Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Sperà - Canzone Corse

Sperà

Papi Jean-Charles


Sperà
Sperà

Per lu corciu chì pienghje in la so stanza solu
E quella chì si lagna d’avè persu un figliolu
Per quellu chì s’avanza in u neru solu solu
È quella chì in vinochji prega per tutti i soi…

Vogliu cantà issu versu ch’ellu un fussi più solu
Musicà l’universu per issa figliola in dolu
Fà sunà li viulini di e fureste sulenne
Trimà le manduline comè centu tintenne

Ripigliu


(Sperà) à mezu à le timpeste è li guai à francà
(Sperà) ghjè quessu chì ci resta si tuttu si ne và
(Sperà) accende una lumera indè l’oscurità
(Sperà) per alzà la più fiera in tè l’umanità
(Sperà) puru in piena timpesta vogliu sempre cantà
(Sperà) Mancu mare ùn arresta un cantu o un pregà
(Sperà) S’alzanu e so lumere inde l’oscurità
(Sperà) Per scrivi la nuvella per tè l’umanità

Per quellu chì s’infrebba di pinsamenti vani
È quella chì risana millai di malanni
Per quellu avà chì crede cambià issu mondu vanu
Per quella chì s’impreme oghje di u mondu sanu…

Vogliu cantà più forte cà mezu à l’oceanu
Fà sunà le ghitarre, tante cetere anziane
Dà soffiu à milli venti in le pirule umane
Per ritruvà lu u stintu di pigliacci la manu

Ripigliu


Sperà à mezu à le timpeste è li guai à francà
Sperà ghjè quessu chì ci resta si tuttu si ne và
Sperà, accende una lumera indè l’oscurità
Sperà, per alzà la più fiera in tè l’umanità
(Sperà) puru in piena timpesta vogliu sempre cantà
(Sperà) Mancu mare ùn arresta un cantu o un pregà
(Sperà) S’alzanu e so lumere inde l’oscurità
(Sperà) Per scrivi la nuvella per tè l’umanità


Telosi

Hè tempu nantu à issa terra
Di fà luce un sole novu
I fratelli di l’al di terra
Sò pronti à daci rinnovu

Inalzate le cuscenze
L’ochji, li bracci è li cori
Insitate le sperenze
E sparghjite centu amori

Ripigliu

Avvicinà ti ò fratellu
Eu ti vogliu accumpagnà
Fatti vede un novu celu
E middi stelli à cantà
Fatti dolce à me surella
Chì ci aspettanu quallà
Fallu splende issu gioellu
Issu fiore d’eternità

Face tempu è tempu indernu
Chè n’aspettemu issu ghjornu
Hè scrittu nantu à u quaternu
Di u sempiternu sughjornu

Simu millai à cantà lu
Per avvià ci lu sognu
Di sparte per ingrandalu
Ci cummove lu bisgonu


Ripigliu

Simu isse stelle luntane
Issi tesori burbudati
Simu isse terre landane
E issi canti sminticati
Li vulemu dà risonu
Per assulià ci l’ore
Per accende lu cuntornu
Di lu nostru anticu core

Ripigliu

Avvicinà ti ò fratellu
Eu ti vogliu accumpagnà
Fatti vede un novu celu
E middi stelli à cantà
Fatti dolce à me surella
Chì ci aspettanu quallà
Fallu splende issu gioellu
Issu fiore d’eternità


Essenziali

U sguardu persu à l’orizonti 
Avvintu d’omi ch’ùn capiscu più, 
Sarru l’ochja, é ti vicu quassù 
Pusatu à fighjulà tramonti. 
Mi ramentu i to ciuffi biondi 
Culori di issi campi di granu, 
Quandu in u disertu landanu 
Ghjunghjisti pà scropra d’altri mondi. 

Pensu à spissu smaraviddatu 
À cio ch’è tù m’insignasti culà, 
U piacè di fassi ammaistrà 
È d’avè qualchissia à latu. 
Chi i maio campani d’illusioni 
Scurdendu chi so stati ziteddi, 
Cù in capu vulcani é steddi 
E fiumi smisurati di passioni. 

Ripigliu 
Circhemu tutti un ideali 
Una rosa à middi culori, 
Ma da pudè veda l’essenziali 
Basta à fighjulà cù u cori. 

M’invengu bè di ugni parola 
Quandu pari persa a spiranza, 
Hè u tempu chi dà impurtanza
A  l’amori chi nudda ùn cunsola. 
ùn vali à fà langu camminu 
ln circa di un novu albori, 
Ch’ùn asistarà mai un fiori 
Cum’è quiddu di u to ghjardinu.


ùn ponu avè pesu i sfidi 
È a furia di ugni timpesta, 
Chi quassù, in a volta cilesta 
C’hè una luci chi mi surridi. 
È ancu s’oghji sô urfaneddu 
Aghju un sonniu ascosu in mè, 
So cunvintu ch’ùn ghjornu vultarè 
O lu me amicu principeddu. 

Bramemu tutti un ideali 
Una vita fatta di splindori, 
Ma da pudè veda l’essenziali 
Basta à fighjulà cù u cori. 

Ripigliu 


Moru

Eccu pur ghjunta l’ora di a cunfina.
Hè a fin di u viaghju è a me vela hè stanca.
Ghjeu, u porta bandera di a Bellissima latina,
Desdemona è Venezia ebbi par carta bianca.

Un mandiluchju di seta ricamatu d’incantu
Da una Sibila vechja chi di Bast amparo,
Saldo a me furtuna purtendu qui u cantu
Di i me fatti guerrieri u so cori ingumbo.

Socu u Moru scadutu, u vechju arghjetu negru .
A pro di u lionu, dissini u me valori.
Socu u stessu è un antru, di quissa ùn mi ralegru
Chi vinta a turca rabbia , vissini u me culori

O ghjilusia infama ! o spavintosu umori !
Un voddu fa vinici a sta peddi d’alabastru.
O rosula canina, rispiru u to adori
Un « tù » chi fù a me vita, u me focu, u me astru.

Socu u Moru scadutu, u vechju arghjetu negru .
A pro di u lionu, dissini u me valori.
Socu u stessu è un antru, di quissa ùn mi ralegru
Chi vinta a turca rabbia , vissini u me culori

So Moru, So moru, sè mori, mi morgu
So moru, So Moru, sè mori, mi morgu
Sè mori, mi morgu di tè …



Ella

Hà l’ochji di celumatina
Un surrisu d’aria marina…
Ella…
Un sparticore senza sponde
È una gioia chì risponde…
Ella…

Ripiddu:
Hè lu mio core è la mio vita
Di tutti n’hè la preferita
Hè la bellezza è lu chjarore
Cùn ella ùn temu più di more
Corre à l’orli di u ventu
Ne sfughje danni è spaventu…

Ella…
Scrive à l’inchjostru di u core
Isse stelle di lu primu albore….
Ella….

Ti vurria dì

Ti vurria dì, fratellu terraniu
Ti vurria dì, chì eo sò orfaniu
D’un idea santa, d’un lume supranu
Chì schjariva l’ore in primu veranu.

Ti vogliu cuntà un locu più bellu
Un spechju arrimbatu à un core zitellu
Chì l’omu incabbiatu metisse à bramà
Per stancià a so sete di fraternità.

È ti vogliù dì chì u mio core pienghje
Un zitellu caru, una libertà
Chì solu l’amore puderà fà spenghje
Issu focu sanguinosu in la so pietà.

Tì vurria dì, issa petra fatata
Chjara cum’è l’acque di lu sunnià
Chì ribomba in core ad ogni cantata
Cum’è una parulla ragiu d’unità

Eo vurria scrive issi passi cun tè
Nantu à un’aria nova di terra impastata
Cambiendu isse brame di pocu valè
In farfalle d’oru ad ogni abbrucata

Poi infine ditti chì u mio core spera
In un’alba chjara, in a libertà
Micca in quelle nera chì rima cun guerra
Ma in issa stella rara, detta umanità

Poi infine ditti chì u mio core spera
In un’alba chjara, in a libertà
Micca in quelle nera chì rima cun guerra
Ma in issa stella rara, detta umanità


U nostre amore

Allora hè cusi ch’ellu finisce u nostru amore 
Senza un stridu è senza mancu un rimore
Ma incù issa ferita eterna in lu mio core

Hè natu in un surrisu è in un’ochjata d’armunia
ln una stonda chjara è colma d’allegria
Ch’ella accadessi un ghjornu a mè ùn la cridia

Ripigliu
Tù eri u mio sole a mio più bella sinfunia
A mio sperenza è la mio più grande piazzia
Quella ch’ inventa un universu incù una cria
Eo aghju cercatu un altra chi ti assumiglii
Un aghju plù trovu isse stonde di magia
Ne mancu un sguardu di spartera è puesia

Oghje s’ eo ti scrivu di issa terra di fâvore
Per rimpatta mi senza dumanda ti amore
Hè ch’ eo spartu altrimente issu dulore

Pensu chi ogni storia puru s’ella fussi nera
Un vale mai nè un fûcile nè una guerra
Solu a cuscenza spassiunata d’al di terra

Ripigliu
Tù in qualchi locu o qualchi mondu ch’è tù sia
Fermi stampatu com’è iss’alte puesie
Com’è isse stelle accese ln le notte sumiglie
Eo ti tengu un sgardu francu da li venti scemi
Un battelucciu biancu spechju di ghjasterni
Nantu a un mare d’oliu di sogni è d’impremi

Eo ùn vogliu tene nè amarezza nè rancore
U tengu tale è quale in core u nostru amore
Com’è un sognu ch’ùn si spenghje incù l’albore




Sè a me cridanza tù
Un alba di fantasia
L’ardori chi mal fù
È chl da sempri vulîa.

Sè a me baldanza tù
una orma di pulsia
A richezza, a virtù
Di cio chi più ùn cridia.

Sè tù l’amori
A sacra fonti d’ugni bè,
Dulci splindori
Un finimondu di piacè,

Sè tù l’amori
A sacra fonti d’ugni bè,
Ch’ in u me cori
Sempri è sola tù sarè.

Sè a me spiranza tù
A purezza, l’armunia,
D’issu mondu sè l’insù
M’imbalsami d’aligria.

Sè ugni impurtanza tù
Di campa qui una cria
Chi ùn truvaraghju più
Cussi bedda cumpagnia.

Sè tù l’amori
L’ eterna fonti d’ ugni bè,
Dulci splindori
Un finimondu di piacè,
Ch’ in u me cori
Sempri è sola tù sarè.


Sintineddi

Sintineddi, Sintineddi
 
Tali un ochju lampatu à u mare latinu
O una mani porsa à l’imperi à liventi
Un sognu maladettu d’eternu scarpiddinu
O una chjama antica chi più nimu n’ùn senti
 
Tali i voci chi funu da culandi à l’ora
E li visi di petra chi dissinu di nò
Quidda sumiglia strana chi ùn si volsi mora
E l’idea chi tandu tuttu quì principiò
 
Sintineddi, Sintineddi
 
Tali a mani chi vensi in tempu d’ancu à fà
E vi feci d’altura cù quiddu arti supranu
Un era ancu lu mondu é n’erati digià
Guardiani impitrati di u ricordu umanu
 
Tali l’abbracciu primu chi u silenziu vi deti
E li sapienzi arcani cù li so canti immersi
Di ciò chì ùn hè storia tiniti li sicreti
Tali una citatella chi a mimoria persi
 
Sintineddi, Sintineddi



Populu


Lettera d’Argentina

I loca di quì
Sò fatti à lu to parè
Vularia chì
Tuttu firmessi par mè
Ma u tempu si sbucina
In’ssa terra d’Argentina

Quale à pò sapè
Chi hè la mio vita avà
Qualcosa di tè
Chi fermà in li ghjorni à fà
Chì lu me passu strascina
In’ssa terra d’Argentina


Com’è l’armunia strana
Chì risona tantu è più
Com’è a terra luntana
Di a nostra giuventù
Com’è quidda casa vechja
È lu paesi culà
Com’è tanti fole à veghja
Chì tu sapii cuntà

À chì po ghjuvà
Di ramentassi dinò
È chì firmarà
Di li ricordi chì sò
Chjusi in l’ora citadina
Di sta terra d’Argentina

Tuttu ciò chì fù
Ùn mi ne possu scurdà
Ma dimmila tù
Chì ferma in li ghjorni à fà
Chì lu me passu strascina
In’ssa terra d’Argentina

Com’è a piazza tamanta
Duve andavamu à ghjucà
Com’è ‘ssa risa chì ùn pianta
In fondu à mè di chjamà
Com’è li passi sicuri
Chì tu purtavi quassu
Com’è li chjassi primuri
Di la noscia giuventù

È tù…


Ventu scemu

Moru biancu è blu

Mediterraniu in brama di virtù
I to trè culori moru bianch’è blu
Sona l’ora di u to meziornu sì
Ti vulemu dì


Datti un avvena
Azzinga una stella in a fulena
Fatti un passu cù l’arcubalenu
É scrivi u puema chì po dà

Un altru sognu
In la to aghja saremu baroni
In la to casa saremu balconi
I to culori unu è dui è trè

Mediterraniu tantu riccu hè
Trà ner’è biancu di tanti culori sè
Unu u bramemu u to dumani sà
Ti vulemu dà

Datti un avvena
Azzinga una stella in a fulena
Fatti un passu cù l’arcubalenu
É scrivi u puema chì po dà
Un altru sognu
In la to aghja saremu baroni
In la to casa saremu balconi
I to culori unu è dui è trè
Nanana…

Mari
Isuli di quì
Tanti veli, tanti moli, tanti venti à dì
L’ora
Ùn pò scambià
Apra, apra, apra è abbraccià
U to futuru
Appicca una ghitara à i primuri
Arreca u to soli à a bughjura
In tè saremu unu è dui è trè
Tutti quanti…


Rivolta

Simu centu fratelli 
Di pettu à l’oppressione 
Centu milla zitelli 
Di Corsica Nazione 
Di core indiati 
E di mente liati 
Lotteremu senz’odiu 
Per fanne lu custodiu 

Ripigliu 
Oghji femu Cunsulta 
Di Corsica regina 
Chjamemu à la rivolta 
Chi populu ùn s’inchjina

ln Paghju di Tavagna 
Anu incesu li fochi 
Di piaghja o di muntagna 
Ripigliemu i lochi 
Ci anu presu le fere 
A roba è l’animali 
E messu le pastoghje 
A ghjente di u lucale 

Ripigliu 

Ricusemu i tassi 
E sunemu lu cornu 
Accampemu li chjassi 
Ripigliemu ogni scornu 
Issu populu chi more 
Demu li un novu fiatu 
Cum’un fiume chi corre 
Di spera suminatu 


Ripigliu 
Oghji femu Cunsulta 
Di Corsica regina 
Generali è suldati 
Cantemu à Palatina … 



Puisque tu pars (en duo avec Francescu Zito)

Puisque l’ombre gagne 

Puisqu’il n’est pas de montagne 
Au-delà des vents plus haute que les marches de l’oubli 
Puisqu’il faut apprendre 
A défaut de le comprendre 
A rêver nos désirs et vivre des «ainsi-soit-il» 

Sè tù sè cunvintu com’un sognu chjaru è lindu 
chi tuttu cio chè no semu per tè mai ùn bastarà 
È s’ell’hè in altro chi u to core batterà 
Noi ti tenimu caru è nimu ùn ti ritenerà 
Sè tù voli andà 

Ti prighemu venti, anime più belle centu 
Cù un amore più prufondu chi lu nostru ùn po di più 
lmpara in issu mondu ma chè tù duventi tù 
Sè ti cambiessi in altru ti pirdimu ancu di più 

Garde cette chance 
Que nous t’envions en silence 
Cette force de penser que le plus beau reste à venir 
Et loin de nos villes 
Comme octobre l’est d’avril 
Sache qu’ici reste de toi comme une empreinte Indélébile
 
ùn ne vogliu pienti ch’ùn so mai armi valenti 
Certe strage stanu zitte è ùn pienghjenu chè in sè 
È se l’indè tè campa luntanu da mè 
ln u to esiliu prova à fà piazza à lu vultà 
Ma senza tricà 

J’aurai pu fermer, oublier toutes ces portes 
Tout quitter sur un simple geste mais tu ne l’as pas fait .. 
Ti pudia offre lu m’amore è la mo forza 
Ma infatti ciô ch’o era ùn ti pudia bastà 
Mai bastà …  


Sinfunia Nustrale

Ti vogliu accumpagnà nant’u chjassu di e fole 
È di lu nostru sunnià di a nostr’identità
Ti vogliu fà sapè i nostri li sicreti 
È lu nostru lu piacè di sparteli cun tè 
È ritruvà cusì in issi visi culpiti 
Ciò chì feci sbuccià quì u granu da fiurì 
Annacquà lu per fà rinvitulisce l’anima 
Ch’addombra u to campà è a to verità
 
Issi castagneti abbandunati è isse muntagne arruvinate
Isse case à l’ochjiserrati è isse donne ammantate 
Issi fiori chì si sò piattati, l’ochji arritrosi di e fate 
È issi mazzeri sminticati in isse petre chjinate 
 
Simu sempre in viaghju sottu à listessu maghju 
Nant’un batellu scemu ver’ di l’orisonte stremu 
È simu sempre uniti da curà i feriti 
Ver’ di li nostri sogni sopr’à li scherzi è li vergogni. 
 
Vogliu scopre cun tè ciò chì hè statu nascostu 
I valori è lu sapè u prezzu di l’avè 
È po’ fà ti scuntrà isse ghjente di magia 
Chì ti facenu sperà in un mondu à rinuvà 
Issu voceru chì fù ridottu à lu silenziu 
E bellezze è le virtù ciò chè tù ùn sai più 
Issu cantu spartarà l’umanu di dumane 
Chì cunnosce u parlà di radiche è cambià
 
Isse voce chì funu incabbiate, e morre è po’ l’impaghjellate 
Issi chjerchji è sciupetti imburrati, issi ghjochi passiunati 
I nostri vechji imprigiunati chì c’incantavanu e serate 
In isse casette illuminate da fucone è cantate
 
Simu sempre in viaghju sottu à listessu maghju 
Nant’un battellu scemu ver’ di l’orisonte stremu 
È simu sempre uniti da curà i feriti 
Ver’ di lu nostru avvene incù issa sperenza chì ci tene