Warning: Constant WP_CRON_LOCK_TIMEOUT already defined in /htdocs/wp-config.php on line 91
Trent'anni pocu, Trent'anni assai - Canzone Corse

Trent’anni pocu, Trent’anni assai

A filetta


Trent’anni pocu, Trent’anni assai
Nana
Paghjella
Kyrie

 
U cantu di l’acqua

Di sole ch’asciuva
Sì uva di fole
Di lacrima finta
Sì brama arrivinta

 
Di lacrima franca
Sì spera stanca
A’ di l’errente
Sì la surgente

 
Da u ciò chì fù à l’esse
A’ intilà e tesse sì tù
A’ force vita da ripa in sù
Sì l’ora d’andà è l’aspru mai più

 
E’ sbarsi vita
E’ porghji morte
Sì scioru d’orte
Aria tradita

 
Sì sangue chì corre
A’ guarciu destinu
Sì dolce licore
E’ pessimu vinu

 
1901

Senti figliolu,
Senti isse voce scatulite da l’oriente
Sò tu mio core andatu,
In e to lacrime rinvivitu.

 
Dicenu figliola,
Dicenu le mio muntagne rude
Chì u sole trapughjendu,
Si ne vene é basgia, ridendu.

 
Torna figliolu,
Torna induv’hè l’ansciu di a partenza
E’ azzeca in ogni stanza
Li mio sonnii intimuriti.

 
Da mè figliola,
Da mè ama sta tarra pia
Da mè,
Da mè ama a me Geurgia.

 
Miserere
Dies irae
Alilo
Benedictus
U lamentu di Maria
Rivages e Baioncule
Le lac 
Norbu
Gloria
La folie du cardinal

 
A l’alivetu

Affanatu sò da l’ore chi vanu in mente
E cercanu à pasponi trà chjasse vechje è patene
Donne calusgiule, omi venti
E veduve cità à mai spanticate
Da u spietatu tempu

 
Aghju barcatu l’anni
A core datu, à mani tese
Vistu malanni è tarre arrese
Oghje t’avvedi o la mia vita
Chi strada un’era infinita !

 
Padre s’avanzanu l’ore
Ver’di e sante scritture
E’ l’abbrucata avvigne
Mentre u mio core si strigne
M’addondanu le to primure

 
Ghmerto

Ghmerto, Ghmerto mozkaleo 
Nu mogvakleb schezevnasa 
Eris kopna, mterta dsleva 
Ghmerto marad gagvimtkize

 
Meditate

Voi che siete sicuri
Nelle vostre tiepide case,
Voi che trovate tornando a sera
Il cibo caldo e visi amici
Considerate se questo è un uomo
Che lavora nel fango
Che non conosce pace

 
Che lotta per mezzo pane
Che muore per un si o per un no.
Considerate se questa è una donna
Senza capelli e senza nome
Senza più forza di ricordare
Vuoti gli occhi e freddo il grembo
Come una rana d’inverno.

 
Meditate che questo è stato : 
Vi comando queste parole. 
Scolpitele nel vostro cuore 
Stando in casa andando per via, 
Coricandovi alzandovi ; 
Ripetetele ai vostri figli.

 
O vi si sfaccia la casa
La malattia vi impedisca
I vostri nati torcano il viso da voi.

 
Rex tremendae

Rex tremendae majestatis
Qui salvandos salvas gratis,
Salva me, fons pietatis.

 
Recordare, Jesu pie,
Quod sum causa tuae viae,
Ne me perdas illa die.

 
Figliolu d’ella


Figliolu d’ella
Sì figliolu di meiu
In le bracce d’ogni vuciata
In l’ochji d’ogni aspiterra
O tempu di macera

 
Figliolu d’ella
Sì figliolu di meiu
Ragiu tepidognu inciartatu
Frà l’arrivinte di u sole
O tempu di fole

 
Figliolu d’ella
Sì figliolu di meiu
Quand’ellu scaglia marzu
In boccamanzuli d’erbavinca
O tempu chi trinca

 
Sumiglia
 
S’hè distesu ind’è l’aria un affannu di morte 
E’ so fatti di marmaru i visi sottu à lu sole 
So d’abissu i silenzii è in pulvina e fole 
U mondu incrudelitu sbattutu hà e so porte

 
Caminerà ab eternu issu stolu senza fine 
Cù a to sipultura sdresgiendu ogni bagliore 
E’ chì facia ruvidu u trimendu dulore 
Chì rode u campà à iss’ore visparine

 
E’ stu sole di nuvembre annantu à a to bara 
Sarà ora oscuratu è ora maestosu 
Ma turnerà dinù di issa terra u sposu 
Cun ellu vulterà a to mimoria cara 

 
Di tè mi fermerà più chè un visu culpitu 
Più chè un dolu pisiu colmu di mille pene 
Mi fermerà u vede di ‘ssu spaziu infinitu 
Chì lu to passu scrisse à stampi pè l’avvene 

 
Mi fermeranu e voci chì à l’altare s’alzonu 
Per invade sti celi cun parolle di cera 
E’ chì correnu in mente tale un furiosu tonu 
Chì và è ne scumpone a matina è a sera

 
E’ quandu in tempi à vene invechjerà u ricordu 
Ogni palmu di sta terra si purterà à l’iglia 
Un sonniu fattu veru chì in un intimu accordu 
Di tè si n’averà qualchi fida sumiglia. 

 
A’ Ghjuvan Battista Acquaviva
 
Lode a una simpatica zitella
 
U sipolcru
 

Hè bellu cà ghjuntu à fine 
U libru di e scritture 
È u mondu s’addurmente 
In e pessime fritture 
Ci eri tù, omu sperava 
Dì o Diu dì mi la strada

 
T’anu allacatu in a tomba
Ch’è tu possi arripusà 
Ma un pintone ci impedisce 
D’esse vicini à vighjà 
Pè pienghje lu to suspiru 
Pè chere u to perdunà

 
Ùn credu chì Pediniella 
Sia forte quant’è tè 
Tù chì cummandi à lu ghjustu 
U puvarellu è u Rè 
Ma to luce più n’ùn vecu 
Sò orfagnu è mi n’avvecu

 
Pater Noster
 
A paghjella di l’impiccati


Se vo’ ghjunghjite in Niolu 
Ci viderete un cunventu 
Di u tempu u tagliolu 
Un ci n’hà sguassatu pientu 
Eranu una sessantina 
Chjosi in pettu à u spaventu

 
Dopu stati straziati 
Da i boia, o chì macellu ! 
Parechji funu impiccati 
Ci n’era unu zitellu 
L’anu tuttu sfracillatu 
E’ di rota è di cultellu

 
Oghje chì hè oghje in Corscia 
Fateci casu una cria 
Si pate sempre l’angoscia 
Intesu di Marcu Maria 
Era quessu lu so nome 
Mancu quindeci anni avia

 
Se vo’ ghjunghjite in Niolu 
Ci viderete un cunventu 
A brama d’ogni figliolu 
A ci dice ancu u ventu 
Libertà libertà sempre 
Dopu à tamantu spaventu 

 
Liberata
 
Alba in le corte nielle
A’ l’orlu di l’esistenza frusta
Spire a parolla ghjusta
Sott’à una coltra di centu stelle

 
In la notte imbariata
Ci funu l’omi à viaghjà
L’assaltu era di sperà
E’ scuppiò cum’è una cantata

 
Antone, Ghjuvanni, Paulu Sà
Numucci chì vinte à gallu
A vostra vita fù rigalu
Fattu ancu à quellu ch’ùn lo sà

 
Machje, cità, doli, surrisi
L’anni sò corsi in lu campà
Ma una pagina si stà
Aparta annant’à i vostri visi.

 
Fiure

Un vascellu tontu 
è un marosolu mossu 
cum’è tela slibrata 
à un sguardu chì conta 
u stampu di una smossa, 

 
Ed eiu à mezu à quessi 
urfagnu di memoria 
calpighjatu in l’andà 
di li ghjorni prumessi 
mare di l’anticoriu. 

 
Un cunvugliu umanu 
persu in lu rambusciu 
mez’à e bughje vite 
passu di ultimu usciu 

 
E’ u tempu s’hè ammansatu 
adossu à i mio passi 
cum’è a neve in foce 
quandu mancu une voce 
più n’ùn vole sgabbiassi, 

 
Un vascellu tontu 
marosulu di miseria 
imagina di un’alba 
mentre a mio carne calda 
n’ùn ghjetta chè materia.

 
A’sergiu
 
Tù sì natu campagnolu
sbucciatu in la cuccagna
di l’alivi di Balagna
ùn lu senti u paisolu
chì ti pienghje è chì si lagna
figliulellu di Balagna

 
Tù currii per e strette
eranu l’ore sebiate
mezu à rise è ciarlate
Tù battii e cullette
Di vaghjime inargintate
cusì care e to cuntrate

 
Ripigliu:
 
Da u pinzu à a vela u ventu
furiosu è scatinatu
manda via issu lamentu
lamentu di u disgraziatu
in u frombu di u spaventu
da l’umanu stantaratu

 
Tù sì andatu à a scola
di corsa per a stradella
à latu di to surella
per i chjassi di a scola
erate una manatella
per beie à a funtanella

 
Tù ch’ai scupartu un ghjornu
l’amicizia a più cara
è i canti d’una tarra
tù ch’ai capitu un ghjornu
i culori d’una sarra
è l’adori d’una tarra

 
Ripigliu:
Da u pinzu à a vela u ventu
furiosu è scatinatu
manda via issu lamentu
lamentu di u disgraziatu
in u frombu di u spaventu
da l’umanu stantaratu

 
Tu ch’ai vulsutu dà
à i toii u t’ardore
E’ po tant’è tantu amore
Tù ch’ai vulsutu dà
Suminatu avii un fiore
ma hè granatu u dulore.

 
Tango dell’assenza
 
Ma dì ciò chè tù voli

 
Ma di ciò chè tù voli
Hè bella a nostra terra
Da e so cime à i moli
Da e so cime à i moli
In centu riturnelli
Ci cantanu l’acelli
Hè finita la guerra
Hè finita la guerra.

 
Ma di ciò chè tù voli
Chì si stà bè in paese 
Quand’ellu ùn s’hè più soli
Quand’ellu ùn s’hè più soli
è ch’omu s’addunisce
In amicizie lisce
À bandere palese 
À bandere palese.

 
Ma di ciò chè tù voli
Li farà pro’ l’avvene
À i lochi muntagnoli
À i lochi muntagnoli
Si quellu chì ci spera
Face girà la sfiera
Di e so inghjuste pene
Di e so inghjuste pene.

 
Ma di ciò chè tù voli
Chì d’oddiu ùn si capace
Un ghjornu ti cunsoli
Un ghjornu ti cunsoli
è ti vene à u core
Un surrisu d’amore
Dolce quanti a pace,
Dolce quanti a pace.

 
Cun tè
 
Un parlaraghju micca per tè
Donna di la piazza di Maghju
Anna, Maria o Lucia
temi ch’ùn sia compiu u viaghju
Di tante vite à l’angunia
Un parlaraghju micca per tè…

 
Un parlaraghju micca per tè
Amica di la Piazza Rossa
Quand’è la notte senza stelle
Copre di foscu la to mossa
Chjama di speranze ribelle
Un parlaraghju micca per tè…

 
Un parlaraghju micca per tè
O ombra di biancu vilata
D’un paese ch’ùn si ramenta
l’amore ch’è tù l’hai datu
Si sente sempre la to pienta
Un parlaraghju micca per tè…

 
Un parlaraghju micca per tè
Chi m’hai pigliu per la manu
Per sunnia à un avvene
Duve li surrisi saranu
Sti fiori ch’ùn sò ancu à vene
Un parlaraghju micca per tè…
Ma parlaraghju cun tè.

 
Mare eternu
 
E to bocche sicrete chì ingullinu i venti 
E gruppate figliole di i scunnisciuti pienti
Anu putere à di l’oghje è l’antichità 
Tralasciate ch’elle funu da l’umanità.

 
Ma quandu a luna t’accarrezza
Ti porta i so ragi fiuriti
Di fole è storie favulose 
Cun nave è vascelli da a notte invintati.

 
Tandu ti cali in core di a vechja surgente
Di lu misteru chi nun conta più cunfine
T’empii di canti chì s’affundonu feriti
Sott’à le to rivolte chi fermanu senza fine.

 
Lisboa