Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
L'Ortu di e nostre muse - Canzone Corse

L’Ortu di e nostre muse

Tavagna


L’Ortu di e nostre muse
Sò di tè

Un paisolu di teghje grisge
Paisolu in core à tè
Dui vechjarelli pè ricordu
Ricordu daretu à tè
Un zitellucciu natu da tè
È tuttu nudu vicinu à tè
U mare chjaru cum’è i so ochji in fronte à tè
Tuttu ciò ch’o sò, sò di tè.


È po issu silenziu chì penciuleghja
Penciuleghja in capu à tè
Cum’è u puema natu una sera
Una sera in mente à tè
Un’isulone fattu da tè
Rivittulitu in faccia à tè
È un avvene ammaestratu in manu à tè
Tuttu ciò ch’o sò, sò di tè.


Parte

Vede, vede torna una volta
U celu alluminatu d’una notte d’estate
È po aspettà l’alba sempiterna rinascita
Quandu u sole è a luna
Cercanu à basgià si
È po parte …


Sente, sente torna una volta
E voce testimone d’una memoria viva
Antica cumunione di trè omi abbracciati
Soffiu di a tradizione
È di li tempi andati
È po parte …


Apre, apre torna una volta
U purtellu mai chjosu d’un core marturiatu
Da l’amore zitellinu di basgi luminosi
Dicendu l’eternità
In una stonda arrubbata
È po parte …


Crede, crede pè l’ultima volta
À la voglia cumuna di cambià lu mondu
Di sparte tutti inseme lu pane di sta terra
Senza mai più sangue
Nè arme nè miseria
È po parte …
È po parte …
È po parte …


Tù ch’eri partutu

Tù chì eri partutu in festa
U core colmu da sperenza,
Da tanta la fratellenza
Centu mila soli in testa


Tù chì cridie li mondi
Fatti à matinate belle
Da ogni culor’di pelle
Per ogni chjam’è rispondi


Tù chì sempre fusti bravu
Cù la ghjente malavviata
Nant’à la via straziata
D’umanu populu schjavu


In chì ortu addurmintata
È sottu à chì paisaghju
In fine di lu viaghju
A to vita s’hè firmata ?


T’anu vistutu di pannu
Di lu verde militare,
Di quellu d’inguernu in mare
Quandì l’acqua dà l’affannu


T’anu armatu di fucili
È pinzute bagliunette
À lu son’di e trumbette
In l’aria cum’è staffili


T’anu fattu fà le prove,
T’anu amparatu la guerra
Cù le manovre di terra
Ch’ellu nevi o ch’ellu piovi


Quanti funu regimenti,
Quanti funu battaglioni
À cullà guasi à pasponi
Versu li macelli ardenti ?


Quanti funu omi valenti,
Quanti funu i camerati
Chì cun tè ne sò cascati
Sottu un celu di spaventi ?


Quanti cum’è tè in ritrattu
Sò nant’à vechje cumode
Ch’ùn ponu cantà e lode
D’ogni guerrieru fattu ?


Dormenu i to passi

Dormenu i to passi
In la casa tranquilla
Di tempu smisuratu
È di vita chì sguilla
Dormenu i to passi
Nantu e vechje chjappelle
È a luna ci ghjoca
À corre cù e stelle


Tuttu pare firmatu
Eiu veghju è t’aspettu
Mi pigliu un libru in manu
Forse ancu digià lettu
Dorme lu mondu sanu
Tù, un sognu ti porta
Nantu un cavallu biancu
In tempi d’una volta


Ma dumane à lu fà di u ghjornu
Seranu li to passi u più bellu viaghju
L’annacqueremu inseme u solcu di a vita
Suminatu d’amore ch’eo ti cuglieraghju.


Dormenu i to passi
Di muscu inzuccheratu
Un pezzucciu di tè
Ch’è tù t’ai lasciatu
Nant’un pannu cappiatu
O una vesta appesa
Rispiru d’un amore
Una fiaccula acccesa


In stanza silenziosi
Di notte ingutuppati
Dormenu i to passi
Cù i mei intrecciati
Dorme lu to calore
In li mio sogni piatti
Di gode lu per sempre
L’amore ch’è tù sparti


Dormenu i to passi
Ma u tempu si sgrana
Pianu nasce l’albore
A notte s’alluntana
Cum’un cennu di vita
Si sente digià fora
Un acellu chì dice
Chì prestu serà l’ora


U sole à lu purtellu
Disceta lu to visu
In la casa tranquilla
Si spanna u to surrisu
Di basgi insunnuliti
È stonde à abbraccià si
L’amore in core à noi
Hè venutu à calà si


È stamane à lu fà di u ghjornu
Dicenu i to passi u più bellu viaghju
Annacquemu lu inseme u solcu di a vita
Suminatu d’amore ch’eo ti cuglieraghju


A scimia

L’anu chjosu ind’una gabbia
Mi dumandu sempre perchè
U dicenu periculosu,
Purtatu nant’à u piacè
Nantu a so porta hè scrittu SCIMIA
Ma eiu guardendu lu bè
Li trovu ancu una sumiglia
Incù u ben’di Carlu Ghjisè
Attenti à a scimia !


Davant’à a gabbia, imbadate
Margherita, Santa è Ninnì
Guardavanu maravigliate
Una cosa ch’ùn possu dì
Per ùn dispiace troppu à mamma
Eiu parleraghju cusì
Quell’essere avia una stanga
Chì si ne vede poche quì
Attenti à a scimia !


Ma a gabbia chjudia male
È à l’ispensata s’aprì
È ne surtì quell’animale
Dicendu : « Avà basta cusì !
Di e seghe n’aghju una techja
È di ghjucà mi cù issu ballò
Appruntate e patanechje
V’aghju da fà vede quale eo sò ! »
Attenti à a scimia !


Amparendu ch’ellu era pussellu
Margherita, Santa è Ninnì
Attipponu per u chjusellu
Dicendu : « ùn ci vole à stà quì ! »
Santa dicia : «N’aghju vistu
Ma di ssu calibru custì,
Mancu quellu parasciuttistu
Ch’eiu cunnobbi à Djibouti ! »
Attenti à a scimia !


Tandu nacque a cunfusione
È tutta la ghjente scappò
Fora di un ghjudice di struzzione
È d’una vechja in caraccò
A vechja disse : « Anima santa,
Dipoi ch’ellu hè mortu Antò
Ùn n’aghju paspatu tantu,
Ùn diceria minca di innò ! »
Attenti à a scimia !


Quellu ghjudice spenseratu
Pensava : « chì mi pò fà ? »
Da una scimia à un magistratu
Ci hè qualchì differenza ma
L’animale pocu garbatu
Di a vechja ùn si primurò
Trascinò u disgraziatu
Ind’è a chjostra di Petru Antò
Attenti à a scimia !


Ciò chì si passò à lu bughju
Ùn vi la possu mancu cuntà
Di lu magistratu lu mughju
Si sentia da fiume in dà
Sgucciulava, stringhjia i denti
Pienghjulava è chjamava : « O Mà !»
Cum’è tanti è tanti nucenti
Ch’ellu avia fattu scapà
Attenti à a scimia !


L’alivu culomba

À purtà tanti morti
L’alivu s’hè annudatu
Tortu più chè i turmenti
Pare bellu invichjatu
L’acellu à vulà
Trà mezu à tante palle
Purtendu a sperenza
S’hè troncu torna l’ale


A culomba hè ferita
D’ogni stridu di dulore
Di zitelli d’una terra
Ch’ùn sà più cume girà
A culomba hè cascata
Vultemula, cumpà
L’alivu s’hè salvaticu
Ci tocca à insità.


Sò state e millaie
À fracà si per l’ultima
À barattà bugie
Per una pace sicura
Ma in ogni giuventù
Ci hè un scemu ch’affacca
Una spezia di banditu
D’onore mal’piazzatu.


L’agnellu erimane
Hè diventatu lupu
Da populi nucenti
Si face l’assassinu
Ma ci hè sempre daretu
Chì carca lu fucile
Un omu dettu grande
Chì si piglia per Diu.


John

John era un tippu appena stranu
John si dicia americanu
John ùn surtia chè di notte
John si cridia u più forte
John, l’amicu di Smith & Wesson.


John era cascatu da zitellu
John, micca crisciutu di cerbellu
John male ùn avia mai fattu à nimu
John, per aiutà sempre era primu
John, ognunu sà where he was born.


John era un tippu appena mattu
John, ch’avia l’ochji di u gattu
John, ancu ind’è li carrughji scuri
John si n’andava à passi sicuri
John, l’amicu di Smith & Wesson.


John cù li so sensi à l’aritrosa
John lampava e petre à la sposa
John, in capu ùn ci avia chè cavalli
John durmia cù i so stifali
John, avia varcatu à Capi Horn.


John era un tippu uriginale
John, ch’ùn cunniscia nutiziale
John sapia leghje ind’è u lume
John purtava l’anni cum’è piume
John, l’amicu di Smith & Wesson.


John, una matina hè scappatu
John, dentru à le stelle s’hè piattatu
John, serà a luna chì l’hà tombu
John, ùn l’hà pientu tantu mondu
John, è mancu un kyrie eleison.


Fiuminale

Qualchì tettu chì spunta francatu u pughjale
È l’ochju chì si perde circhendu à Fiuminale
Piattu da u castagnu u s’amicu fidatu
Chì per fà li un mantellu mai un hà risparatu.


Vicinu à e so casi hè postu un urticellu
È pè solu rimore chjuchjuleghja un acellu
Cantendu à più pudè pè fà crede à u mondu
Chì di ghjente oramai n’hè pienu lu circondu.


Ma s’hè spinta l’ultima lumera
Di issu paese piattu à mezu à i frasconi
U tempu s’hà pigliatu l’anima di issu rè
Ch’era soffiu di vita à e quattru stagioni.


Più indà un tendidoghju spugliatu è in l’attesa
Di sente torna addossu quella camisgia tesa
Si ramenta u tempu vestutu di lenzoli
Mani leste di donne è rise di figlioli.


A chjesa testimone di tanta spernuccera
Cerca anch’ella un cristianu per sente una preghera
È s’ellu ùn ci hè più tettu è s’ellu ùn ci hè più muru
Pare ch’ella ci dica « aiò entrite puru ».


Ancu u vechju zigliare frustu da e scarpate
Ghjace mez’à e petre di e ripe falate
Cum’è un sullatu persu ch’una guerra hà lasciatu
Spera un’ultima volta d’esse torna francatu.


È sopr’à a funtana dui vechji chjarasgi
Di u sole d’estate ne staccianu i ragi
Aspettendu dipoi senza mai stancà si
Quellu ch’à tutte l’ore venia à rinfriscà si.


Ma u tempu s’hà pigliatu l’anima di issu rè
Ch’era soffiu di vita à e quattru stagioni
È s’hè spinta l’ultima lumera
Di issu paese piattu à mezu à i frasconi.


A furtuna

A furtuna hè n’i prati
Sè tù la voli inguantà
A furtuna hè n’i prati
Spiccia ti, si n’hà da andà
A furtuna hè n’i fiori
Sè tù la voli inguantà


Sè tù voli ghjunghje à tempu
Corri, corri, corri, corri, ùn aspittà !


Avale hè nant’i chjarasgi
Sè tù la voli inguantà
Avale hè nant’i chjarasgi
Spiccia ti, si n’hà da andà
Ghjoca n’i raghji d’u sole
Sè tù la voli inguantà


Sè tù voli ghjunghje à tempu
Corri, corri, corri, corri, ùn aspittà !


A furtuna hè à la funtana
Sè tù la voli inguantà
A furtuna hè à la funtana
Spiccia ti, si n’hà da andà
Avà, ghjoca à piattatella
Sè tù la voli inguantà


Sè tù voli ghjunghje à tempu
Corri, corri, corri, corri, ùn aspittà !


A furtuna hè n’i prati
Sè tù la voli inguantà
A furtuna hè n’i prati
Spiccia ti, si n’hà da andà
Salti muri è franch’e sepi
Ma induve si piatterà


Sè tù voli ghjunghje à tempu
Corri, corri, corri, corri, ùn aspittà !


Nant’à e labbre

Ch’avemu nant’à e labbre ?
Solu u silenziu avemu
Parolle ritenute
Da e vergogne sceme
Quandu ci vuleria
Ci vuleria invece
À dì ciò chì ci piglia
À dì ciò chì ci impreme.


Ch’avemu nant’à a bocca ?
Troppu sempre acqua in bocca
È per quanti mutivi
Ci ne firmemu privi
Di parolla cappiata
Tonta, innamurata
Persa da rigalà si
Anima, core è carne.


Ch’avemu nant’à a bocca ?
Un ditu à tocca tocca
Pè dì ci lu ricusu
Postu chì ùn hè l’usu
Attenti, femu pianu
Per andà sempre sanu
È tandu à ùn dì più
Luntanu ùn si và più.


Nant’una bocca, sai
Ci vole à inventà
E parolle chì mai
Duvianu parlà
A voglia, a brama, u tene
È ciò chì ùn cunvene


Ci vole à dì
Cum’ellu si basgia
Ogni parolla brasgia
Ogni smisura pensa
Chì scatena i sensi


Nant’una bocca, sai
Da l’ombra à u parlà
U bellu da assaghjà
Hè ciò chì hà lu gustu
Di ogni palisà.


Swing à core scioltu

M’accade qualchì volta
Quandu un ventu mi porta
Di vene versu tè
Amore d’una stonda
Cum’è a rena è l’onda
M’avvicingu di tè


È tandu tù mi dici
Ch’ùn si pò stà felici
Una volta è po più


Ma ùn vogliu chè abbracci
Amore senza lacci
È nunda in soprappiù


A vita chè tù speri
Eo l’aghju avuta eri
Eo ùn ne vogliu più


Vogliu pè lu mio core
Pudè cambià di fiore
Scopre d’altre virtù


È sò chì ti dispiace
È ùn mi lasci pace
Campi cù lu sperà


Ma quella chì mi vole
Solu sottu e lenzole
Mi puderà ingabbià


A vita hè troppu corta
Pastoghje ùn ne supporta
Aiò lascia ti andà


Ch’à imbulighjà i panni
Ponu cresce l’affanni
È l’ore à strazià


Andemu à core scioltu
Battellu senza portu
Viaghju di piacè


Ùn vogliu d’inseme guai
Ma dinò solu mai
Eccu a mio verità
Eccu a mio libertà !


Addiu

Addiu i panni stesi ch’asciuvanu à lu sole
Di statine chjamate à l’ora di manghjà
E piccule vie strette, fresche è umbracciose
È quelle chjachjarate
Addiu paisolu, sì duru à cappià.


Addiu e rosule, addiu, fiori, addiu
U biancu silenziu di a neve à lu cascà
U prufumu di l’ortu dopu à l’annacquata
Carezza di ventulellu
M’avete fattu tantu è tantu sunnià.


Addiu e zitelle troppu prestu passate
È tamante serate sane à cantà
Ind’è le nostre feste tutte ste risate
È pè l’impastizzata
Amichi, a meia oghje, a vi lasciu pagà.


Addiu le parolle, addiu li discorsi
Chì sempre avemu fattu à nant’à lu campà
È issi mondi rifatti colmi di sperenza
Site stati battelli
M’avete fattu crede à un’umanità.


Addiu le carezze, addiu li basgi
Infiarate nuttate à vulè si mischià
A l’attrachju, cummossu, è tristu à l’arrizzata
S’ellu ci hè da capisce
L’amore ùn vale chè per u so visticà.


Addiu li dulori, addiu le suffrenze
M’avete mursicatu à fà mi briunà
À fà mi sminticà la mio bella superba
Ùn ne sò tantu fieru
U mio male, addiu, m’arrendu, ùn ti ne fà.


Addiu à tè o mà, figliole è parenti
Addiu, addiu à voi ch’erate sempre quì
À quelli chì per quale u tempu m’hè mancatu
Palesu a mio ghjelusia
Di tutte isse bellezze ch’eo mi lasciu quì.


Bocca di rosa

A chjamavanu Bocca di rosa
Mettia l’amore, mettia l’amore
A chjamavanu Bocca di rosa
Mettia l’amore sopr’ogni cosa.


Tempu barcata di la vittura
Nù u paisolu di San Vicariu
Tutti s’accorsenu in un solu sguardu
Ch’ùn si trattava d’un missiunariu.


À chì l’amore u face pè noia
À chì u sceglie pè prufessione
Bocca di rosa nè l’unu nè l’altru
Ella u fecia pè passione.


Ma la passione spessu cunduce
À suddisfà solu le so voglie
Senza sapè sì lu so cumpagnu
Hà core liberu o s’ellu hà moglia.


È fù cusì chì d’un ghjornu à l’altru
Bocca di rosa si pigliò addossu
L’ira funesta di le cagnette
À quale avia arrubbatu l’ossu.


Ma e cummare d’un paisolu
Ùn anu tante iniziative
I contrafochi fin’à stu puntu
Si limitavanu à l’invettive.


Si sà chì a ghjente di bon’consigliu
Sentendusi cum’è Ghjesù in tempiu
Si sà chì a ghjente di bon’consigliu
Ùn ponu dà chè gattivu esempiu.


Cusì una vechja mai stata moglia
Senza figlioli, senza più voglia
Si misse in testa è ebbi lu gustu
Di dà à tutti u cunsigliu ghjustu.


Addirizzendusi à le curnute
L’apustrufò cù parolle argute
«U fruttu d’amore serà punitu»,
Disse, «da l’ordine custituitu !»


È quelle andedenu in gendarmeria
Dissenu elle senza vergogna
«Quella purcella hà troppu clienti,
Più ch’è a buttea di li Mannoni !»


Funu mandati quattru gendarmi
Cù le manette, cù le manette
Funu mandati quattru gendarmi
Cù le manette è le mitragliette.


U core tenneru, quessa hè sicura
Ùn hè virtù di gendarmeria
Ma questa volta fin’à la vittura
L’accumpagnonu senza allegria.


À la partenza ci eranu tutti
Da u sgiò merre à u sacristanu
À la partenza ci eranu tutti
Cù l’ochji rossi è cappellu in manu.


À salutà quella chì pè un pocu
Senza pretese, senza pretese
À salutà quella chì pè un pocu
Purtò l’amore pè u paese.


Ci era dinù una bandera
Scritta da più di una manu
Dicia «Addiu Bocca di rosa
Cù tè si ne và u veranu».


Ma una nutizia più ch’originale
Ùn hà bisognu d’alcun’giurnale
Cum’è terramotu quand’ella sbocca
Vola di furia di bocca in bocca.


In ogni paese ch’ella francava
Sempre più ghjente chì l’aspettava
Chì manda un basgiu, chì lampa un fiore
À chì si scrive pè duie ore.


È fin’à u prete chì mai ùn disprezza
Trà un Miserere è una estrem’unzione
A cumpagnia di la bellezza
A volse à fiancu in prucessione.


È fù cusì chì a Vergine in testa
È Bocca di rosa pocu luntanu
Purtonu à spassu pè u paese
Amore sacru è amor’ prufanu !


Paesi d’oghje

A mio casuccia à mezu à tant’altre listesse
In issu paese novu induve sò venutu à stà
Ogni ghjornu disceta l’amarezza d’ùn esse
Vicinu à quelli chì m’anu vistu ingrandà


A vita qualchì volta face attempà le brame
È à ciò chì ci impreme ùn si pò dì di sì
U bisognu vi piglia tutte quell’ore calme
Lascia solu un ricordu chì v’aiuta à stà quì

Ci aghju solu in cumunu cù quelli chì aghju accantu
Issu muru chì trameza per ùn pudè passà
È puru s’ellu hè chjucu pare cusì tamantu
Mez’à tanta paura pè sparte cumu fà ?


Forse anu anch’elli in core qualchì locu lasciatu
Chì stentata a vita i viderà vultà
È ghjè solu in l’attesa di issu ghjornu speratu
Chì soli mez’à tutti elli ponu campà


Da quì à induve sò natu ùn ci hè mancu un’oretta
Ma mi si pare d’esse pè qualchì cuntinente
Induve hè a ricciata è induve hè a stretta ?
Ùn ci hè mancu una piazza per esse à mezu à a ghjente


Cumu fà per truvà di pettu à l’addisperu
Daretu à issi purtoni un amicu, un amore
Tuttu ciò chì ci stringhje quandu lu core hè neru
Si ne và cù issi lochi senza nisun’ rimore


Certi anu vistu quì u so sognu felice
Chì ne serà dumane di issu novu campà
Quandu a vita ghjunghje di a fine à l’orice
È chì nimu ùn s’affacca dicendu « cumu và ? »


Centu casi vicinu ùn sò micca un paese
Sì quand’ellu si more più nimu ùn la sà
Cumu falli una storia à mezu à tante offese
À issu paese novu induve sò venutu à stà
Cumu falli una storia à mezu à tante offese
In issu paese novu more l’umanità.


U tango di Lorenzu

U più di a mio zitellina
L’aghju passatu à amparà
Cù un sguardu di maravaglia
Nant’à issu mondu à invintà
È po n’ intese una voce
Una voce di l’al di là
« Lorenzu à tè tocca
Un tiranu ci vole à tumbà ! »


Sò prontu à andà, o bianculella
Prontu à abbandunà tutti li mei
À lascià u pocu è l’assai, u nunda è u mai
Ma ùn mi lascià chì sò sempre cininu


Sò prontu à ballà, o faccia bianca
Prontu à dì di sì à i to cappricci
À falà in l’inferni à mez’à tutte le fiare
Ma ùn cappià la mio manu chì sò sempre zitellu


Aghju basgiatu la so bocca
Pè impedì lu di stridà
Ficcatu fondu a stilittata
Intesu a so carne strappà
È quandu u soffiu l’hè mancatu
Aghju pensatu à tè o mà !


A casa rossa

A fà la rossa ùn sò
mattoni nè coppi, issa casa,
nè camini nè fucò
à tene la sempre calda


Sò li canti è l’idee
cose dette in chì ci crede
quellu ch’hè venutu à sparte
sò centu manere d’arte


A fà la rossa hè puru
chì da sopr’à ogni muru
ci si possinu affissà
un ritrattu o un pensà


Ghjè chì, essendu di paese
o stranieru, sò accese
e luce à dì li « fà ti entre
nè sfidatu nè niscentre »


Quì ùn ci hè chè stonde à vive
inseme à cuntrasti è à rise
ùn ci hè chè mondi da rifà
da meziornu à l’annuttà


A fà la rossa sò ghitarre
à note arrughjunate o spare
parole di sensu o di fondu
à girà ti u core più tondu


E chjachjarate à tè à mè
è un tazzinu di caffè
sò l’addunite d’una volta
u tempu d’inventà chì volta


A fà la CASA sò li gesti
di qualchissia è po di questi
chì sò per sente è per prupone
chì sò per capì, per cumpone


Sò tanti versi à fà la rossa
di lingua strana o lingua nostra
è per ogni la so chjappella
hè nata quì una paghjella


A fà la calda sò memorie
di tante ghjente è tante storie
ch’ella ti conta à l’accasà :
ci hè solu una porta à puntà …