa a più nobile brusta 


Umile, presente di pettu à u timore 
Lasciendu a to mente corre à briglia sciolta 
Scrivi a lettera d’oru, a pace è a rivolla 

È per l’eternità a to rima mai ùn more 

L’isule surelle

À l’ascosu di u mare, si scopre una citadella 
lnturniata da le torre, quelle mute sintinelle 

Cume eterne vardiane, sempre arritte è ribelle 
Radica di la mio vita, la mio cara Cursichella

 
U to sguardu tuccherà, una stanlara arcana 
Capraia ella si chjama, testimonia marturiata 
D’ogni feroce battaglia, di a so storia calpighjata 
Ma s’inalza alta è fiera. cun un visu di guerriera 


Ne so le quattru surelle, arradicate à lu mare 
So meravigliose gemme. cum’è elle ùn ci hè la para 

Traierà l’isula d’Elba. d’un prufume dilicatu 
Purtatu da quella ambata, una carezza innuchjata 
Mi fendu innamurà, di a to belezza incantata 

Si la richezza sicreta, un accintu infantimatu 

Si pittura à l’orizonte. quellu scogliu sbandunatu 
Sta furtezza sminicata, chi strapiomba la marina 
Sta muntagna luminosa, splendurente da regina 
Monte Cristu hè lu so nome. un locu santu è sacratu 


Ne so le quattru surelle, arradicate à lu mare 
So meravigliose gemme, cum’è elle ùn ci hè la para 
Ne so le quattru isulelle. quattru eterne sintinelle 
Meravigliose arcipelle. di u mare e figliulelle 


Minuritaria

Ederki trufatzen zarete gure aberastasunaz 
Beldur baitzarete desberdina denaz 

Herri bat ukatzen duzue, ta itotzen kemena 
Ez baituzue ikusten haren edertasuna

 
Serrate ogni porta à la nostra spannata 

È nulla ùn v’importa s’ellu vene da l’altri 
lncù u tonu spertu site frà i più sgualtri 
Pè ghjudicà l’incertu d’une schietta parlata 

Ma ferma sempre in l’aria 
Una voce per fà capi 
Chi a lingua chi campa qui 
Di l’altre hè sulidaria 
È benchè minuritaria 
Mai ùn puderà spari ! 

Ader makur zaharkituak, errotik bote eta hautsi 
Hazia eta fruitua, denak lehertu eta suntsi 
Deus ez da gelditu behar lehenago zenetik 
Hemen ezpaita besterik indar legea baizik 


Ùn vulete più sente a minima parolla 
Di e favelle spente in core di e regione 
Cù l’animu spietatu stirpate u paragone 
Solu u vostru parlatu hè degnu d’une scola 

Generazione

So d’una generazione 
Chi dà retta à u vanu 
Ricusendu l’usu anzianu 

È tutte e so tradizione 

So d’una generazione 
Chjusa in u virtuale 

Ch’ùn sà più quant’ella vale 
A spartera è l’unione 


Ma ùn vogliu esse cusi 
Ùn hè per mè issu mondu qui 
Aghju altru à fà è altru à di 
È un stintu da custudi 


So d’una generazione 
Da u parè sottumessa 
Scurdendu d’esse sè stessa 
Di pettu à u paragone

 
So d’una generazione 
Accecata da a gloria 
Chi tralascia a memoria 
È a storia d’una nazione 


Generazione 
Di tradizione 
Generazione 
Pronta à l’unione 
Generazione 

Nova nazione 

Versu novu

Cantemu lu versu novu, cantemu lu benestà 
Cù l’amore di travaglià ritrovu 

Cantemu un verde veranu. un avvene à suminà 
Chi dumane leverà u granu

 
No chi stu locu ùn hè chjucu 

Chi ghjè quellu di u core 
Hè u locu di l’amore – tenutu 

No chi sta vita ùn hè stretta 
S’ella hè quelle pellegrina 
A strada di a matina – diletta 

No chi stu tempu ùn hè scarsu 
S’ellu hè quellu di l’accordu 
Cù lu so vechju ricordu – spapersu 

No chi l’avvene ùn hè cottu 
Un’alba nova si pesa 

ln tutti ci surteremu – da u ciottu 

No chi sta lingua ùn hè persa 
Chi s’ella ne fù sbandita 

Avà dicerà la vita – diversa 

No chi st’isula ùn hè morta 
Compiu u tempu di notte ceca 
Beatu quellu ch’arreca – è porta


Fighjola

À terra ùn hà spèrenza 
Sola ùn si po difende 

ln faccia à l’ignurenza 
Di l’omu chi vole vende 
Smintichendu a filetta 

Per empie la so bunetta 
U rispettu ùn esiste 
Per u solcu di l’antichi 
A scimizia di l’acquisti 
Hà sfattu i so vistichi 
Sfraiendu senza primura 

I muri di a cultura 

Ma fighjola u to locu 
Fighjola ogni circondu 

Da a cima à u fondu 
Si ne more pocu à pocu 
Chi n’hè ghjunta à l’abbrocu 
A richezza di issu mondu 


Hè svanitu l’ideale 
Di u valore passatu 
Chi u stintu attuale 

À morte hà cundannatu 
Un populu chi fù rittu 
Ma ch’avà si ne stà zittu 
Hè sradicata a virtù 

ln u pettu di l’avvene 
È di tuttu cio chi fù 
Ùn fermarà ch’è fulena 
Spazzata senza rimorsu 
Attempu à l’esse corsu 


A fiancu à tè

À fiancu à tè ogni ghjornu 
Hè un sonniu rinvivitu 
Andata senza ritornu 
Versu l’amore infinitu 


À fiancu à tè tuttu splende 
Chi u to visu rischjara 

È d’un uchjata accende 
A me più intima fiara 


À fiancu à tè, à fiancu à tè … 

À fiancu à tè l’armunia 
A campu à vita persa 
Cum’è un raghju d’allegria 
Chi u mio esse attraversa 


À fiancu à tè l’avvene 
Hà un gustu d’eternità .. 
Chi pè quessa è mille à vene 
A mio vita cun tè serà.


Presente

Ai tante brame in core, à fà cresce 
Avvinte da u timore, d’ùn riesce 
Ai tante secrete sfide, da vince 
Un mondu chi ti surride è à a gioia scunvince

 
Ùn attempà e spere chi teni in mente 

Fà ribumbà a to vuluntà ardente 
Pè fà carnpà ogni sonniu à u presente 

Ai una richezza in tè, seppelita 
Pè supranà ogni frezza, di a vita 
Ai una fede in e vene, ch’ùn pianta 
Agguanta u to avvene. d’una forza tamanta 


Ai da sempre in e mane 
E chjave di u to destinu 
Per inventà un dumane 
Senza teme u camminu … 

Camperà

Ci avete insegnatu l’arte 
È a fede d’intraprende 
Una passione da sparte 
Cù a forza ch’ùn s’arrende 
U rispettu di l’impegni 

È u valore d’esse degni 

Ci avete senza paura 
Francatu da tante strage 
È porsu for’ di misura 

A richezza di a pace 
Quessa fiara da mantene 
Pè custruisce l’avvene 


D’ogni mossa smisurata 
L’estru emu à tramandà 
Cusi a vostra operata 
Cù u stintu di tempi fà 
Camperà 


Ci avete datu u sensu 
Di marchjà à capu altu 
Eppo u curaghju smensu 
D’ùn teme nisun’assaltu 

A certezza di un chjassu 
Chi si traccia passu à passu 


Ci avete per dumane 
Lasciatu un patrimoniu 
Alzatu da le vostre mane 
Da francacci da u bisognu 
Cù a vaglia è l’umiltà 
Cum’è puntelli da ùn scurdà


Pace

Mi designate in dernu 
Quandu morgu in a folla 
Piatta in a prumessa frolla 
Di un dumane fraternu 


Mi cantate à strappavoce 
Da sfugà doli è ferite 
Mischjata à tante Iite 
Chi vi mettenu in croce

 
Ùn aghju nisunu culore

È più pocu religione 
Campu solu à cundizione 
Di un cumunu amore 
Quandu più ùn si discorre 
Ma s’intrattene l’unione 


Mi bramate à palesu 
Per un mondu più felice 
Pruclamata fendu nice 
Chi u male s’hè arresu 


Mi pregate per dumane 
Cum’è un’ultima sperenza 
Mugata da l’ignurenza 
Di e pazzie umane …