![]() L’Ortu di e nostre muse |
Sò di tè Un paisolu di teghje grisge Paisolu in core à tè Dui vechjarelli pè ricordu Ricordu daretu à tè Un zitellucciu natu da tè È tuttu nudu vicinu à tè U mare chjaru cum’è i so ochji in fronte à tè Tuttu ciò ch’o sò, sò di tè. È po issu silenziu chì penciuleghja Penciuleghja in capu à tè Cum’è u puema natu una sera Una sera in mente à tè Un’isulone fattu da tè Rivittulitu in faccia à tè È un avvene ammaestratu in manu à tè Tuttu ciò ch’o sò, sò di tè. Parte Vede, vede torna una volta U celu alluminatu d’una notte d’estate È po aspettà l’alba sempiterna rinascita Quandu u sole è a luna Cercanu à basgià si È po parte … Sente, sente torna una volta E voce testimone d’una memoria viva Antica cumunione di trè omi abbracciati Soffiu di a tradizione È di li tempi andati È po parte … Apre, apre torna una volta U purtellu mai chjosu d’un core marturiatu Da l’amore zitellinu di basgi luminosi Dicendu l’eternità In una stonda arrubbata È po parte … Crede, crede pè l’ultima volta À la voglia cumuna di cambià lu mondu Di sparte tutti inseme lu pane di sta terra Senza mai più sangue Nè arme nè miseria È po parte … È po parte … È po parte … Tù ch’eri partutu Tù chì eri partutu in festa U core colmu da sperenza, Da tanta la fratellenza Centu mila soli in testa Tù chì cridie li mondi Fatti à matinate belle Da ogni culor’di pelle Per ogni chjam’è rispondi Tù chì sempre fusti bravu Cù la ghjente malavviata Nant’à la via straziata D’umanu populu schjavu In chì ortu addurmintata È sottu à chì paisaghju In fine di lu viaghju A to vita s’hè firmata ? T’anu vistutu di pannu Di lu verde militare, Di quellu d’inguernu in mare Quandì l’acqua dà l’affannu T’anu armatu di fucili È pinzute bagliunette À lu son’di e trumbette In l’aria cum’è staffili T’anu fattu fà le prove, T’anu amparatu la guerra Cù le manovre di terra Ch’ellu nevi o ch’ellu piovi Quanti funu regimenti, Quanti funu battaglioni À cullà guasi à pasponi Versu li macelli ardenti ? Quanti funu omi valenti, Quanti funu i camerati Chì cun tè ne sò cascati Sottu un celu di spaventi ? Quanti cum’è tè in ritrattu Sò nant’à vechje cumode Ch’ùn ponu cantà e lode D’ogni guerrieru fattu ? Dormenu i to passi Dormenu i to passi In la casa tranquilla Di tempu smisuratu È di vita chì sguilla Dormenu i to passi Nantu e vechje chjappelle È a luna ci ghjoca À corre cù e stelle Tuttu pare firmatu Eiu veghju è t’aspettu Mi pigliu un libru in manu Forse ancu digià lettu Dorme lu mondu sanu Tù, un sognu ti porta Nantu un cavallu biancu In tempi d’una volta Ma dumane à lu fà di u ghjornu Seranu li to passi u più bellu viaghju L’annacqueremu inseme u solcu di a vita Suminatu d’amore ch’eo ti cuglieraghju. Dormenu i to passi Di muscu inzuccheratu Un pezzucciu di tè Ch’è tù t’ai lasciatu Nant’un pannu cappiatu O una vesta appesa Rispiru d’un amore Una fiaccula acccesa In stanza silenziosi Di notte ingutuppati Dormenu i to passi Cù i mei intrecciati Dorme lu to calore In li mio sogni piatti Di gode lu per sempre L’amore ch’è tù sparti Dormenu i to passi Ma u tempu si sgrana Pianu nasce l’albore A notte s’alluntana Cum’un cennu di vita Si sente digià fora Un acellu chì dice Chì prestu serà l’ora U sole à lu purtellu Disceta lu to visu In la casa tranquilla Si spanna u to surrisu Di basgi insunnuliti È stonde à abbraccià si L’amore in core à noi Hè venutu à calà si È stamane à lu fà di u ghjornu Dicenu i to passi u più bellu viaghju Annacquemu lu inseme u solcu di a vita Suminatu d’amore ch’eo ti cuglieraghju A scimia L’anu chjosu ind’una gabbia Mi dumandu sempre perchè U dicenu periculosu, Purtatu nant’à u piacè Nantu a so porta hè scrittu SCIMIA Ma eiu guardendu lu bè Li trovu ancu una sumiglia Incù u ben’di Carlu Ghjisè Attenti à a scimia ! Davant’à a gabbia, imbadate Margherita, Santa è Ninnì Guardavanu maravigliate Una cosa ch’ùn possu dì Per ùn dispiace troppu à mamma Eiu parleraghju cusì Quell’essere avia una stanga Chì si ne vede poche quì Attenti à a scimia ! Ma a gabbia chjudia male È à l’ispensata s’aprì È ne surtì quell’animale Dicendu : « Avà basta cusì ! Di e seghe n’aghju una techja È di ghjucà mi cù issu ballò Appruntate e patanechje V’aghju da fà vede quale eo sò ! » Attenti à a scimia ! Amparendu ch’ellu era pussellu Margherita, Santa è Ninnì Attipponu per u chjusellu Dicendu : « ùn ci vole à stà quì ! » Santa dicia : «N’aghju vistu Ma di ssu calibru custì, Mancu quellu parasciuttistu Ch’eiu cunnobbi à Djibouti ! » Attenti à a scimia ! Tandu nacque a cunfusione È tutta la ghjente scappò Fora di un ghjudice di struzzione È d’una vechja in caraccò A vechja disse : « Anima santa, Dipoi ch’ellu hè mortu Antò Ùn n’aghju paspatu tantu, Ùn diceria minca di innò ! » Attenti à a scimia ! Quellu ghjudice spenseratu Pensava : « chì mi pò fà ? » Da una scimia à un magistratu Ci hè qualchì differenza ma L’animale pocu garbatu Di a vechja ùn si primurò Trascinò u disgraziatu Ind’è a chjostra di Petru Antò Attenti à a scimia ! Ciò chì si passò à lu bughju Ùn vi la possu mancu cuntà Di lu magistratu lu mughju Si sentia da fiume in dà Sgucciulava, stringhjia i denti Pienghjulava è chjamava : « O Mà !» Cum’è tanti è tanti nucenti Ch’ellu avia fattu scapà Attenti à a scimia ! L’alivu culomba À purtà tanti morti L’alivu s’hè annudatu Tortu più chè i turmenti Pare bellu invichjatu L’acellu à vulà Trà mezu à tante palle Purtendu a sperenza S’hè troncu torna l’ale A culomba hè ferita D’ogni stridu di dulore Di zitelli d’una terra Ch’ùn sà più cume girà A culomba hè cascata Vultemula, cumpà L’alivu s’hè salvaticu Ci tocca à insità. Sò state e millaie À fracà si per l’ultima À barattà bugie Per una pace sicura Ma in ogni giuventù Ci hè un scemu ch’affacca Una spezia di banditu D’onore mal’piazzatu. L’agnellu erimane Hè diventatu lupu Da populi nucenti Si face l’assassinu Ma ci hè sempre daretu Chì carca lu fucile Un omu dettu grande Chì si piglia per Diu. John John era un tippu appena stranu John si dicia americanu John ùn surtia chè di notte John si cridia u più forte John, l’amicu di Smith & Wesson. John era cascatu da zitellu John, micca crisciutu di cerbellu John male ùn avia mai fattu à nimu John, per aiutà sempre era primu John, ognunu sà where he was born. John era un tippu appena mattu John, ch’avia l’ochji di u gattu John, ancu ind’è li carrughji scuri John si n’andava à passi sicuri John, l’amicu di Smith & Wesson. John cù li so sensi à l’aritrosa John lampava e petre à la sposa John, in capu ùn ci avia chè cavalli John durmia cù i so stifali John, avia varcatu à Capi Horn. John era un tippu uriginale John, ch’ùn cunniscia nutiziale John sapia leghje ind’è u lume John purtava l’anni cum’è piume John, l’amicu di Smith & Wesson. John, una matina hè scappatu John, dentru à le stelle s’hè piattatu John, serà a luna chì l’hà tombu John, ùn l’hà pientu tantu mondu John, è mancu un kyrie eleison. Fiuminale Qualchì tettu chì spunta francatu u pughjale È l’ochju chì si perde circhendu à Fiuminale Piattu da u castagnu u s’amicu fidatu Chì per fà li un mantellu mai un hà risparatu. Vicinu à e so casi hè postu un urticellu È pè solu rimore chjuchjuleghja un acellu Cantendu à più pudè pè fà crede à u mondu Chì di ghjente oramai n’hè pienu lu circondu. Ma s’hè spinta l’ultima lumera Di issu paese piattu à mezu à i frasconi U tempu s’hà pigliatu l’anima di issu rè Ch’era soffiu di vita à e quattru stagioni. Più indà un tendidoghju spugliatu è in l’attesa Di sente torna addossu quella camisgia tesa Si ramenta u tempu vestutu di lenzoli Mani leste di donne è rise di figlioli. A chjesa testimone di tanta spernuccera Cerca anch’ella un cristianu per sente una preghera È s’ellu ùn ci hè più tettu è s’ellu ùn ci hè più muru Pare ch’ella ci dica « aiò entrite puru ». Ancu u vechju zigliare frustu da e scarpate Ghjace mez’à e petre di e ripe falate Cum’è un sullatu persu ch’una guerra hà lasciatu Spera un’ultima volta d’esse torna francatu. È sopr’à a funtana dui vechji chjarasgi Di u sole d’estate ne staccianu i ragi Aspettendu dipoi senza mai stancà si Quellu ch’à tutte l’ore venia à rinfriscà si. Ma u tempu s’hà pigliatu l’anima di issu rè Ch’era soffiu di vita à e quattru stagioni È s’hè spinta l’ultima lumera Di issu paese piattu à mezu à i frasconi. A furtuna A furtuna hè n’i prati Sè tù la voli inguantà A furtuna hè n’i prati Spiccia ti, si n’hà da andà A furtuna hè n’i fiori Sè tù la voli inguantà Sè tù voli ghjunghje à tempu Corri, corri, corri, corri, ùn aspittà ! Avale hè nant’i chjarasgi Sè tù la voli inguantà Avale hè nant’i chjarasgi Spiccia ti, si n’hà da andà Ghjoca n’i raghji d’u sole Sè tù la voli inguantà Sè tù voli ghjunghje à tempu Corri, corri, corri, corri, ùn aspittà ! A furtuna hè à la funtana Sè tù la voli inguantà A furtuna hè à la funtana Spiccia ti, si n’hà da andà Avà, ghjoca à piattatella Sè tù la voli inguantà Sè tù voli ghjunghje à tempu Corri, corri, corri, corri, ùn aspittà ! A furtuna hè n’i prati Sè tù la voli inguantà A furtuna hè n’i prati Spiccia ti, si n’hà da andà Salti muri è franch’e sepi Ma induve si piatterà Sè tù voli ghjunghje à tempu Corri, corri, corri, corri, ùn aspittà ! Nant’à e labbre Ch’avemu nant’à e labbre ? Solu u silenziu avemu Parolle ritenute Da e vergogne sceme Quandu ci vuleria Ci vuleria invece À dì ciò chì ci piglia À dì ciò chì ci impreme. Ch’avemu nant’à a bocca ? Troppu sempre acqua in bocca È per quanti mutivi Ci ne firmemu privi Di parolla cappiata Tonta, innamurata Persa da rigalà si Anima, core è carne. Ch’avemu nant’à a bocca ? Un ditu à tocca tocca Pè dì ci lu ricusu Postu chì ùn hè l’usu Attenti, femu pianu Per andà sempre sanu È tandu à ùn dì più Luntanu ùn si và più. Nant’una bocca, sai Ci vole à inventà E parolle chì mai Duvianu parlà A voglia, a brama, u tene È ciò chì ùn cunvene Ci vole à dì Cum’ellu si basgia Ogni parolla brasgia Ogni smisura pensa Chì scatena i sensi Nant’una bocca, sai Da l’ombra à u parlà U bellu da assaghjà Hè ciò chì hà lu gustu Di ogni palisà. Swing à core scioltu M’accade qualchì volta Quandu un ventu mi porta Di vene versu tè Amore d’una stonda Cum’è a rena è l’onda M’avvicingu di tè È tandu tù mi dici Ch’ùn si pò stà felici Una volta è po più Ma ùn vogliu chè abbracci Amore senza lacci È nunda in soprappiù A vita chè tù speri Eo l’aghju avuta eri Eo ùn ne vogliu più Vogliu pè lu mio core Pudè cambià di fiore Scopre d’altre virtù È sò chì ti dispiace È ùn mi lasci pace Campi cù lu sperà Ma quella chì mi vole Solu sottu e lenzole Mi puderà ingabbià A vita hè troppu corta Pastoghje ùn ne supporta Aiò lascia ti andà Ch’à imbulighjà i panni Ponu cresce l’affanni È l’ore à strazià Andemu à core scioltu Battellu senza portu Viaghju di piacè Ùn vogliu d’inseme guai Ma dinò solu mai Eccu a mio verità Eccu a mio libertà ! Addiu Addiu i panni stesi ch’asciuvanu à lu sole Di statine chjamate à l’ora di manghjà E piccule vie strette, fresche è umbracciose È quelle chjachjarate Addiu paisolu, sì duru à cappià. Addiu e rosule, addiu, fiori, addiu U biancu silenziu di a neve à lu cascà U prufumu di l’ortu dopu à l’annacquata Carezza di ventulellu M’avete fattu tantu è tantu sunnià. Addiu e zitelle troppu prestu passate È tamante serate sane à cantà Ind’è le nostre feste tutte ste risate È pè l’impastizzata Amichi, a meia oghje, a vi lasciu pagà. Addiu le parolle, addiu li discorsi Chì sempre avemu fattu à nant’à lu campà È issi mondi rifatti colmi di sperenza Site stati battelli M’avete fattu crede à un’umanità. Addiu le carezze, addiu li basgi Infiarate nuttate à vulè si mischià A l’attrachju, cummossu, è tristu à l’arrizzata S’ellu ci hè da capisce L’amore ùn vale chè per u so visticà. Addiu li dulori, addiu le suffrenze M’avete mursicatu à fà mi briunà À fà mi sminticà la mio bella superba Ùn ne sò tantu fieru U mio male, addiu, m’arrendu, ùn ti ne fà. Addiu à tè o mà, figliole è parenti Addiu, addiu à voi ch’erate sempre quì À quelli chì per quale u tempu m’hè mancatu Palesu a mio ghjelusia Di tutte isse bellezze ch’eo mi lasciu quì. Bocca di rosa A chjamavanu Bocca di rosa Mettia l’amore, mettia l’amore A chjamavanu Bocca di rosa Mettia l’amore sopr’ogni cosa. Tempu barcata di la vittura Nù u paisolu di San Vicariu Tutti s’accorsenu in un solu sguardu Ch’ùn si trattava d’un missiunariu. À chì l’amore u face pè noia À chì u sceglie pè prufessione Bocca di rosa nè l’unu nè l’altru Ella u fecia pè passione. Ma la passione spessu cunduce À suddisfà solu le so voglie Senza sapè sì lu so cumpagnu Hà core liberu o s’ellu hà moglia. È fù cusì chì d’un ghjornu à l’altru Bocca di rosa si pigliò addossu L’ira funesta di le cagnette À quale avia arrubbatu l’ossu. Ma e cummare d’un paisolu Ùn anu tante iniziative I contrafochi fin’à stu puntu Si limitavanu à l’invettive. Si sà chì a ghjente di bon’consigliu Sentendusi cum’è Ghjesù in tempiu Si sà chì a ghjente di bon’consigliu Ùn ponu dà chè gattivu esempiu. Cusì una vechja mai stata moglia Senza figlioli, senza più voglia Si misse in testa è ebbi lu gustu Di dà à tutti u cunsigliu ghjustu. Addirizzendusi à le curnute L’apustrufò cù parolle argute «U fruttu d’amore serà punitu», Disse, «da l’ordine custituitu !» È quelle andedenu in gendarmeria Dissenu elle senza vergogna «Quella purcella hà troppu clienti, Più ch’è a buttea di li Mannoni !» Funu mandati quattru gendarmi Cù le manette, cù le manette Funu mandati quattru gendarmi Cù le manette è le mitragliette. U core tenneru, quessa hè sicura Ùn hè virtù di gendarmeria Ma questa volta fin’à la vittura L’accumpagnonu senza allegria. À la partenza ci eranu tutti Da u sgiò merre à u sacristanu À la partenza ci eranu tutti Cù l’ochji rossi è cappellu in manu. À salutà quella chì pè un pocu Senza pretese, senza pretese À salutà quella chì pè un pocu Purtò l’amore pè u paese. Ci era dinù una bandera Scritta da più di una manu Dicia «Addiu Bocca di rosa Cù tè si ne và u veranu». Ma una nutizia più ch’originale Ùn hà bisognu d’alcun’giurnale Cum’è terramotu quand’ella sbocca Vola di furia di bocca in bocca. In ogni paese ch’ella francava Sempre più ghjente chì l’aspettava Chì manda un basgiu, chì lampa un fiore À chì si scrive pè duie ore. È fin’à u prete chì mai ùn disprezza Trà un Miserere è una estrem’unzione A cumpagnia di la bellezza A volse à fiancu in prucessione. È fù cusì chì a Vergine in testa È Bocca di rosa pocu luntanu Purtonu à spassu pè u paese Amore sacru è amor’ prufanu ! Paesi d’oghje A mio casuccia à mezu à tant’altre listesse In issu paese novu induve sò venutu à stà Ogni ghjornu disceta l’amarezza d’ùn esse Vicinu à quelli chì m’anu vistu ingrandà A vita qualchì volta face attempà le brame È à ciò chì ci impreme ùn si pò dì di sì U bisognu vi piglia tutte quell’ore calme Lascia solu un ricordu chì v’aiuta à stà quì Ci aghju solu in cumunu cù quelli chì aghju accantu Issu muru chì trameza per ùn pudè passà È puru s’ellu hè chjucu pare cusì tamantu Mez’à tanta paura pè sparte cumu fà ? Forse anu anch’elli in core qualchì locu lasciatu Chì stentata a vita i viderà vultà È ghjè solu in l’attesa di issu ghjornu speratu Chì soli mez’à tutti elli ponu campà Da quì à induve sò natu ùn ci hè mancu un’oretta Ma mi si pare d’esse pè qualchì cuntinente Induve hè a ricciata è induve hè a stretta ? Ùn ci hè mancu una piazza per esse à mezu à a ghjente Cumu fà per truvà di pettu à l’addisperu Daretu à issi purtoni un amicu, un amore Tuttu ciò chì ci stringhje quandu lu core hè neru Si ne và cù issi lochi senza nisun’ rimore Certi anu vistu quì u so sognu felice Chì ne serà dumane di issu novu campà Quandu a vita ghjunghje di a fine à l’orice È chì nimu ùn s’affacca dicendu « cumu và ? » Centu casi vicinu ùn sò micca un paese Sì quand’ellu si more più nimu ùn la sà Cumu falli una storia à mezu à tante offese À issu paese novu induve sò venutu à stà Cumu falli una storia à mezu à tante offese In issu paese novu more l’umanità. U tango di Lorenzu U più di a mio zitellina L’aghju passatu à amparà Cù un sguardu di maravaglia Nant’à issu mondu à invintà È po n’ intese una voce Una voce di l’al di là « Lorenzu à tè tocca Un tiranu ci vole à tumbà ! » Sò prontu à andà, o bianculella Prontu à abbandunà tutti li mei À lascià u pocu è l’assai, u nunda è u mai Ma ùn mi lascià chì sò sempre cininu Sò prontu à ballà, o faccia bianca Prontu à dì di sì à i to cappricci À falà in l’inferni à mez’à tutte le fiare Ma ùn cappià la mio manu chì sò sempre zitellu Aghju basgiatu la so bocca Pè impedì lu di stridà Ficcatu fondu a stilittata Intesu a so carne strappà È quandu u soffiu l’hè mancatu Aghju pensatu à tè o mà ! A casa rossa A fà la rossa ùn sò mattoni nè coppi, issa casa, nè camini nè fucò à tene la sempre calda Sò li canti è l’idee cose dette in chì ci crede quellu ch’hè venutu à sparte sò centu manere d’arte A fà la rossa hè puru chì da sopr’à ogni muru ci si possinu affissà un ritrattu o un pensà Ghjè chì, essendu di paese o stranieru, sò accese e luce à dì li « fà ti entre nè sfidatu nè niscentre » Quì ùn ci hè chè stonde à vive inseme à cuntrasti è à rise ùn ci hè chè mondi da rifà da meziornu à l’annuttà A fà la rossa sò ghitarre à note arrughjunate o spare parole di sensu o di fondu à girà ti u core più tondu E chjachjarate à tè à mè è un tazzinu di caffè sò l’addunite d’una volta u tempu d’inventà chì volta A fà la CASA sò li gesti di qualchissia è po di questi chì sò per sente è per prupone chì sò per capì, per cumpone Sò tanti versi à fà la rossa di lingua strana o lingua nostra è per ogni la so chjappella hè nata quì una paghjella A fà la calda sò memorie di tante ghjente è tante storie ch’ella ti conta à l’accasà : ci hè solu una porta à puntà … |